Page 18 - 1924-18-19
P. 18

Pag. 242                           - - - - -   C  O  S  I N  2  E  A  N  A    —  • - - - - -  -----------------------------10—X. 1924

                                                    Cam  cu  aceleaş  sentimente  de   să  placă,  în  ciuda  inutilelor  umplu­
                                                  arheolog  amator  am  ^prins'să  reci­  turi,  pe  care  i  le  adaugă  autorul.
                                                  tesc  volumul  dlui  C.  Sandu-Aldea:  Aceasta,  pentrucă  originalul,  după
                                                  Pe  drumul  Bărăganului.  Şi  aceasta  care  ea  a  fost  prelucrată,  n’a  putut
                                                  este  o  carte  reînviată.  Dl.  C.  Sandu   să  fie  diluat  cu  desăvârşire,  şl
                                                  Aldea  a  fost  una  din  cele  mai  fru­  pentrucă  volumul  e  înţesat  cu  ilus­
                                                  moase  speranţe  ale  mişcărei  dela  traţii nenumărate şi foarte nostime.
                                                  „Semănătorul“.  Primele  sale  po­    Meritul  dlui  Th.  D.  Speranţia
                                                  vestiri  i-au  atras  multe  şi  meritate  rămâne,  că  humorul  dumisale  n’a
                                                  laude.  Ele  se  înfăţişau  cu  admira­  întunecat  cu  totul  pe  acela  al  cola­
                                                  bilele  însuşiri  literare.  Mai  întâi,  cu   boratorilor săi. Tot e ceva.
                                                  o  neobişnuită  cunoaştere  a  locurilor                '      A. H.
               JHEAMilA                           de  pe  câmpia  Munteniei,  cu  un  dar
                                                  nesăvârşit  de  evocare  al  lanurilor
                                                  în  necontenită  ondulare,  al  asfin­
              —  Ilarie  Chendi.  —  „Pe  drumul   ţiturilor  însângerate,  al  aerului  în­
              Bărăganului" de C. Sandu- Aldea.    cropit  pe  întinsul  şesului.  Respira
              Humorul dlui Th. D. Speranţia.—     din fiecare pagină un simţ al naturei,
                                                  care  nu  se  îmbrăca,  poate,  în  haina
                „Cartea  Românească“  a  retipărit,   atât  de  poetică  a  povestirilor  lui
              după  cincisprezece  ani,  Impresiile   M hail  Sadoveanu,  dar  care  cuprin­
                                                    ;
              lui  Ilarie  Chendi.  E  mai  mult  decât   dea,  cel  puţin  în  aceeaş  măsură,
              un  gest  de  înţelegere  faţă  de  opera   realităţi  pline  şi  vii.  Erau,  apoi,
              causticului  critic.  E  mai’  mult  decât   oamenii  acelor  locuri;  simpli  ţărani,
              un  act  de  pietate.  E  mai  mult  chiar   sau  ostaşi  uscăţivi,  .vreo  hangiţă
              decât un probabil succes de librărie.   cu  braţe  pline,  cari  trăiau  adevărata
              E,  încă  odată  un  minunat  prilej   lor  viaţă,  cu  patimile,  cu  duşmăniile
              pentru  a  fixa  legăturile  dintre  cri­  şi  cu  ş'reteniile  lor;  plăsmuiri  din
              tică şi literatură.                 carne  şi  din  sânge,  nu  fantoşe  de
                Ilarie  Chendi  a  avut,  în  scurta  sa   operetă cu iţari de carnaval.
