Page 13 - 1924-17
P. 13
15—IX. 1924 —-------------—-------- ----------- C 6 S I N Z EA N A ---------- -— Pag' 221
Am scris unui prieten vechi, să de măreţia fără pereche în lume a
ne caute prin apropierea Haţegului acestei necropole păgâne şi-a măr
o căsuţă modestă, cu o mică grădină, turisit dorinţa de a odihni aici, la
undeva unde să avem sensaţia că Eiub, în umbra melancolică a chi
suntem departe de lume. Lydia pe paroşilor tăcuţi!
când scriam stetea la spatele mele Acum, când am venit să ne luăm
dictându-mi ce anume avantaje să adio dela acest loc încântător, a-
aibe casa. mândurora ne-a trecut prin minte
Doria să fie bătrână cu coperişul reminiscenţa aceasta. Sub imboldul
încărcat de muşehiu, încăpătoare, ei Lydia mă întrebă: Radule, mai
cu faţa în spre Răsărit ca văzând vedem noi oare vreodată Eiubul?
soarele să-şi aducă aminte de ţara Şi cum eram emoţionat şi nu răs
părinţilor ei şi de Skorticz-ui ei punsei imediat, Lydia mă ameninţă
drag. Să fie o livadă în jurul ei cu cu degetul zicând: „On revient
pomi, cu un mic părău în apropiere toujours“...
şi munţi cu păduri de brad dacă Da, da, revenim pururea... la în
se poate. tâia dragoste.
— Ştii Radule, îmi ciripea dânsa, Şi era o zi aceasta şi un soare,
li noi sunt imense păduri de brazi. cum numai Bosforul îl are. In bătaia CULTURALE
Şi e atât de frumoasă pădurea de acestui soare Lydia era ca o zână,
brad. Ştii, bradul are două feţe. peste care un Soare împărat a pus
Una o arată când priveşte în soare. un giulgiu de aur. Artiştii români la Veneţia. —
Atunci brădetul râde. Când se în Ochii ei luceau, iar părul blond Ne-arn tot plâns, în atâtea rânduri,
tunecă însă cerul, atunci brădetul credeai că-i o pară de foc. şi adăugăm numai decât: cu atâta *
se închide şi faţa lui înegreşte. Vai, dreptate, că nu suntem îndeajuns
să şti tu ce frumoasă e pădurea de TOAMNĂ de cunoscuţi în străinătate. In orice
brazi în furtună. Teofil Bugnariu caz, de când d. Victilă Brătianu
Eu aşterneam pe hârtie tot ce rătăceşte pe drumuri occidentale în
doria dânsa. In mine, îmi închipuiam Azi a sburat un stol de frunze moarte căutarea unui împrumut, e mai ce
faţa mirată a prietenului meu citind Pe sub fereastra 'nchisă 'nire zăbrele lebru petrolul românesc decât arta
rândurile mele. De sigur, îşi va zice, Şi s'a pierdui departe 'n largul zării românească. Cine ştie, în Anglia,
Roman a nebunit cu desăvârşire. Cu tremurări de glas de clopoţele. că dincolo de sondele Câmpinei a
Şi aşa cu planuri şi pregătiri ne In urma lor, de după ferestruie zugrăvit cândva care liniştite cu boi
trecea vremea. Pierzând în zări cununa-le pribeagă, şi freamăt de mesteacăn alb, meş
Am încărcat toată grija plecării înduioşaţi de hora de 'ngropare terul Grigorescu? Câţi au aflat din
pe umerii Măriei, iar Lydia şi cu Doi ochi bătrâni au plâns o noapte tre miliardarii Americei, că isvoarele
mine facem vizite de adio pe Bosfor. [ntreagâ... miraculoase de gaz metan zac ceva
Am cercetat Ejubul cu miile de mai sus de Oltul poeziilor lui Oc-
morminte tăcute, cu chiparoşi trişti, — Cu fiecare frunză arămie t .vian Goga? Şi, cu toate acestea,
Kaulidjea cu străduleţele amuţite în Bătrânul rob nădejdea şi a ngro- o ţară nu se înfăţişează numai cu
dogoreala după amiezilor înferbân- [pat-o, balanţa bunurilor sale negociabile.
tate, apele dulci de pe ambii ţârmi Căci a uitat şi lumea din afară Ceeace-i dă mai cu seamă preţ sunt
unde am întărit legătura noastră. Şi socoteala vremii a uitat-o. bogăţiile sale sufleteşti. Spuneţi cu
Am trecut pe Ia toate moscheele toţii, cât ar rămânea de săracă Ma
din Stambul, am fost la copacul ...Şi-a plâns bătrânul în odaia scundă rea Britanie, dacă ar jefui-o cineva
minunat dela Buiuc-Dere sub Care Cu fruntea 'nvăluităn gânduri grele. de geniul Iui Shakespeare...
împărţise încă Soîiman dreptatea. Căci a sburat un stol de frunze moarte Artiştii români, luând parte la a
Am stat, stăpâniţi de emoţii şi cu Pe sub fereastra ' nchisă'ntre zăbrele... 14-a expoziţie internaţională din
:
prinşi de reverii, pe zidurile dela Veneţia, au câşt gat o mare biruinţă
ledi-Cula. PE ŢĂRM... pe seama ţării lor. So cade, prin
Am colindat bazarul şi uliţele în- Gh. Boldea urmare, să însemnăm aici, fără în
tortochiate din vechiul Stambul, des- întins pe ţărm cu ochii ţintă 'n unde târziere, numele aceluia căruia i-se
părţindu-ne greu de fieştecare colţ. In luciul apei luna se îndoaie datoreşte această participare. Este
Căci toate locurile acestea erau O rază simt cum sufletu-mi pătrunde principele Carol/care, prin Fun
bunii noştri cunoscuţi. Toate aceste Şi firul gândurilor mi-l înmoaie. daţia sa culturală, a pus la înde
locuri, arbori, uliţi, moschee, cintirime, mâna expozanţilor mijloacele ma
au fost martorii dragostei noastre. Răpit de leagănul viselor sfinte teriale, refuzate şi de data aceasta
Mărturiile acestea lipsite de glas Aud misferice suspine'n zare, la cruţătorul minister al Artelor.
ar putea mărturisi — singurele — Amin durează-un glas ca de părinte Adică, nici mai mult, nici mai pu
a
ce-a fost dragostea noastră. m ţin derât 200 mii lei. A zecea parte
Şi-o stea strătaic-a cerului cărare.
Era just să ne luăm adio dela din subvenţia acordată, de pildă,
dânsele. Căci, cine ştie, ne mai ve Cu mâni de gheaţă umbra mea operetei dlui N. Leonard. Au expus
dem noi oare? [m'atinge, 79 pictori şi 16 sculptori, înlr’o sală
Interesant. Gândul acesta ne stă Tiptil mă ia de cot şi peste luncă specială, a României, înfăţişând în
pâni în cimiterul dela Eiub. De Mă 'ndeamnă ’n drum, cap'un copil ochii străinătăţi uimite, operile de
mult, când venisem cu Lydia pentru [mă'mpinge: o complectă maturitate a două ge
întâiaşdată aici, dânsa, impresionată E timpul suflete, mergi şi te culcă! neraţii de artişti români. Rezultatul?
