Page 10 - 1924-17
P. 10

Pag. 218                           - - - - -   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - - - - -  ---------------------------- 15—IX 1924
                                  i                                                                             \
               norocire  pentru  Bambino!  Pentruce   delà  aceste.  Nimic  despre  dragoste.   Ajungând  acasă  se  închise  în  o-
               n’ai  putea  tu  scrie  schiţe  de  răs-   Doresc mai mult ceva obiectiv, ceva   daia lui de lucru. Trebuia să mediteze
              •boiu şi spionaj? Tu nu eşti un poet,  despre  technica  spionajului,  ceva  în linişte, ce avea de făcut.
               un  autor?  Uită-te  şi  urmează  pilda   despre  sistemul  şi  metodele,  după   Cum  să  înceapă  şi  ce  să  direagă?
               marelui  Gabriele!  N’a  avut  decât  cari  se  lucră.  Trebue  să  aveţi  şi  Dacă  ar  putea  face  cunoştinţă  cu
               datorii  şi  azi  adună  milioane.  Aşa.   de acele“.                   orecare advocat, ori cu un funcţionar
               E'  este  un  poet,  un  poet  laureat.   Mica  vânzătoare  făcând  faţă  acră   delà  justiţie.  Poate  chiar  cu  pro­
               Dar  tu  ce  eşti?  Un..Un...“  Şi  za­  îi răspunse, că de acele n’are.  curorul  însuşi  ?  Acela  i-ar  putea
               darnic  cercă  să  afle  chipul,  cum   Se  gândi  însă  o  clipă,  apoi,  ca  da  din  aceste  subiecte,  din  cari  ar
               să  exprime  înalta  stimă,  ce  o  simţia   electrizată adăugă :       putea  scoate  cu  puţină  netezire
               în  această  clipă,  faţă  de  iubitul  său   —  „Un moment signore! Un mo­  cele  mai  frumoase  schiţe.  Doară  se
               soţ.                                ment numai“.                        va puteâ face ceva.
                 El  folosi  această  pauză,  ca  să   Dispăru în odaia vecină, dar după   Intr’aceea  bătu  cineva  în  uşă,  o-
               trimită  câteva  bucături  de  mămăligă   două  minute  apăru  iarăşi,  dar  cu   dată,  de  două  ori,  de  trei  ori.  Dé­
               în  stomac  şi  pe  urmă  apucând  pă­  mâna goală.                     concentrât  se  ridică  de  pe  scaun.
               lăria zise: — „Merg niţel pe Pincio.   — „N’avem, m’am greşit. Şi cartea,  In odaia lui de studiu n’avea voe să-l
               Poate-mi  cade  ceva’n  minte.“  Şi   la  care  m’am  gândit,  este  tot  isto­  deranjeze  nimeni.  Acesta  era  unicul
               înainte  de  ce  i-ar  fi  putut  da  ea  rie de dragoste ca şi celelalte.  loc  pe  care  îl  respecta  şi  soţia  sa
               un răspuns, el fu afară.              El  îşi  luă  pălăria,’  salută  încurcat  Giglia.  Şi  el  trebuia  să-şi  susţină
                 Pe  drum  ţinu  cu  sine  următorul   şi  eşi.  Altcum  el  totdeauna  era  cu orice preţ autoritatea, pe care alt­
               sfat:  De  schiţele  de  xăsboiu  e  si­  stângaciu.  când  vorbia  cu  o  fată  şi   cum  nu  o  avea  aiurea.  Începu  deci
               lit  să  abzică,  deoarece  n’are  pu­  nu  avea  nimic  din  însuşirile  eroilor  cu  glas  energic:  —  „Cine  cutează,
               tinţa  a  întră  şi  a  se  împrietini  cu   din  istorisirile  sale,  cari  cuceriau  să  mă  deranjeze  aici?  N’am  spus
               ele. Dar oare pentruce nu s’ar putea  cu atâta uşurinţă inimele frumoaselor  odată pentru totdeauna, că —
               ferici  cu  cele  de  spionaj?  Aceste  lor.  La  eşirea  din  prăvălie  abia   —  „Deschide“,  —  îl  întrerupse
               se  petrec  cea  mai  mare  parte  în   aruncând  o  privire  micei  vânzătoare   un îndesat glas bărbătesc de afară,
               cercurile  lui  cunoscute.  Numai  dacă  n’a  putut  observa  nici  căutătura  ei  —  „în  numele  legii  deschide,  ori
               ar putea şti ce şi cum se face spio­  neînţeleasă  şi  nici  tremurul  din  forţăm uşa!“
               najul.  I  căzu  în  minte  un  gând.  glasul  ei.  Fiind  preocupat  numai  de   Tremurând  deschise  uşa,  pe  care
               Oare  n’au  scris  mulţi  autori  lucruri  grijile  sale  n’a  văzut,  n’a  auzit  şi   intrară  patru  carabineri.  Aceştia  îl
               de spionaj? Trebuia deci să citească  n’a  observat,  că  după  eşirea  lui  un   prinseră,  câte  doi  de  o  lăture,  iar
               unele  lucrări  de  acest  soiu  şi  că­  respectabil.  domn  bătrân  îl  urmă­  în  urma  lor  un  sergent  delà  garda
               rarea era luminată.                 reşte  la  anumită  distanţă  şi  nu-1   naţională îl declară deţinut.
