Page 6 - 1924-18-19
P. 6

I


                 Pag. 230 -----------------------------------  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -   Î5-IX. 1924

                 tare  de  dincolo  de  potop,  scoate
                 un  răget,  al  cărui  aer  e  spart,  ca
                 un cristal.
                   — Bine, zice Daniel.
                   Elefantul  poate  să  se  aşeze  din
                 nou  pe  patru  labe  şi,  cu  trompa
                 dreaptă,  deschide  gura.  Daniel  îi
                 aruncă  de  departe  bucăţi  de  pâine,
                 şi,  când  ocheşte  cu  îndemânare,
               -«  coaja  se  isbeşte  cu  sgomot  de
                 cerul  gurii,  negru  şi  stricat.  Apoi,
                 îl  îmbie  cu  resturi  de  mâncare,  pe
                 cari  le  ţine  în  palmă.  Trompa
                 aspră  şi  uşoară  vine  şi  se  duce
                 printre  fiarele  grilajului,’se  închide
                 şi  se  desfăşoară,  caşi  cum  elefantul
                 ar sufla în ea.
                                :
                    Urechile  subţ ri,  trase  parcă  de  o
                 aţă  nevăzută,  se  înt'nd  de  plăcere,
                  dar ochii mici rămân posomorâţi.
                    La  sfârşit,  Daniel  îi  aruncă  în
                 gură  hârtia  în  care  fuseseră  în­                                        Fotografie de elev Plămădeală.
                 făşurate  toate  bunătăţile  şi  trece      Excursioniştii  universităţii  populare  d  n  Vălenii  de  Munte  la  Sibiu.
                  mai  departe,  ca  o  pisică  de-asupra    In  mijloc  Dl  Iorga,  delà  dânsul  spre  dreapta:  D-na  Iorga  şi  D-na
                  unei streşini, în pod.                     Constantinescu-Delabaia,  iar  spre  stânga:  D-ra  Liliana  Iorga  şi
                    Elefantul,  rămas  singur,  nu  mai      prof.  Emerit.  —  In  rândul  de  jos,  delà  stânga  spre  dreapta,  a  treia
                  e  acum  decât  un  sărman  moş  din-                      e d-şoara Magdalena Iorga.
                  tr’un  sat,  care  păzeşte  casa.  îşi
                  tăreşte,  gârbovit,  bocancii  pe  dina­  Dar,  din  pricina  ghiarelor  ei,   In  fiecare  zi,  pe  orice  vreme,
                  intea  uşii,  cu  capul  gol,  cu  nasu’n   şoarecele e mort.           ele se plimbă.
                  pământ.  Abia  se  mai  vede,  din                Macii                   Nu  se  tem  de  ploaie,  căci  nimeni
                  pantalonii  pe  cari  şi  i-a  tras  prea   Strălucesc  în  grâu,  ca  o  armată   nu-şi  ridică  rochia  mai  bine  decât
                  sus,  şi,  la  spate,  îi  atârnă  o  bucată  de  mici  soldaţi;  dar,  îmbrăcaţi  cum   curca,  nu  se  tem  nici  de  soare,
                                                                                          căci  curca  nu  iese  niciodată  fără
                  de sfoară.                          sunt,  în  cel  mai  frumos  roşu,  nu
                                                      fac niciun rău.                     să-şi ia umbrela.
                                Pisica                  Sabia lor, e un spic.
                                                        Vântul  îi  face  să  alerge,  şi  fie­      * Peştele
                    A mea nu mănâncă şoareci, nu-i    care  mac  se  opreşte,  când  vrea,  la
                , plac. Nu-i prinde decât să se joace   marginea şanţului, de vorbă cu albăs­  Hotărât  lucru,  nu  vrea  să  muşte
                  cu ei.                              treaua, care e din acelaş sat cu el.  undiţa.  Nu  ştie,  poate,  că  de  astăzi
                    După  ce  s’a  jucat  bine,  îi  dă­                                  încolo a început vremea pescuitului.
                  ruieşte  viaţa,  şi  se  duce  să  viseze        Curcile
                  aiurea,  nevinovata,  aşezându-se  pe   Uite,  pe  drum,  iar  trece  pensio­        Şarpele
                  colacul cozii.                      nul curcilor.                         Prea e lung.
                i :  *  •
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11