Page 7 - 1924-16
P. 7
30—VIU. 1924 C O S I N Z E A N A Pag. 199
Cadavrul lui Matteotti
a fost găsit la marginea
unei păduri şi îngropat cu
mare alai in satul lui na
tal. Cu prilejul înmormân
tării s’au reinoit demon
straţiile în oraşele italiene
şi în Neapole au fost cu
acest prilej sângeroase
ciocniri între trupe şi so
cialişti. Ilustraţia noastră
arată pe prietenii lui Mat
teotti împodobind cu flori
locul unde a fost găsit
îngropat cadavrul lui.
chinuit, în ajutorul căruia aler Avram Iancu oprea pârjolul, TRECUTUL
gau acum pe uşe căpeteniile uciderea fără de lege. Buciu Const. Crişan
cetelor munteneşti. mul lui de chemare la oaste, Trecutul!... Xorbeşte trecutul din
— Spargeti toate uşile tem răsună prelung, cutremurător, [mine
niţelor, în fund prin pimniţi cu glas puternic şi sfânt. O! zările pline
mai sunt de-ai noştri... — La luptă, luptă dreaptă, De farmec nespus, de lumine
„Focul mutaţiM pe la casele piept la piept, armă la armă! Ce ’ncetul s'aprind — dimineaţa
duşmanilor... Ei să ardă de Ei cu săbii şi puşti de oţel,
Pe zări — când se mistue ceaţa!...
vii, nu ai noştri! noi cu topoare, tunuri de ste Trecutul învie, trăeşte, tresaltă...
jar. Ei vor moarte, noi vrem Mă chiamă viaţa,
— Pustiire peste oraşe, bi viaţă! Viaţa mă chiamă ’napoi
serici şi tribunalele lor... Ardă Ardealul să trăiască! Icoanele şterse mi-apar astăzi noi
cum ard strigoii cei necuraţi! Ardealul nostru! Şi’n gânduri şi n doruri trăesc laolaltă
învălmăşeala se încinse prin O flamură albă ridicată din Sub vraja acelui năvalnic puhoiu
toate oraşele, în toată ţara şi globul frământat cu sânge. Ce'l poart amintirile 'n noi...
în bubuitul focului, între ge Porumbel ce’şi fălfăe aripele Trecutul, Trecutul!
metele morţii, se ridicau ble în văzduhuri luminoase: liber E taina nespusă de vers ori de strună
steme, urgia neamurilor şi a tatea Ardealului! E taina ce 'nvie mereu,
lui Dumnezeu. Nu mai sunt vieţile noastre Mereu mă ’nfioară
— Stârpiţi-i de pe faţa pă în primejdie, jugul umilitor Sub vraja-i nebună 7
mântului! urlă ura înfricoşată. care zdrobeă umerii noştri săr Ce s^udue ’n mine şi farmecă lutul
— Ne-a venit şi nouă rân mani cădea sfărâmat, uitat, în Ce-n viaţă mă ţine. Trecutul
dul, scrâşnea între dinţi răs- faţa morţii sufleteşti care ne îmi pare-o viaţă a altuia, care
bunarea fără de milă. ameninţă acum: peirea ţărei A fost fericit, fericit...
Şi numai un singur nume noastre. Trecutul, frumosul trecut, oh! mă
trecea ca o suflare potolitoare Şi cum trecea puhoiul de [doare
peste urgia de sânge şi foc: armată ungurească să cotro Cu taina lui veşnic nemuritoare...
Iancu! pească Ardealul, alergau ce O! Amintiri sfinte şi turburătoare
Avram Iancu scăpa de tele române spre întâmpinarea Voi, paseri din ţări cu lumină şi soare>
moarte pe copii şi femei: lui între Munţii Apuseni. De ce-aţi revenit?...