Page 3 - 1924-18-19
P. 3
\0—À. 1924 C O S I N Z È A N À Pag. 227
SPRE PACEA ETERNĂ
— In jurul desbaterilor delà „Societatea Naţiunilor“ —
Adunarea generală din anul a- cărora zeci de mii de existenţe şi tea Naţiunilor trebuie să se înfăţi
cesta a Societăţii Naţiunilor, sau, oraşe întregi ar putea fi nimicite, şeze, înainte de toate, ca o Socie
cum se spune deobicei, a Ligei Na cu ajutorul .ştiinţei moderne, în câ tate a tuturor Naţiunilor, cuprinzând
ţiunilor, a atras mai mult decât ori teva minute. şi „statele ameninţătoare“, adică
când asupra ei atenţia opiniei pu A sosit, oare, ziua aceasta? Care Germania şi Rusia. Va fi nevoie,
blice europene, provocând însemate a fost minunea, în jurul căreia s’au apoi, să se procedeze la o reducere
discuţii, şi deschizând în sufletul strâns la Geneva atâtea speranţe în generală a înarmărilor. Insfârşit, de
frământat al generaţiilor de astăzi sufleţite? Ce eveniment a strălucit oarece pactul internaţional de sigu
orizonturi nebănuite de nădejdi. Câ în mijlocul neliniştitei Europe, ca ranţă reciprocă va impune anumite
teva zile de-arândul am trăit într’o un far luminos, prevestitor al ţăr îndatoriri din partea celor cari îl
atmosferă de optimism desăvârşit, murilor sigure? Minunea? Eveni vor semna, Societatea Naţiunilor
se părea că o nouă epocă începe mentul? Să mărturisim adevărul. va avea să precizeze ce se înţelege
în istoria popoarelor, umbra înşe Câteva discursuri... prin „siguranţa“ unui popor şi va
lătoare a păcii eterne se apropiase Discursuri frumoase, fără îndo lua asupra sa sarcina de a stabili
la doi paşi de noi, mulţi răspunderile agresorului. Dl
îşi închipuiau că au şi Mac Donald e de părere
atins-o cu mâna. Vorbe că singurul mijloc practic
mari şi iluzii vechi se în pentru a ajunge la acest
crucişau din nou, de*asupra rezultat este înfiinţarea
proaspetelor ruine ale răz unui tribunal de arbitraj,
boiului, de-asupra duşmă s>u, mai de grabă, pentru-
niilor cari nu s’au topit de că acest Tribunal există de
tot, de-asupra pumnilor cari pe acum la Haga, lărgirea
se mai strâng încă în umbră puterilor acestua. -Arbitra
ameninţători. Şi se găseau jul nu se întinde acum
destui, cari să-şi închi decât pentru pace. El tre
puie, că vorbele acestea le buie să funcţioneze şi pentru
aud pentru întâia oară, şi rozboiu. N’a fost, până
că pentru întâia oară aceste acum, decât facultativ. -Să
iluzii îi cercetează. fse, deci, declarat obliga
Omenirea se sbate de mult, toriu. Orice stat, înainte
să găsească cea mai potri de a-şi face dreptate cu
vită cale, pentru a asigura sabia, să fie silit să se
o deslegare paşnică a con judece cu presupusul său
flictelor dintre state. E o duşman, înaintea unei Curţi
dorinţă care s'a născut, fără de judecată internaţională.
îndoială, a doua zi după Dl Eduard Herriot, pri- ’ *
primul război al lumii. mul ministru al Franţei,
Intorcându-se din luptă, D-l Herriot vorbind la conferinţa dela Geneva a „Societăţii care a urmat la tribună
1
zdrobit de osteneală şi Naţiunilor“. Înaintea lui pe birou este un aparat de tele a doua zi după dl Mac
acoperit de răni, lăsând fonie fără fir, care-i transmite vorbirea sa la Paris, unde si Donald, s’a însărcinat
multan l-a ascultat şi Consiliul de miniştri.
în urma lui proaspete şi să lămurească în cadrul
scumpe morminte, omul trebuie să ială. Sesiunea a cincea a Societăţii realităţilor prezente, şi al intereselor •
fi măsurat atunci, după cea dintâi Naţiunilor a primit o însemnătate ţării sale, cele trei lozinCe aruncate
vărsare de sânge, nepotrivirea din deosebită prin participarea directă în discuţie de reprezentantul Angliei:
tre jertfa pe care a adus-o şi câş a celor mai mari puteri apusene. dezarmare, siguranţă şi arbitraj.
tigurile smulse vieţii cu preţul altor Franţa, Anglia şi Belgia au fost re Franţa, a declarat dl Herriot, e tot
vieţi. Fericirea căutată nu răsărea prezentate prin şefii guvernelor res atât de încredinţată ca şi Anglia
pe urma uciderelor făptuite... Cu toate pective, cari au declarat că vorbesc de necesitatea arbitrajului. Dar dacă
r
acestea, războiul n’a fost părăsit. cu toată răspunderea situaţiei lor. arbitrajul e necesar, el nu e de
Ba, în măsura în care creştea in Şi tocmai aceşti arbitri ai situaţiei ajuns pentru a înlătura războiul. Ei
1
inima tuturora dorul de pace, în internaţionale au pronunţat magicul e un mijloc, nu e un scop. Arbitrajul ,
aceeaş măsură se născoceau noui cuvânt al păcii, ridicând în faţa re după originala definiţie a dlui Mac
mijloace, mai groaznice şi mai per prezentanţilor statelor din Societatea Donald, însemnează: „dreptate fără /
fecţionate, pentru ca distrugerea să Naţiunilor, în şedinţe solemne, icoana patimă“. Mai e nevoie, totuş, şi de
se săvârşească mai sigur şi mai unei posibile înţelegeri universale. altceva. E nevoie ca dreptatea să
complect. Această furie tehnică a Cel dintâi care a rostit acest cuvânt nu rămână lipsită de Jorţă , ne
omorului organizat a mers atât de a fost dl Ramsay Mac Donald, pri voie ca forţa să nu ajungă „în mâi-, *
:?
departe, încât s’au găsit cugetători, mul ministru al Marei Britanii, care nile crude ale nedreptăţii“. Pilda '
cari să creadă că omul se va îns în discursul său dela Geneva a fi atacului Germaniei asupra Belgiei ţ'j
L1
păimânta într'o zi de propriile sale xat punctul de vedere al guvernului trebuie să constituie o învăţătură f'
născociri drăceşti, şi va arunca de laburist în marea problemă a dez preţioasă. Să se pregătească t) con- ÎV,S
parte infernalele maşinării, graţie armării. După părerea sa, Societa ferinţă generală a dezarmării, dar,
i
\