              critică,  o  activitate  polemică  răsu­  A  trecut  însă  vremea  de-atunci.   CULTURALE
              nătoare.  A  purtat  nenumărate  lupte,   Marile  făgăduieli  au  rămas  neînde­
              a  organizat  necruţătoare  campanii,   plinite.  Dl  C.  Sandu-Aldea  n’a   Internaţionalism literar. — De
              şi  şi-a  coit  destule  duşmănii.   jucat  în  literatura  noastră  rolul  pe   câteva  iuni  încoace,  suplimentul  li­
              Trăind  în  cercul  viu  al  actualităţii,   care  i-1  destinase  debutul.  Astăzi,   terar  al  unei  gazete  politice  de  zi,
              a  risipit  în  jurul  său  pasiune,  nevoi   autorul  celor  Două  Neamuri  este   prea bine cunoscută publicului nostru
              şi  spirit,  din  belşug.  N’a  fost  un   directorul  Şcoalei  de  agricultură   pentru  atitudinea  sa  prea  puţin  ro­
              creator  de  doctrine  literare.  Estetica   dela  Herăstrău  şi  în  lunga  înşirare   mânească,  întrebuinţează  toate  mij­
              sa  nu  se  închega  într’un  sistem   a  cărţilor  pe  cari  le-a  scris,  ne  în­  loacele  pe  cari  le  pune  la  cale  pu­
              disciplinat.  El  însuş  nu  se  împănase   tâmpină  cercetările  asupra  cubaju-   blicitatea,  pentru  a  fabrica  celebri­
              niciodată  cu  titlul,  de  îndrumător  al   rilor  agricole  şi  principiile  despre   tatea  de  ocazie  a  unui  nou  prozator
              tinerilor  talente.  Se  mulţumea  să   selecţiunea metodică a cerealelor.  român,  care  n’a  scris  până  acum
              se  răsboiască  îndârjit  cu  cărţile   Este  o  pierdere,  pe  care  o  re­  nici  măcar  o  scurtă  schiţă  în  limba
              rele,  să  iubească  pătimaş  pe  cele   gretăm şl astăzi.              sa  maternă.  Scriitorul  cu  pricina  se
              bune,  şi  să  se  descurce  cu  vioi­             . *                  numeşte  Panait  Istrate,  care  a  ti­
              ciune  neastâmpărată  printre  preo­  •  Dl  Th.  D.  Speranţia  s’a  făcut  părit  la  Paris,  în  franţuzeşte  un  vo­
              cupările spirituale ale epocei sale.  cunoscut  publicului  românesc,  a   lum  intitulat  „Kira  Kiralina.“  Supli­
                Sunt deajuns aceste însuşiri pentru   ajuns  chiar  la  o  reputaţie  de  in­  mentul  literar  este  Adevărul  literar
              ca  scrisul  criticului  să  înfrunte   vidiat, graţie nesfârşitelor sale anec­  şi  artistic  al  dlui  lacob  Rozenihal,
                                                                                                                       -
              măcinişul timpului? Răsfoim Impre­  dote:  pipărate,  împănate,  şi  aşa  mai   despre  ale  cărui  merite  culturale,
              siile  lui  Ilarie  Chendi,  după  cinci­  departe.  Procedeul  său  este,  cu  toate  fireşte, nu ştie nimeni, nimic.
              sprezece  ani,  şi  tragem  concluzii   aceste,  dintre  cele  mai  simple.   Despre  cazul  dlui  Panait  Istrat ,
                                                                                                                      :
              surprinzătoare.  O  mare  parte  din   Amplifică,  adică  întinde  pe  trei   caşi  despre  nesăbuita  reclamă  ce
              bătăliile  de-atunci  s’au  uitat.  Cine   pagini  o  snoavă  populară  de  cinci   i se face, s’a mai pomenit în această
              mai  citeşte  astăzi  romanul  Marin   rânduri;  şi  versificând,  adică  +ran-  revistă.  In  câteva  şire,  ne-am  în­
              Gelea  al  dlui  Petraşcu  şi  pe  unde   scrind proza în rânduri scurte, rimând  găduit  să  semnalăm  graba  cu  care
              se  mai  reprezintă  dramele  lui  Hara-   „ovrei“  cu  „usturoi“,  „ureche“  cu   a fost proclamat „cel mai mare scri­
              lamb  Lecca?  Cu  toate  acestea,   „zeghe“  şi  „gâscă“  cu  „puşcă“,   itor  al  României“,  un  tânăr  necu­
              paginele  retipărite  ale  Iui  Ilarie   transformând,  într’un  cuvânt,  după   noscut,  a  cărui  operă  n’are  nimic
              Chendi,  cu  judecăţile  tăioase,  cu   părerea  noastră,  gluma  sobră,  su­  comun  cu  limba  şi  cu  viaţa  poastră
              aforismele lor limpezi şi cu admira­  culentă  şi  concentrată  românească,   românească.  Iată,  însă,  că  lucrurile
              bilul  lor  bun  simţ  artistic,  cuceresc   într’un lung sos sălciu şi lung.  se  complică.  Impresarii  dlui  Panait
              şi  câştigă  şi  acum.  Foiletonistul  s’a   Aşa  se  întâmplă  şi  cu  Călătoriile  Istrati s’au dat la o parte, ca şi cum
              instalat  în  literatură,  pentru  simplul   lui  Enache  Cocoloş,  pe  cari  „Cartea   misiunea  lor  s’ar  fi  sfârşit,  şi  şi-a
              motiv  că  talentul  e  totdeauna  de   Românească“  le  scoate  totuş  în  a  făcut apariţia dl. Panait Istrati însuş.
              actualitate. *                      patra  ediţie,  pentru  amuzamentul   Trebue  să  recunoaştem  că  debu­
                              *
                             * *                  copiilor  noştri.  Povestea  reuşeşte  tul  autorului  „Kirei  Kiralinei“  n’a
   13   14   15   16   17   18   19   20