Page 13 - 1924-18-19

10-X. 1924 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A — Pag. 237

Din carnetul unui orb povestea multe lucruri. Îmi dădea
petricele să mă joc. Dar scăpându-Ie
de Munteanu Mlo din mână nu le mai găseam. Sim­
ţeam ca şi când aceste petricele
Tatăl meu m’a învăţat să scriu. Cum o procură o voi povesti mai ar fi căzut undeva în fund, departe.
Scrisul nu mi-ar fi însă de nici un târziu. Ca să mă ţin de promisiuni, Simţeam de multe ori în jurul meu
folos dacă n'eşi şti să-l întrebuin­ îmi povestesc naşterea, aşa după- un vârtej şi îmi era frică să nu mă
ţez pentru ceva bun. Cred că e un cum mi-a povestit-o tatăl meu, căci înghită acest vârtej. Copilăria mi-a
lucru frumos, să- mi descriu viaţa, lucru curios, eu m’am născut fără fost tristă, căci veşnica teamă de
începând cu ziua cea mai depărtată să ştiu şi fără să vreau a mă naşte. gol mă sugruma. Cu încetul auziam
de astăzi, despre care'am o amin­ Aceasta este voinţa lui Dumnezeu. că vorbesc obiectele. Am început
tire vagă, continuând pănă la moar­ Povestea mea e, că m’am născut' să le simt şi la cinci ani eşiam
tea mea. Dacă bătrânul meu tată dintr’un plop. Tata meigea odată singur din casă, fără ajutorul tată­
va muri, în locul lui se va naşte prin pădure, când auzi un plânsei lui meu. Auzeam că obiectele vor­
un altul, mic ca şi mine (pe atunci de copil mic, isvorând dintr’un plop. besc, vorbeau însă încet şi nu destul
însă cred că voi fi bătrân) pe a- Se apropie de el, lovi cu securea de distinct, astfel că nu le înţele­
cesta îl voi învăţa să scrie şi să în plop, şi în mijlocul lui mă găsi geam bine. Întrebam pe tata, dacă
citească. Va găsi şi aceste foi, le pe mine. Tata îmi spune, că atunci salcia sau mărul sună mai tare.
va ceti, va găsi în ele poate în­ când va muri el, voi merge şi eu Spre marca mea mirare nu ştia
văţături, să găsească pârâul de unde la acel plop, voi isbi cu securea şi să-mi spună. El nu putea să deosă-
aduc şi eu apă, sau să găsească voi găsi un copil mic, aşa cum bească obiectele după sunet. L’am
acolo în vale mărul, din ale cărui eram eu. La rândul său îmi po­ întrebat pentru ce el nu se îm­
fructe se va hrăni la rândul său. vesti că şi el s’a născut astfel, că piedică însă niciodată de nimic, nu
Pe tatăl meu, îl cred o fiinţă su­ tatăl lui â murit atunci când m’a deosebeşte golul şi plinul după
perioară tuturor vieţuitoarelor din găsit pe mine, că astfel se succed sunet. îmi spuse că da, după sunet,
jur. îmi este teamă, că e.u, nu voi generaţii. Cauza pentru care ne-am însă lui i se destăinuesc obiectele
J
cunoaşte atâtea, când ’voi fi de născut, e voinţa iui Dumnezeu: Pe într’un chip, mie într’alt ch p, aşa
etatea lui. Mie-mi trebue de trei aceasti fiinţă n’am putut să o pi­ vrea Dumnezeu. Oamenii se deose­
ori atât, cât îi trebue lui să aducă păi niciodată, tata îmi spune că besc unii de ceialalţi.
apă dela isvor. El găseşte îndată chiar nu o voi putea-o pipăi, pentru- Timpul, era ceva nesigur în min­
orice lucru, după care eu trebue că e tocmai ca şi întunericul. II tea mea. Acum îmi dam bine seamă
să caut mult, iar atunci când nu-mi observ, însă nu pot să-l pipăi că de timp. Distincţiunea ce o făceam
amintesc unde Fam pus, zadarnică există, cu toate că îmi dau seama. atunci, era numai între timpul cât
orice căutare. Tatăl meu, trebue Viaţa nu mi se pare deloc intere­ stăteam treaz, şi t’mpu! cât dor­
să fie dăruit cu un simţ pe care santă. Dar să mă reîntorc de unde meam.
