Page 11 - 1924-17
P. 11
15—IX. 1924 C O S I N Z E A N A Pag. 219
Familia Regală plecând delà Târgul de Mostre.
brărie, se năpusti asupra lui şi-l acestei generozităţi şi se vedea în Pentrucă aşa o prostie, aşa o feno
privia cu încruntare. demnată a săruta mâna binefăcă menală prostie încă nu s’a mai a-
Cum să le înţeleagă toate aces torului ei, dacă nu ar fi jenat-o pre- uzit şi dacă nu intervenea el în
tea? senţa sergentului, care nu o scăpa suşi să îndrepte greşala, s’ar fi în
E bănuit, că ar fi furat vreo din ochi. ( tâmplat o adevărată catastrofă, pe
carte? La prefectură se limpezi tot lu care nici o peană nu ar fi putut-o
Acum pricepù. crul foarte repede. descrie. Apoi îşi luă căciula mănu
înaintea casei stăteau două tră Procurorul, care pentru gravitatea şile şi eşi.
suri. In cea dintâi trebui să urce el faptului finii să conducă însuşi per Sergentul rămase în urmă cu cei
urmat de cei patru carabinieri, iar tractarea, ascultă pe deţinut. La de doi martori — domnul bătrân şi
în a doua sergentul, domnul cel bă claraţiile acestuia lăsă să se cheme tânăra fată, cari stăteau îngrijoraţi
trân şi fata din prăvălie. imediat editorul Francesco Danieli. pe o bancă şi nil ştiau, să plece
In trăsura dintâi nu se vorbia ni Acesta prezentându-se în birou a- de acolo, ori aveau să urmeze altor
mic. In cea de a doua însă curgea deveri Ia rândul său pe deplin toate porunci.
o discuţie cât se poate de animată. spusele bănuitului şpion. Sergentul păşi înaintea domnului
Un şpion prins] Sergentul îşi freca In faţa acestei clarificări procu bătrân şi cu un nemărginit dispreţ
mânile de mulţămlre. Se vedea deja rorul rămase isbit şi nu afla cuvinte îl înfruntă.
înaintat la rangul de sergent maior pentru îndreptarea greşelei. — „Mai văzut'o lumea aşa ceva?
şi pe deasupra cu un premiu în bani. — „Ceva ne mai auzit!“ esclamă In temniţă este locul d-tale şi-ţi vom
Şi toate acestea avea să le mulţă- procurorul. arăta, ce înseamnă, să încerci a purta
mească amicabilului domn bătrân, — „Să se deţină un scriitor, un de nas în mod atât de josnic şi mi
care-i atrase luarea aminte asupra literat roman, un om al presei! Şi zerabil pe un funcţionar regal. Pleacă
şpionului. Ii şi arăta acestuia multă tocmai acum, când avem mai mare deci să nu te mai văd în ochii mei.
stimă şi-l asigură, că a câştigat prin trebuinţă de bunăvoinţa presei! Oh, Domnul bătrân părăsi la moment
acest fapt o mare vrednicie pentru aceasta n’a fost o nebăgare de seamă, biroul procurorului şi plecă spre
patrie, pentru care va primi laudă n’a fost o mist ficare şi nu o gre casă, urmat de tânăra fată, care ve
publică, eventual un ord chiar. şeală. Aceasta a fost o crimă, o ru dea acum perdut premiul de 20 de
Domnul bătrân strălucea de feri şine, o-o..“ Şi procurorul s’ar fi a- liie, dar se mângâia cu nădejdea
cire. Probabil, să capete ordul Co runcat bucuros în braţele bănuitu adausului de 5 lire lunar, deoarece
roana de Italia ! Şi ce frumos va sta lui criminalist, şi s’ar fi rugat de ea şi-a jucat bine rolul şi apoi —
decoraţia pe căputul său cel negru ertare, dacă’ prin aceea s’ar fi pu n’a fost vina ei, dacă acel signor
şi învălui cu o privire radioasă pe tut desface, ce s’a făcut şi numai n’a fost şpion.
mica sa vânzătoare, care îşi jucase atunci s’a putut linişti, când l-a a- Deodată bătrânul domn se în
rolul atât de dibaci şi astuţ. Se şi sigurat Tarantini pe cuvântul lui de toarse spre fată cu apostrofarea:
grăbi cu recunoştinţa, făgăduind ti onoare, că nu va face întrebuinţare — „Ce-mi ţii urma? Şterge-te în
nerei fete un adaus lunar de cinci de aceasta mistificare regretabilă. prăvălie şi-ţi caută numai decât altă
lire cu începere delà luna viitoare După ce literatul şi editorul au condiţie. Nu mai am plăcerea, ca
şi în cazul decorărei 20 lire deose părăsit oficiul, procurorul i-a ţinut prin proastele d-tale nebunii să-mi
bit ca premiu. Copila roşi în faţa sergentului o lecţie bine meritată. ruinez de tot numele librăriei.
*