Page 2 - 1924-18-19
P. 2
Pag. 226 C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 10—X. 1924
Ofensive sufleteşti
d e
ALEXANDRU HODOŞ
Am fost de faţă Marţea trecută rojeşte subt razele soarelui şi se fă nostru. Acolo se simte neîntrerupta
la deschiderea stagiunei Teatrului râmiţează subt apa ploilor, ca un activitate, preocuparea metodică de
Naţional din Cluj. Spectacolul a fost bordei de sărâcime nomadă. Nu clă fiecare zi; dincoace se ivesc adese
fermecător; şi dincoace şi dincolo de dim durabil. Ne covârşeşte lipsa de s mpiome de oboseală, de descura
focurile rampei. Limba românească continuitate. Să fie vinovat tempe jare, de acalmie.
a neîntrecutului Delavrancea, cu mlă ramentul nostru aprins, repede lă- Motivul? Am auzit unul, care m’a
dieri armonioase şi aromă arhaică, sător, care trece dela fierbinţeala amuzat nespus. Mi s’a spus că dl.
se desfăcea din tortul acţiunei dra însufleţt’rei la nepăsarea cea mai loanovici, directorul Teatrului Ma
matice, ca un fir vrăjit. Sala era desăvârşită? Să fie de vină educaţia ghiar, nu e decât un bun negustor,
t xită, până la ultimul loc, ca un noastră greşită, sau absenta educaţiei care se pricepe să-şi atragă clien
ciorchine omenesc din care e gata noastre sociale, în urma căreia nu tela cu tot felul de inovaţii, variind
să ţâşnească mustul entusiasmului. ne pricepem să vedem, că numai necontenit repertoriul, oferind repre
Pe coridoare, între acte, lumea for acţiunea stăruitoare, încăpăţînata ur zentaţii de operetă, aducând artişti
fotea în plăcutul vagabondaj de-un mărire a unui ţel limpede, deter noui, organizând o vastă reclamă...
sfert de oră, imitând zumzetul unui mină marile câşt guri pe seama tutu Şi aşa mai departe. Ba, ca o do
stup de albine, şi par’că în acel ror? Poate să fie una, poate să fie vadă, până unde merg aceste apti
moment toată inima vechiului oraş cealaltă, poate să fie amândouă tudini inventive, mi s’a pomenit
svâcnea acolo, de-alungu! stalurilor laolaltă. Nu e deajuns, însă, să ne despre programele Teatrului Ma
negre, în lojile supraîncărcate, pe constatăm metehnele, împăcaţi cu ghiar, cari se redactează acum şi
galeriile sgomotoase. Am plecat ideia că acum cunoaştem pricina în limba română, mărturisind pe
acasă cu senzaţia odihnitoare a unei răului. Tratameniul de vindecare a faţă dorinţa de a ademeni chiar
sărbători reuşite din plin. unui bolnav începe cu adevărat nu spectatori fără nicio cunoştinţă de
Mult aş dori să cred, că aşa va mai în ziua în. care doctorii au limbă ungurească. Faptul este per
fi în fiecare zi. Mişcare vie şi ti ghicit diagnoza. Boala noastră na fect adevărat. Dar este de vină dl
nerească de partea cealaltă a’cor- ţională o cunoaştem cu toţii: sunt loanovici, dacă deodată cu planu
tinei; ovaţii furtunoase şi deplină avânturile cari se sfârşesc repede. rile sale de bună chiverniseală gos
înţelegere, de partea ceastălaltă... Par’că am avea respiraţia prea podărească, ţese fără să vrea (sau
Nici nu mă înci met să fac altă pro scurtă. Şi, slavă Domnului! plămânii cu bună ştiinţă) şi un proiect susţinut
rocire. Mi-e teamă însă, ca nu cumva ne sunt puternici, iar aerul dim de ofensivă sufletească?
elanul festiv al inaugurării să nu prejur, tot e al nostru. Acesteia, noi trebuie să-i răspun
obosească. Ne-am întoarce atunci Era vorba despre teatru. Mă te dem printr’o altă ofensivă sufle
la serile triste şi pustii, cu cinci meam de indiferenţa care va veni. Dar, tească. Pe acest tărâm, am mai
spectatori resfiraţi în trei rânduri departe de mine gândul unei a- spus-o şi altădată, răsboiul con
de fotolii,' cu actori plictisiţi, jucând cuzări exclusive împotriva publi tinuă încă. Nu răsboiul cultural
ca pentru îndeplinirea unei goale cului nostru. Nu e el singurul vi dintre două popoare conlocuitoare;
formalităţi, cu risipire de nervi chel novat, pentru o stare de spirit care acesta ar fi o inutilă nebunie. Dar
tuită zadarnic, cu optzeci de lei în începe de sus, şi nu face decât să un duşman mai stăruieşte încă în
poşeta casieriţei, reprezentând tota se propage în cercuri tot mai largi... noi înşi-ne. Şi acela nu se sdro-
lul încasărilor şi cu pompierul de lată, în Cluj mai există încă un beşte cu elanuri de-o bătaie din
serviciu moţăfnd într’un colţ... L’ar teatru. Teatrul magh'ar. N’am vă aripă, ci cu picătura care se adaugă,
putea trezi cineva, apoi, numai cu zut aici, niciodată, însufleţirea care zi cu zl, ca să umple scumpa urnă
ecourile aplauzelor de deunăzi? clocotea, Marţi seară, între zidurile a cugetelor noastre, cu liniştită
Aşa ostenesc, de cele mai multe Teatrului Naţional. Nici n’am asistat străduinţă, şi, mai ales, cu o con
ori, din nefericire, pornirile noastre la o realizare scenică mai desăvâr ştiinţă a solidarităţii noastre.
in ţiale. Ştim să inaugurăm foarte şit decât aceea pe care ne-a oferit-o Intinde-ţi, deci, peste tot, afişele,
frumos, cu fast, cu strălucire şi cu reprezentaţia Vijorului lui Dela domnule Zaharie Bârsan, variază-ţi
inimă deschisă. Aşa am inaugurat vrancea. hiu e, cu alte cuvinte, nici repertoriul, dă anunţ la gazetă, chiamâ
;
ş România-întregită, pentruca, după lumea ungurească a Clujului mai actori dela Bucureşti, desch de per
un an ori doi, să auzim la cafe- înţelegătoare decât a noastră, nu spective noui, nu lăsa să recadă
neauna din Ş mleu murmure înde joacă mai bine nici actorii dlui Io- în marasmul nepăsării frumoasa ma
5
stul de distincte împotiiva unirii. anovic . Cu toate acestea, Teatrul nifestaţie dela deschiderea stagiunei
A$i s’a clădit, par’că fu ieri, şi Ar Maghiar, — pentruce n’am recu Teatrului Naţional... Vom vedea, cine
cul de triumf dela porţile Capitalei; noaşte-o? — primeşte în decursul a- va fi acela care îşi va îngădui să-ţi
iar astăzi falnicul monument se sco nului mai mulţi oaspeţi decât al refuze românescul său sprijin.
