Page 12 - 1924-18-19
P. 12
Pag. 236 C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 10-X. 1924
— Radule, ai să mă aştepţi. struesc evenimentele, mă perd ca TÂRZIU
— Te aştept Lydio! într’un desiş secular. Totul se a- Volbură Poiană
Sărutarea de adio, pe care fui mestecă, se amalgamizează, luând o
nevoit să o primesc cu manile la formă bizară, nereală. Mă urmăreşte Târziu, târziu, când noi vom fi bătrâni
spate spre marea mirare a lui Ibra- ideea că am murit de mult şi că Şi eu şi tu, purtând toiag în mâni,
him, ameninţa să nu mai ia sfârşit. ceea-ce este, e numai un reflex Ne-om aminti de-aceste versuri scrise
Lydia era atât de dulce, atât de transcedental, o umbră a vieţii de Ca şi de sfinte trecătoare vise.
caldă în acest moment, încât mă odinioară. Nu pot să scriu, nu pot Mi-oiu răzima de tine capul meu
simţii uşurat. Dar cum se depărtă gândi. Citindu-ţi slovele mereu, mereu.
birja, neliniştea mă copleşi din nou. Aşa mă doare capul. Icoana ta din ele, ca ’n poveşti,
Simţii dintr’odată trebuinţa porun XLVII. Se va desprinde tânără cum eşti:
citoare să alerg pe urma ei, să-o Frumoasă ca un trandafir în văi
întorc. Soarele! Purtând eternitatea ’n ochii tăi.
Dar Ibrahim trânti poarta şi în De mult nu i-am simţ’t căldura,
toarse cheia. închid ochii şi-i întind cbraiii să
A plecat. mi-i pripească. E toamnă şi căldura
Iui muiată îmi face totuşi atât de FÂNTÂNA POCĂ/NŢ/I
Ibrahim se cotorogi pe scară în-
gropându-se într’o giubea mare ca bine. Podoaba cireşului e ruginită Victor Eftimiu
fenie. Eu mă urcai sus, deschizân- şi frunzele stau gata să cază. O
du-mi ziarul, însemnând şi întâm brumă, un vânt şi toate vor face Pe drumul pocăinţii mele
plările zilei acesteia. covor în jurul trunchiului carele Sânt vii bogate şi grădini
Fumam ţ'gare după ţîgare. Pro va străjui cu braţele goale, înfrun Şi'n aşteptări de pelerini
misesem Lydiei să o aştept dar tând gheţurile iernii, adoptând în Curg vesel albele cişmele.
vremea trecea îngrozitor de încet, cremenit nădejdea primăverii.
încercări să citesc, nu mă putui însă Sunt eu sau nu sunt eu? S'aruncă limpede, curată
concentra. Mă chinueşte neliniştea Mă munceşte mereu ideea aceasta Răcoritoare, apa lor
acesta nelămurită şi pace bună. bizară şi nu pot scăpa de dânsa. Iar în extazul ei sonor
Am eşit în ciardac, încercai să-mi Simţesc cum îşi întinde braţele Albastrul cerului s'arată.
adun gândurile înzădar. ca nişte tentacule reci, să mă prinză.
Mai aştern câte nu ştiu pe hârtie Ei şi dacă mă prinde ? Pe drumul patimei de ieri
controlând pe fiecare clipă orologiul. Nu-i nimic, dar atunci mă doare Erau ghirlande înflorite
Ornicul vremii însă nu are azipici capul şi iarăşi simt vâjâitul acela Şi toate roadele oprite
o grabă. Ca şi când ar fi încre sinistru. Şi vinovate mângâieri.
menit vremea. . Medicul m’a asigurat că toate a- \
In sfârşit, miezul nopţii. ceste sunt urmările slăbiciunii şi a Sburau furiş pe zid la mure
Din clipă în clipă, Lydia trebue nervilor alteraţi. Priviri de faun cornorat
se sosiascâ. Nu-1 înţeleg. Mă ispiteau — râs murmurat —
Deodată tresar. Ce slăbiciune şi ce nervi? Am In hora vieţii să mă fure...
Din depărtare se aude uruitul eu nervi? Eu n’am nimic. Numai
unei trăsuri. O trăsură care venia cât mă doare capul. Pe drumul visurilor tale
în goana cailor. Nj ştiu de ce, dar E atât de bună căldura aceasta \or trece nimfe şi satiri
#
mi se strânge inima. Doamne, numai* de dupăamiază. Purtând cununi de trandafiri
s’o văd acasă! Numai de aşi putea să-mi dau Şi'n palme, flăcări de petale,..
Sunt atât de neliniştit. Abia mai seama că ce-i cu mine?
ţin condeiul în mână. Şi nu pot. Când încerc să cuget, Iţi vor aduce grei ciorchini
Aud bine cum pleacă Ibrahim mă perd şi nu mai ştiu nimic. Se vor luci în soare, dinţii...
spre poartă. Şi mă apasă atunci în cap la Eu la fântâna pocăinţii
Zgomotul trăsurii se aude tot mai ceafă. le-aştept, cu ceilalţi pelerini...
lămurit. Un porumbel sălbatec „durue“ pe
Ea este! undeva prin vecini. Ce frumos sună
Trăsura s’a oprit la poartă. cântecul Iui în aerul acesta scăldat Cetitorii noştri în întâr
Dar ce-a fost aceasta? Un ţipăt? în lumină.
Oare de ce cântă? Ai crede că ar ziere cu plata, precum şi
chema pe cineva.
Dar cum cântă el acum toamna? cei a căror abonament ex
XLVI. Ei şi de ce n’ar cânta? piră acum, sunt rugaţi cu
Vai, ce slăbit sunt. Picioarele par Cu ce-mi bat eu capul? Par’că toată insistenţa, să bine-
din plumb. Şi capul, ah capul, mă eu am să ghicesc de ce cântă.
doare mereu. S mţesc aşa un gol Şi dacă aş ghici la ce mi-ar folosi? voiască a ne trimite cu cea
întrânsul şi vâjâitul acesta continuu Ajunge că-1 aud cântând. Faptul mai mare grabă abonamen
mă esasperează. Şi mă doare mereu. în sine dovedeşte că simţesc şi
Aşi vrea să-mi adun gândurile şi dacă simţesc e semn că trăesc. tele cele nouă.
nu pot. De câteori încerc să recon- Iar mă apasă în ceafă.
\ Dacă doriţi zaha CL UJ
ricale fine, cereţi Lloyd 2245 „ M - E - L - l - S - S - A “ Tel. 6-48 şi 6-65
ÎSm<53©6t*£X33<9©K£><53©63<£><5^<5>i£>©K96S©QXSXaS^
