Page 13 - 1924-20

25-^ 1924 . .1 1 1 .1 - c o s i n z e a n a — .1. II I i Pag. 25?

poaitâ în sufietul ei chinuitoarea „Păgâni cu ochi scăldaţi în sânge
urmă a păcatelor tatălui său, care [ne pradă şi ne otrăvesc
omorîse într’un acces de desperare „Ne leagăn lanţuri veneticii şi
pe soţia să, pentrucă ea voise să-l (negre ghiare ne pândesc..
^părăsească. Cincisprezece sau două­ „Se sbuciumă în jug vitejii, bo­
zeci de ani au trecut de-atunci. ierii sunt injami şi orbi,
Leonora e studentă şi în sufletul „De-alungul ţării varsă jiere dom-
ei presară dulci emoţii întâia dra­ [nia lacomilor corbi...
goste curată, pe care i-o mărturi­ Proxima poezie este închinată
seşte cu atâta sfială şi sinceritate „Ardealului“, acest „leagăn stră­
tânărul Dorin. moşesc, pe care fiii săi îl vreau cu­
Atunci intervine tragicul. Un vis rat şi românesc“, pentrucă spre
zguduitor îi sugerează Leonorei sfârşit s’ajungă la această concluzie
ideea, că ea treauie să ispăşească exprimată în poezia „ Vom înălţa spân­
păcatul tatălui său şi că n'are voie, zurători" :
Corespondenţa Astrei. fiind fiică de ocnaş, să cunoască „In ţara-aceasta morţii n'au mor-
Astra din Sibiu a’nceput să edi­ fericirea tulburătoare a unei iubiri fminte ’n jloare,
teze mai nou o corespondenţă sui lumeşti, ci trebuie să se ducă la „Şi venetici sătui de jaj ne calcţl
generis, pe care o trimite publica­ mănăstire. Scenele se desfăşură a- [legea subt picioarţ.
ţiilor cu rugăminteasde-a reproduce cum zguduitor şi rulează cu o re­ „Ne chiamă codrii, lunci, livezi,
din ea ceea ce apreciază si selec­ peziciune uimitoare. Hotărârea ei [ne chiamă ţarina pustie:
ţionează fie care redactor după bu­ este neclintită : n’o poate abate din „ Veniţi Români îndureraţi, să scoa-
nul său plac. Aşa cum se înfăţi­ drum nici unchiul său şi nici a- ltem neamul din robiei
şează această corespondenţă, spu­ morul gingaş şi atât de duios alui
nem drept, că nu prea înţelegem Dorin. Ea pleacă, iar Dorin se si­ S. B.
lămurit rostul ei. Nu ştim anume ce nucide... G. Tutoveanu : „Tinereţă“
vrea să fie. înlocuieşte ea biblioteca In actul al 3-lea tragedia Doam­
poporală veche a Asociaţiunii, ori nei Galia Tudor prezintă efecte de După cum îl arată şi titlul,
vrea să fie un fel de colaborare a scenă dintre cele mai emoţionante. volumul de poezii al D-lui Tuto-
secretariatului Astrei la toate pu­ Acţiunea se petrece într’un peniten­ veanu, e numai tinereţi — tinereţă
blicaţiile din ţară, sau este numai ciar, unde Leonora vine să-şi v,dă şi iubire. Nota predominantă în
o publicaţie periodică pentru a părintele, care poartă de atâţia ani poezia D sale, este dragostea de
sugera anume idei presei şi prin lanţurile zuruitoare şi hainele de viaţă. Poetul îndeamnă la iubire, şi
ea opiniei publice? Ori cum ar fi, ocnaş cu o resemnare mută şi chi­ fiecare clipă trecută, îi coboară
credem, că este o cheltuială de pri­ nuit de vedenia nevestil ucisă fără în suflet regretul după tot ce a
sos şi iată de ce: vină. Întâlnirea dintre tată şi ficâ fost şi imboldul de a profită cât
Biblioteca poporală a Astrei nu este fatală. Ocnaşul moare în urma mai mult de tinereţă aşa de trecă­
se poate de loc înlocui prin această emoţiilor prea puternice, iar Leo­ toarei Poetul e fericit! Tinereţă, iu­
corespondenţă (tipărită, nu ştim din nora înebuneşte. • bire, veşnică pr măvară cu poveşti
ce motive cu roşu), mai ales dacă Durerea Neamului, de isvoare, cu bolţi de crâng înflorit,
judecăm cuprinsul primului număr, versuri de Iustin Illeşiu. cu paturi de flori sub streaşină
şi nici nu poate servi ca material păduriii — aceasta e poezia D-lui
pentru alte publicaţii, pentrucă ceea Motivele, care inspiră pe simpa­ Tutoveanu. Rareori, când o undă de
ce ne aduce ea, este întârziat şi a ticul nostru poet de data aceasta dulce melancolie îi adie strunele
doua, pentrucă publicaţiile, mai sunt smulse toate din frământă­ lirei; — dar e trecătoare. Tainele
mult, decât de orice, se feresc azi rile mari ale zilelor de astăzi, durerii încearcă numai să-l sape,
de reproduceri. Dar mai socotim cărora Dl Ilieşiu le dă împodobita par poetul le alungă. Dorinţi mari
inutilă această corespondenţă şi haină a poeziei, exprimând în ver­ n’are, şi când nu le poate îndeplini
pentrucă Asociaţia poate publică cu­ suri de-o frumseţă sălbatecă gân­ totuşi, în loc să-şi blasteme soarta,
prinsul acestei corespondenţe prea durile generaţiei noastre. Broşura el cântă. Poezia D-sale, e un cântec
bine în coloanele revistei sale. se deschide cu „Marşul Fâşiei Na­ de veselie, cu pahare ridicate, cu
Astfel stând lucrurile, se impune ţionale Române“ pentrucă să se flori cari vorbesc, cu nunţi ca’n
o întrebare: are Asociaţia dela Si­ isprăvească cu celebrul „imn stu­ basme şi iubite cu ochi de cicoare.
biu prea multe fonduri, de ţine cu denţesc", care răsună azi dealungul Versurile sunt ca nişte ciripiri sen­
orice preţ să le risipească tipărind şi dealargul ţării a1ât de des. Intre timentale. Nu sunt semănate cu
cine ştie în câte exemplare, astfel aceste limite i se trimite un răvaş gândiri ce ar sări pe urma lui
de corespondenţe? şi M. S Regelui, ca să ştie că Eminescu sau Schopenhauer. Bo­
găţia de imagini, fantazie cumpănită,
Leonora, „Legat-am toţi Românii jurământ, intuiţia artei, — se desprind la
u
tragedie de Galia Tudor „ Străinilor să le săpăm mormânt ... fiecare vers. — Delavarona.
Doamna Galia Tudor, autoarea Se face apoi apel la cei demoş-
„Cameliei* — a tipărit o nouă lu­ teniţi, care şi-au înecat nădejdea
crare dramatică : „Leonora*. Acţi­ în sânge şi n’au „nici soare, nici
unea acestei tragedii se desfăşoară mormânf, nici loc de sfântă rugă­
în salturi dramatice şi are o des- ciune“, ca apoi să răsune zgudui­
legare dintre cele mai zguduitoare tor şi răsvrătit cântecul de alarmă,
şi totuş atât de fireşti. Leonora, cu acest început sfâşietor: