Page 9 - 1924-17
P. 9

15—IX. 1924         ................ . ■     C  O  S  I N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 217
                                                                                                      t
      SINGURĂTĂŢILE                               A v e n t u r a   l u i   S i g n o r   T a r a n t i n i
      Victor Eftimlu
                                                         de Heinz Wetten. Traducere de George Curteanu
       Venim din ţara depărtată
      Cu soare palid pe gheţari             Vmcenzo Tarantini, un bărbat mic   nime  az',“  —  zise  Danieli,  —  „ci
                                                                                        :
      Din feeria îmbrumată                şi  slăbuţ,  coborî  treptele  respirând   numai  sch ţe  de  răsboiu  şi  de  ac­
      A trandafirilor polari.             greu  şi  ajungând  jos  stătu  o  clipă,  tualitate. S’au trezit iarăşi fiii eroilor
                                          ca  să-şi  şteargă  sudoarea  de  pe   din  Roma  veche  şi  au  Sărit  în  apă­
                                          frunte înainte de a eşi în liber.   rarea  culturei  faţă  de  barbarii  nă­
       Venim din albele Sahare              —  „Ce lovitură neaşteptată!“     vălitori.  Scrie  d-ta  schiţe  de  pe
      Unde nisipul arzător                  De  cinci  ani  de  zile  făcuse  cu­  câmpul  de  luptă,  scrie  despre  eroii
      înalţă roiuri de pahare             noştinţa  marelui  Francesco  Danieli,  noştrii,  cari  fac  cu  curajul  lor  mi­
      Să soarbă visul unui nor...
                                          cel  dintâiu  editor  al  Italiei,  care  îl   nuni  la  Isonzo  şi  cari  înaintează  în
                                          rugase,  să-i  dea  şi  lui  dintre  micile  marş  triumfal  cătră  Viena.  Scrie  de
      Venim din pacea Mării Moarte        schiţe  ce  publica  dânsul  în  Gazeta  aceste,  signor  Tarantini,  ori  scrie
      Cu aripi, grele, cu tăceri          Lepiguara.                          despre  falşii  şi  perifizii,  trădători
      Menite 'n veacuri lungi să poarte     Signor  Tarantini  trăia  acum  nu­  Tedeschi,  de  cari  se  strecoară  cu
      Himera zilelor de ieri.             mai  după  peana  sa,  după  drăgăla­  miile  ca  spioni  în  Italia,  ca  să poată
                     %
                                          şele  schiţe  şi  novelete,  pe  care  le  pune  mâna  pe  cele  mai  secrete  pla­
       Venim din albe cimitire            scriea  atât  de  plăcut  şi  pe  care   nuri strategice, planuri ale genialului
      Din vârf de negri chiparoşi         publicul  le  gusta  atât  de  cu  drag,   nostru  Cadorna!  De  aceste  acrie
      încremenită amintire                fiindcă  se  sfârşeau  totdeauna  aşa  d-ta, lucruri actuale!“
       Visând un sbor de albatroşi.       de bine.                               Aşa  i-a  vorbit  marele  Danieli  şi
                                            S'-hiţele  tratau  mai  totdeauna  de­  apoi l’a concediat.
       Cununi pe sufletele pline          spre  forestieri  bogaţi  şi  nobili  şi   A  scrie  lucruri  de  actualitate  este
      De haos şi melancolii,              despre  fete  foarte  frumoase  şi  bune.   uşor  de  zis.  Dar  cum  să  se  apuce
       Venim din turle şi ruine           Forestierii  ori  luau  în  căsătorie  pe   de  eje?  De  unde  să  iee  sibiectul?
      Din lanuri fără ciocârlii...        frumoasele  fete  şi  atunci  descrierea   Frământat  de  aceste  gânduri  sosi
                                          căsătoriei  forma  un  capitol  de  o   în  strada  Cairoli,  unde  îl  aştepta
                                          deosebită  frumseţe,  ori  la  influinţa   cu  nerăbdare  soţia,  căreia  îi  îm­
       MOMENT AL NEPĂSĂRII                rudelor,  cu  inimi  păgâne,  legăturile   părtăşi  ,în  puţine  cuvinte  cele  în­
                                          trebuiau  să  se  desfacă  şi  atunci   tâmplate.
