Page 9 - 1924-18-19
P. 9
10—X. 1924 C O S 1 N Z E A N A Pag. 233
har 1924, cari au în adevăr multă Rustice
nevoie de ea.
Această călugăririle luptătoare şi • LA NOI, ÎN CIMITIR...
hrănitoare, când nu se îndeletnicea Teofil Bugnariu
cu înălţarea de rugăciuni spre cerul,
tot albastru, al veacurilor vechi, şi-a
meritat scaunul de cinste în care A fost atâta floare la noi în cimitir
omenirea a aşezat-o. Şi-atâta câni de pasări, de săptămâni în şir
* In primăvara asta, toţi oamenii din sat
* * Cu pălăria 'n mână şi sufletul curat
O vorbitoare urmă a hărniciei, pe
ogorul culturei a călugărimei locu S’apropiau cucernici de crucile de lemn
rilor acestora, este mănăstirea fran Chemaţi de 'nfiorarea aprinsului îndemn:
ciscanilor, azi prefăcută în „Museu S’asculte Primăvara cum râde prin mălini.
al Oraşului.“ Coridoare luminoase
şi largi, săli încăpătoare; în mijlo Şi eu — drumeţul palid — întjrs de prin streini
cul claustrului o frumoasă grădină
artistic plănuită şi întreţinută cu Spre cimitiru 'n floare năvalnic am pornit
sfinţenie, cu acel belşug de flori ce Cu inima aprinsă, cu gându ’ntinerit,
te isbeşte de altfel în toate ţările Să-mi regăsesc acolo din sufletul de ieri
germanice. Comori de tinereţă şi sfinte schinteieri
Un loc ideal pentru frunţile ple De amintiri iubite, — şi tot ce am lăsat
cate pe evlavioase bucoavne gotice,
iubitoare de liniştea fără de care In cimitirul nostru când am pornit din sat...
gândul nu-şi ia zborul spre înălţi
mile gândului religios şi cultural. Pe cărăruia albă urcând subt bolţi de flori
Azi frumosul „Franziskanerklos Am ascultat cu sete cântând oriveghetori.
ter“, simplu şi de o severă eleganţă Şi când pe nesimţite la poartă am .sosit
cumpătată, e’ unul din cele mai
alese musee de pe meleagurile de Păşind tăcut groparul 'nainte mi-a ieşit. —
miazănoapte; admirabil rânduit,
păstrat şi îmbogăţ t cu dragostea Am întâlnit în soare, desculţe pe cărări
pe care o merită. Femei cu flori în mână, cu ochi pierduţi în zări,
*
* * Şi-alăturea de ele copii cu ochi senini...
In Danzig, precum în alte multe — Şi-am regăsit şi banca din umbra de mălini....
oraşe, ce nu s’au ivit din pripa Şi-acolo ’n banca noastră din vremuri, încrustat
superficială a vieţii moderne, pre-
sentul întinde o mână înţelegătoare In scândura bătrână, un nume am aflat
trecutului din care s’a născut prin- Când sufletu-mi deodată aprins a tresărit.
tr’o firească şi bine coaptă evoluţie. Un râu de lacrimi calde din ochi mi s'a pornit
Casele de eri, severe, cu pitorescul Să-mi curgă lin pe faţă, şapoi fără să ştiu
făţadelor lor terminate în acea Gie M'am deşteptat la crucea unui mormânt pustiu
bel, de care aminteşte cântecul lui
Heine şi unele, împodobite cu acel Ingenunchiat cucernic pe iarba de smarald...
loc de odihnă, Beischlagul, unde se
odihneau după muncă oamenii ce-au Intr'un târziu, când vântul de primăvară cald
trăit cândva, — celor de azi nu li M’a deşteptat din rugă, cu trupul istovit,
se mai îngădue, de multele nevoi, — Când stelele albastre în zare s'au ivit, —
răgaz de ojihnă — supravieţuesc,
alături de clădirile ridicate de bra Pe banca învechită un nume — am sărutat,
ţele şi maşinele zilelor noastre. S'apoi de-odaf cu sara am coborît în sat
Printre ele se scurge, întâi în Purtând în mine proaspăt mirosul de pământ
Vistula şi apoi spre Baltică, die Şi ascultând şoptirea aripelor de vânt...
Mottlan, ’ale cărei ape au făcut ca
Danzigul să fie chemat: „Veneţia * * *
de Miazănoapte!“
*/ ...Şi ’n primăvara asta, când oamenii din sat
* - *
Oraşul este străjuit de Marien Cu pălăria n mână şi sufletul curat
kirche, marea biserică cu temelii din Se închinau cucernici la crucile de lemn,
veacul al XIV-lea dela 1343. Cuprins de ’nfiorarea aceluiaş îndemn
Despre ea am scris cu mult drag Şi eu, — drumeţul palid, — întors de prin streini
în revista „Solidaritatea“ subtitlul: Am plâns peste morminte, şi-am stat între mălini
„O rugăciune prin strune, organe şi
voce în Marienkirche.“ In fiecare sară, lungi săptămâni în şir...
Şi a fost atâta floare la noi, în cimitir...
Danzig, August 1924.
I. Olimpiu SUfanovlci-Svensk Iulie 1924.