                 Zece minute îrT urmă întră într’o  slăbeşte nici o clipă din vedere.    Scriitorul  înspăimântat  abia  Se
               librărie  şi  ceru  o  carte  de  spionaj   In  frământarea,  cum  să-şi  ajungă   ţinea  pe  picioare  lângă  masa  de
               nouă şi după posibilitate actuală.  scopul,  »trecu  cruciş  peste  piaţa  scris, genunchii îi tremurau.
                 Vânzătoarea,  o  mică  brunetă  de   Colonna,  unde  se  întreţineau  doi   —  „Dar domnilor, pentru ce? Pen­
               16  ani,  îi  puse  înainte  mai  multe  carabinieri.   Respectabilul   domn   tru Dumnezeu ce-i asta? Eu — eu
               cărţi.                              bătrân  făcu  acestora  un  semn,  le  —  n’am făcut nimic*.
                 —:  „Cu  lucrări  de  aceste  vă  pot  şopti  ceva  în  ureche  şi  apoi  plecară   —  „Vei  afla  Ia  prefectură.  îna­
               servi“  —  zise  ea  —  deoarece  cău-  toţi  trei  pe  urma  lui  Tarantini.  Pe  inte !*
               tându-se  tare,  avem  destule  în  ma­  Corso  lui  Victor  Emanuel  ii  se  mai   La  aceasta  el  aruncă  o  privire
               gazin,  ca  Frumoasa  străină,  Blon­  asociară doi inşi din garda naţională,   desnădâjduită Sergentului.
               dina  misterioasă,  Femeia  Căpitanu­  dintre  cari  unul  se  depărtă  iarăşi,   De  undeva  i  se  părù  că  aude
               lui, Secretul din Lugano, etc. •<   ca  în  strada  Tratoria  să  întreţină   un  strigăt  desperat,  —  glasul  feme-
                 Signor  Tarantini  frunzări  cu  a-  o  conversaţie  telefonică  de  măre  iei sale Giglia.
               tenţiune  cărţile  puse  înainte,  dar  importanţă cu staţiunea pol ţială.  Ce înseamnă toate acestea?
               rând  pe  rând  le  puse  desilusionat   Signor!  Tarantini  nu  observă  din   Un  domn  bătrân,  pe  care  nu-1
               la o parte. Nu erau de cari căuta el.   toate  acestea  nimic.  Când  mergea  văzuse  în  vieaţa  sa,  apăru  ca  din
               Erau  numai  'lucruri  de  dragoste,   copleşit  de  gânduri  puteau  trece   senin  înaintea  lui  şi  cu  pumnii  în­
               cari  tratau  chestiile  de  spionaj  nu­  pe lângă dânsul cei mai buni prietini  cleştaţi  îi  aruncă  înjurături  în  faţă.
               mai ca ceva lateral.                fără  a-i  observa.  Şl  astăzi  capul   De  altă  parte  o  fată  mică,  cu  care
                 —  „Eu  doresc  să  am  contrarul  lui era plin de gânduri grele.     o jumătate de ceas vorbise în li-
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15