eu nu-1 am. îmi spune că e expe­ am plecat. Cum m’am născut mi-a Un lucru m’a mirat mult. Întot­
rienţa. Mă îmbărbătează, că la anii povestit tatăl meu. Ce-am făcut mai deauna când soarele era la noi, nu
lui, voi avea şi eu simţul într’atât departe voi povesti eu. dormeam, iar după ce soarele pleca
desvoltat, încât cu uşurinţă voi Eram poate de trei ani, când îmi la alţi oameni, ne culcam. Am ob­
străbate pădurea. Eri s’a întâmplat dădui seama de existenţa mea. In servat că aproape toate celelalte vie­
că am lăsat în colţul casei ulciorul jurul meu simţeam un întuneric în­ ţuitoare fac astfel. Eu cred că a-
cu apă, însă mi-am uitat de acest grozitor. Simţeam neexistenţa. Mă ceste animale au observat acest lu­
lucru. Am căutat eu un timp în­ apucă un fior de groază când mă cru dela noi, şi deci ne imitează sau
delungat, fără să-I aflu, când auzii gândesc la golul ce-1 simţeam în poate din cauza, că atunci când e soare
paşii tată'ui meu. Ce cauţi, Mitite- jurul meu. Acum simt casa noastră e cald, când soarele ne părăseşte
lule? (Tatăl meu trtbuia să fie la aşa cum este. La dreapta mea un e mai frig. Iarna însă soarele se a-
100 paşi). Ulciorul cu apă, tătică. scaun mititel, pe care şade de obi- rată numai rareori. Ş-i teamă şi lui
— E acolo în colţul casei. Razi- ceiu tatăl meu şi ciopleşte, în colţ de vifor şi zăpadă. Când eram mic,
mă-te de părete, şi mergi înainte. vatra cu focul. Înainte-mi patul. simţeam soarele ca şi un cuptor
Fapta aceasta m’a uimit foarte mult. Simt apoi zidurile, simt uşa. Ştiu uriaş, care dă căldură, acuma îl de­
Ulciorul l’am pus acolo după-ce pe unde să es afară, nu merg să finesc tot ca pe un cuptor, poate de
tăticu plicase. Deci el nu putea să mă isbesc în părete, căci pâretele vreo mie de paşi, la o depărtare în
ştie că e în colţul casei. Cu toate vorbeşte mai tare, îl simt mai negru, sus de vreo 100 paşi. Simt că soa­
acestea, de la o’ depărtare de 100 pe când la uşe simt că e ceva mai rele trebue să fie nişte flăcări cari
paşi simte că ulciorul e în colţul deschis, ceva care vorbeşte mai în­ sboară pe sus şi cari încălzesc. Un
casei. Eu cred că tata e înzestrat cet. Un plop vorbeşte într’o altă lucru curios am observat la tatăl
cu un simţ deosebit. I’am spus limbă, bradul îl aud altcum. Dela meu. Când îl întreb despre un lu­
lucrul acesta, el însă m’a mângâiat doi paşi simt obiectul ce-1 caut. cru cum e, mă întreabă mai întâi
pe cap şi mi-a zis: Nu, n’am un Pentru-ce era însă golul de atunci. cum îl simt eu şi pe urmă îmi
simţ deosebit, decât experienţa. Mai Pentru-că îmi lipsea experienţa, spune că e astfel. Că nu vrea să-mi
ştiu* eu că tu aveai obiceiul să pui pentru-că după cum zice tatăl meu, destăinuiască felul lucrurilor, cauza
ulcioryl în colţul casei (eu nu-mi eu nu eram încă adaptat mediului. e că doreşte ca tălmăcirea să o gă­
amintesc, de acest lucru) şi aşa Îmi amintesc bine, că plângeam veş­ sesc eu. Tălmăcirea o voi ţine în
ţ!-am spus să mergi acolo“. nic, că golul din jurul meu mă minte şi e şi adevărată. Căci poate
Mai cred pe tatăl meu înzestrat sugruma. Mă durea mult acest gol el să simtă altcum sau poate nu va
cu puteri extraordinare, prin faptul şi strângeam pe tata la pept săl­ putea să explice aşa de bine* ca să
că îmi procură hârtia pe care scriu. batec, cu micile mele mâni. El îmi înţeleg.