Page 11 - 1924-20
P. 11
25—X. 1924 ---------- C O S l N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - P a g 2 5 5
apoi pleacă. Când pleacă mă pri CRONICA DRAMATICĂ
veşte totdeauna ca şi când m’ar
•chema.
Vizitele ei nocturne mă liniştesc „Floare de lămâiţă,“ comedie în trei acte de dnii Birabeau şi
din cale afară. Dolley. — „Qedip rege,“ tragedie în cinci acte de Sofocle. — Două
Mă miră însă că de ce tace. Nj „premiere“ la Teatrul naţional din Cluj
are un cuvânt măcar pentru mine.
1
Vine, mă ascultă, surâde blând şi Delà o săptămână la alta, Teatrul Hochet, .tânăr inginer cu leafă mică
pleacă în ochi cu chemarea aceea Naţional din Cluj a trecut delà dnii (aşa, cam cât o toaletă modestă de
curioasă. De ce mă chiamă şi unde? Birabeau şi Dolhy’la Sofocle. E femee) dar cu rotunjoară subvenţie
Ce aud? Râsul acesta... Mephisto! un record de distanţă pentru care paternă, băiat de inimă, cum nu se
Tu aici? Fii binevenit prieten ne trebuie să oferim toate felicitările poate mai cumsecade, s’a îndră
credincios ce eşti. Unde-ai fost şi noastre... Intre uşoara, burghezeasca gostit de .o simplă dar adorabilă
ce ai văzut? Pe unde ai umblat, prin comedie bulevardieră a Parisului şi vânzătoare de magazin, pe care
ce lumi şi de unde vini? sguduitoarea tragedie clasică a vec hei după un trai comun de doi ani şi
Ah! Mephisto, de-ai şti cum-mă Elade se întinde o nesfârş tă clavia jumătate, a luat-o de nevastă. Ti
doare capul! tură de inspiraţie, pe care o ini nerii se iubesc şi sunt mulţumiţi.
Bine că eşti aici. De-ai şti -cât moasă trupă de actori o poate par O mulţumire paşnică şi potolită,
te-am dorit. In nopţile mele de curge în decursul multor stagiuni care nu e prea. interesantă pentru
groază, în licăririle senine ale sufle viitoare. Variaţia prin urmare, n’are spectatori. (Popoarele fericite,se, zice,
tului meu tulburat de câte ori nu cum să sufere. n’au istorie. In literatură, fericirea
ciuleatn întins, crezând că pot să Repertoriile teatrale întocmite cu p ictiseşte.) Un singur nor pluteşte
prind eccul râsului tău rece şi rău culegeri alese din literatura uni deasupra acestui excelent menaj, în
tăcios. versală, punând la contribuţie toate afară de vizitele socrului lui Ray-
N’ai fost tu. Cum n’ai stat lângă epocile şi spicuind toate genurile, mond, tatăl încântătoarei Madelene,
mine nici în cursul lunilor de feri au avantajul de a împăcâ, într’un domnul Birbat, inspector în maga
cire ? scurt răstimp, gusturile cele mai zinul „Paradis,“ care are prostul
Mephisto! Te-am bătut. Am gus variate şi pe acela de a oferi un obicei să-şi toarne vin în ciorbă,
tat fericirea, am deşertat-o dintr’un câmp nelimitat pentru elastice apti să fumeze din pipă în salon şi să
pocal uriaş Mephisto, în braţele ce tudini actoriceşti. > pomenească mereu despre Adolf,
lei mai frumoase femei. Floare de lămăiţă a fost într’ade- primul bărbat al fiicei sale. Tatăl
Nu râde! Mă supără... văr o fericită alegere; graţie dlui lui Raymond, severul procuror al
Ei, unde-i? Nu-i Mephisto. s’a G. Mihăescu, directorul scenei al Republicei, domnul Le Hochet de
dus, acolo în împărăţia voastră un Teatrului Naţional, căruia îi datorim Mericourt, n’a aflat nimic • despre
deva, unde poate fi soare şi strălu traducerea ca şi montarea acestei căsătoria băiatului său. Acesta, din-
cire, dar nu cred să fie căldură. plăcute comedii franţuzeşti, Clujul tV’un sentiment de frică faţă de
Altfel de ce-mi pare ca o statuă a luat-o cu un succes înaintea Ca autoritatea părintească (domnul Le
cioplită din ghiaţă? pitalei. Piesa d’or Birabeau şi Dolley Hochet de Mericourt ne este dinainte
De-ai şti cum mă doare aici în se joacă abia Lunea aceasta de zugrăvit ca un om căruia nu-i arde
dărăt, în ciafâ? către compania Bulandra- Manolescu- de glumă) a ţinut în taină însură
De ce mă doare? Tu ştii, spu- Storin, la Teatrul Regina Maria. E toarea şa, despre care nu ştie decât
ne-mi. pentru a doua bară, ducă nu ne doamna Le Hophet, mama.
De câte ori încerc să mă gândesc înşelăm, când Bucureştii se folo Aşa se prezintă lucrurile, la în-
la dânsa, mă doare. seşte de o iniţiativă artistică por chee’rea lungului şi monotonului act
Până când mă va durea mereu nită de pe malul Someşului. întâia de expunere al comediei, înveselit
aşa? oară, a fost Pescăruşul de Cehov. numai de prezenţa domnului Birbat,
Tu taci? (Din nenorocire, nu s’a putut în când, pe neaşteptate, soseşte la Pa
Dacă nu ştii, de ce-ai şi venit tâmpla acelaş lucru cu infelicele ris domnul Le Hochet de Mericourt,
iarăşi ? Cavaler Vloia). procurorul din Lille, şi trage ’n
N’am nevoe de tine. Ea, Lydia să Să trecem, deci, la premiera clu gazdă Ia fiul său pe care-1 crede,
vină, s’o văd, să-mi întindă mânile jeană. Floarea de lămăiţă e o ur se înţelege, holtei. Aci începe farsa.
şi eu să-i cad la picioare. zeală de farsă prin care se strecoară, Raymond, încă odată n’are curajul
Tu râzi Mephisto? de-alungul şi de-a latul, un fir o- să mărturisească adevărul, şi lasă
nest de sentimentalism discret. Re pe tatăl său să ia pe Madelena
— Va urma sfârşitul —
ţeta acestei delicioase mezalianţe drept dactilografă. Madelena se sub
n’o cunoaşte decât spiritul francez, stituie, prin urmare, dactilografei,
care ştie să strecoare în cea mai pentrucă* nimeni n’are curajul să
bufonă încurcătură hszlie o undă spună adevărul acestui personaj
de duioşie lirică, al cărei parfum sever, totdeauna încruntat, totdea
lasă în urmă, pentru multă vreme una tăcut, scurt la vorbă şi în
o undă abia simţită. Acţiunea Floarei chis la suflet... Dar domnul de
de lămăiţă începe într’o atmosferă Mericourt, ca un demn reprezentant
de lâncedă banalitate, se complică al justiţiei, tot se dumireşte, în cele
la sfârşitul primului act în confu din urmă. Şi se dumireşte atât de
zia meşteşugită a unei amuzante farse bine, încât, pricepând numai că
şi se închee cu un desnodământ tinerii se iubesc, fără să prindă
aproape emoţionant. Raymond Le iţele misterului întreg, îi pune... să
