Page 11 - 1924-18-19
P. 11
10-X. 1924 - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - Pag. 235
m’am înfăţişat la filiala indicată cu — Nu ne îngădue Bosforul cu vrea să meargă şi de aceea nu
toate documentele ce aveam: paşa cu una cu două. m’am mai opus.
port, bilet de liberă petrecere şi un Pe la ora zece, tocmai când ne Mă gândiam cel mult, la eterna
act de naştere purtând signatura sculam dela dejun ni se anunţă o slăbiciune a femeii.
bunicului meu şi pe care-1 ocrotiam vizită. Ziua întreagă a trecut cu pregă
ca pe o relicvie. Banca nu rid'că Două doamne sosite cu un „taxi" tiri agitate. Maria a fost nevoită să
nici o piedecă. îmi liberă cecul care insistau să fie pimite de doamna dispară din nou ceea-ce împache
suna pentru o seamă de bănci din contesă. tase, pentru a scoate toaletele do
toate ţările şi plecai ca unu) din cei EramfrapaţL S’a întâmplat pentru rite. Ibrahim a avut de pe ur
mai bogaţi oameni de pe continent. întâiaş dată de când suntem aici ma aceasta şi dânsul o zi caldă.
Am trecut pe la agenţia română in- să ne caute cineva. Lydia părea ne- A alergat ca un cal de cursă pe la
teresându-mă când soseşte „împă hotărîtă. Cum vizitatoarele nu-şi tri croitorese, pentru farmacie, la di
ratul Trcian.“ Era pe undeva pela miseseră biletele, dânsa era să le re ferite magazii de mode, făcând şi
Jaffa şi avea să sosiască peste trei fuze protestând că nu este acasă. de câte trei ori acelaş drum. Vorba
zile. Reservai cabinele pentru această Ori, Maria, care a dat faţă cu şo e, că ziua a însemnat pentru dân
cursă, aranjai transportul bagajului ferul spusese deja contrarul. sul şi o zi de bogat seceriş. In tot
cu o altă int eprindere, de camio- Eu eram de părere să le primească. cazul un refugiat d'n Azia nu va
naj şi ajunsei acasă mulţumit cu Trecui în dormitor şi nu peste mult primi de pe urma serbării ae azi
aranjamentul. auzii o conversaţie foarte animată. seară, cât a încasat dânsul de pe
Lydia mă aşteaptă la ţărm. Se Vorbeau englezeşte şi deci, nu pri urma capriciului Lydiei.
bucură de venirea mea ca şi când cepeam nici o vorbă. După-ce ple Pe mine mă p ictiseau prepara
aşi fi absentat un an. îmi comunică cară, Lydia veni la mine spunân- tivele acestea. Pentru a nu fi în
cât de agitată era, ce nelinişte o du-mi că erau două dame din so cale şi a nu produce disarmonie
cuprinsese văzând că nu vin la tim cietatea engleză şi că se proectează cu mutra mea ursuză, imediat după
pul ce-1 calculase dânsa. Fără să pot o mare serbare pentru azi seară la masă, plecai cu bătrânul nostru bar
scoate un cuvânt mă cutropi cu să Pera în favorul creştinilor fugăriţi din cagiu pe Bosfor. N’aveam nici o
rutări. Azia mică. Că damele, fiind Ia o ţintă, nici o dorire. Mă simţeam
— Plecăm Radulei? familie engleză care locuia o vilă neliniştit şi credeam că marea îmi
— Peste trei zile. în vecinătatea noastă, doamna a- va restitui’ ecuilibrul sufletesc.
— Vai, ce fericită sunt. ceasta le-a atras atenţia asupra ei, Când m’am reîntors, în preajma
La scări nenorocul scoase în ca lăudându-i inima bună şi aşa au amurgului, găsii pe Lydia în mare
lea noastră pe Maria. Intr’o clipă ţinut să o învite fără multe forme. ţinută.