       Stelian Delacâmpina
                                          cavalerii  părăsiau  pe  alesele  lor  şi   Ce  are  să  urmeze  acum?  Să  flă­
       La tine ’mi fuge dorul totdeauna   ca  pedeapsă  pentru  tradarea  lor  mânzească  împreună  cu  băiatul  său
       Să-l tnveşmănţi în haina resemnării;   trebuiau  să  se  sfârşească  cu  o  Bambino?  Pentrucă  cum  să  scrie
       Dezamăgiri mă tot încearcă ’ntrunat   moarte  mizerabilă  în  Champagna,  schiţe  de  răsboiu  el,  care  în  viaţa
       Dar te doresc, moment al nepăsării.  iar alesele lor, ca despăgubire pentru   lui  n’a  ţinut  în  mână  o  sabie,  n’a
                                          nenorocul  avut,  se  fericeau  cu  alţi  văzut  un  loc  de  exerciţiu,  ca  să  nu
       La  tine  vin!  La  tine  sunt  nimicuri:   tineri,  mai  aleşi,  mai  de  multe  ori   mai  vorbim  de  câmp  de  luptă?
       Dezamăgiri  ce  vor  să  mă  'nfioare,   nobili  şi  foarte  bogaţi,  devenind  Cum  să  descrie  el  spionajul  smin­
       In templul tău ol psalmii cari-i picuri   adevărate  marchise  ori  contese.  Se  titului  Tedeschi,  când  de  aceste
       Mă fac uşor cu sufletul şi tare.   plimbau în trăsuri elegante şi îmbră-  lucruri  n’are  nici  Idee?  Oh,  acest
                                          cau în toată ziua pălărie noauă.     răsboiu  a  fost  o  nenorocire,  o  mare
       Când îţi cerşesc cu gânduri rugătoare   Cinci  ani  întregi  a  trăit  Tarantini   nenorocire  şi  ei  toţi  au  să  moară
       Să-mi  dăruieşti  din  taina  îndurării,   după  aceste  frumoase  schiţe,  cari   de foame din pricina lui.
       Când  zilele  îmi  sunt  atât  de-amare,   sămânau  ca  ou  cu  ou  una  cu  alta   Soţia  sa  Giglia  surprinsă  de  a-
       Turnă mângâi, moment al nepăsării I  şi  soţia  sa  Giglia  era  foarte  încân­  ceastâ  neaşteptată  împărtăşire,  ră­
                                           tată  şi  mulţumită.  Ea  trăia  a'cum   mase  uluită  şi  tăcută,  ce  de  altă­
       îmi dai nectar in locu amărăcidnii,   nu  ca  femeia  unui  biet  învăţător  în   dată nu se întâmpla şi numai dupăce
       Tu, ce nu ştii aleanul întristării,   Lepiguara,  ci  ca  soţia  unui  ade­  bărbatul  sfârşi  cu  tânguirea-i  des-
       Duhovnic bun ce potoleşti nebunii,   vărat  scriitor,  a  unui  poet  domici­  nădăjduită, apucă şi ea la vorbă.
       Cădelniţând tămâiele uitării!...    liat în Roma..                        —  „Cum?  Ce-ai  zis?  Că  răsbo-
                                              i acum să se sfârşească toate ? !  iul  este  o  mizerie,  o  nenorocire?!“
                                              oate  lucrurile,  scrise  în  săptă­  şi  întreagă  personalitatea  ertremura
                                           mânile  din  urmă,  după  cari  el   de  agitaţia,  ce  o  stăpânea.  —  Şi
       CÂNTEC
                                           aşteptase  anticipaţii  însemnate,  i  se  aceasta, cutezi, să mi-o spui în faţă?
       George Voevidca                     deteră  azi  îndărăt  Se  pipăi  la  bu­  Că-i  o  nenorocire  acest  răsboiu
                                           zunarul  dela  pept.  Nici  cele  cinci  mare  şi  glorios,  care  are  să  ridice
       ...Umbre somnoroase cresc...        schiţe  admirabile,  ce  le  avea  la  în­  Roma  veche  iarăşi  la  splendoarea
       Seara şi culcă blânda-i larmă..     demână,  nu  i  s’au  primit,  deşi  soţia  de  odinioară?  Lumea  întreagă  ■  are
       Arborii domol doinesc               sa  Giglia  a  plâns  de  emoţionată  la  să  tremure  dinaintea  Romei  şi  să-şi
       Şi se leagănă s'adoarmă...          cetirea lor.                        plece  genunchele,  cum  a  mai  făcut
                                             Editorul Francesco Danieli îl che­  odată.  Şi  aceasta  să  fie  nenorocire,
       Vagi chemări vibreazăn vânt         mase  în  biroul  său  şi-i  comunică  o nenorocire?“
       Vis şi vrajă-i larga fire.          în  persoană  motivul  respingerei    —  „Nu!  Numai  tu  eşti  o  ne­
       — Eu cu glas sfios îmi cânt         lucrărilor.                         norocire,  o  nenorocire  pentru  Italia,
       Micul cântec de iubire.               —    „Aşa  ceva  nu  mai  citeşte  o nenorocire pentru mine şi o ne-
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14