Lydia îi atârnă de gât şi o înăbuşi Se vede că Ibrahim n’a fost discret. — Fii cuminte Radule! Nu te
în îmbrăţişări. Sărutându-i obraji Eu nu eram încântat de fel. Un • apropia, ai să mă deranjezi şi tu
îi striga mereu. sentimet resărit aşa dintrodată mă nu ştii cât m’am năcăjit...
— Mario, plecăm, peste trei zile, făcu să fiu contra participării. Ii Şi cum dedui pe supăratul, în
Mario! dădui sfatul să trimită o sumă oa cepu să mă roage:
Şi cum biata femee încearcă să-şi recare şi să nu participe. Din par — Lasă-mi voia de data acesta
caute un razim în vederea unui nou tea mea declarai categoric că în Radule. Vreau să fiu frumoasă,
vârtej de îmbrăţişări, Lydia adaugă. nici un caz nu merg. Din principiu vreau să cuceresc azi pe toată lu
— Ai să fii şi fericită şi tu în eram contra acestei forme a cari mea, vreau să-i văd pe toţi la
Ţara-Românească, Mario! tăţii publice. Uram, de când mă joricioarele mele, e un capriciu feme-
Şi cum aceasta se arăiă mirată, ştiam, ciaiurile dansante, bazarele esc acesta şi la noapte când mă
Lydia continuă: şi toate celelalte petreceri aranjate întorc la tine, cdatâ cu haina aceasta
— Iţi căutăm un „moldovan“ cât pentru a veni în ajutorul nevoia au să cadă la pricioare şi toate min
un brad şi frumos ca un vârf de şilor. Forma aceasta de a face bine, ciunile cari mi se vor spune...
codru... mi se părea totdeauna brutală. în O priviam şi nu-mi puteam stă
Maria îşi acoperi faţa şi fugi în ţelegeam să ajut în forma evan- pâni neliniştea Am încercat din
iatac. gelică, cea mai simplă, cea mai nou să o reţin. Parecă mă îndemna
Pe urma ei Lydia râdea bătând frumoasă. Să nu ştie stânga ce face cineva să nu o las. Şi i-am zis:
în palme. . dreapta. E atâta discreţie duioasă — Lydio, te reg să mă crezi, nu
— Vai Radule! Azi aşi fi capa în forma aceasta. Pe mine mă brus gelozia mă face să te abat. Ţi-o
bilă de cea mai mare prostie. Sunt ca când auziam că dame în haine spui franc, sunt mereu neliniştit.
atât de fericită... tu..., tu...! — Vino de mătase se coborau în mahalalele Nu ştiu ce am, dar mă apasă ceva
să te sărut! mizeriei pentru a împărţi cu mâna că trebue să pleci. Rămâi acasă.
Soarele, în apunere, îi turnă un lor, milostenie. Nu' ştiu, de aveam Aşa cum eşti, rămâi la mine.
maldăr de aur peste părul mătăsos. dreptate sau nu, dar mi se părea ’Am pus în rugămintea mea în
Era aevea o Madonă. lucru brutal. Acolo sunt preoţii, treaga căldură a sufletului meu.
dânşii cunosc mai bine referinţele Drept răspuns dânsa îşi adună bu
XLV.
din parochiile lor, ei au un contact zele, bosumflate şi măprivia coch:tă.
Agenţia română ne aviză des de mai firesc cu fiii lor sufleteşti, fie — Lasă-mi voia...
dimineaţă că „împăratul Traian“ aceştia înstăriţ ori nevoiaşi. O cunoşteam deajuns şin’ammai
suferind o avarie la Pireu va sosi In cazul de faţă simţiam însă o încercat să o reţin.
cu o întârziere de douăzeci şi patru repulslune specifică. Nu-mi dedeam Când a plecat abia s’a putut
ore. Vestea aceasta ne indispusă seama ce era. Era ca o presimţire despărţi de mine. Până la poartă,
[puţin, ori, Lydia revenindu-şL ne nelămurită. Cum însă Lydia încercă unde aştepta o birjă recvirată de
spuse sentenţios: să mă convingă, am înţeles că dânsa Ibrahim, poate s’a oprit de zece ori.
