Page 2 - 1924-20
P. 2

IDEALUL NOSTRU FINANCIAR

                                                                     DE
                                                        SEBASTIAN BORNEMISA


                    Intr’una  din  zilele  acestea  po­  Nu  mai  e  deci,  în  adevăr,  ţie  şi  a-1  sili  să  renunţe  la  toate
                 somorâte  de  început  de  toamnă  nicio  mirare  că  funcţionarului  necesităţile de azi ale vieţii.
                 rece,  când  argintul  brumei  ne  astăzi  nu  i-a  mai  rămas  în  lupta   De  sigur,  că  urmele  acestui
                 strecoară  ’n  suflet  în  loc  de  vi­  vieţii  decât  această  sinistră  şi  ideal  financiar  o  simţeşte  mai
                 suri grija zilei de mâine, — posta  unică armă: renunţarea.             greu  şi  mai  intens,  decât  ori­
                 ni-a  adus  o  scrisoare  duioasă,     Renunţarea  mai  întâi  la  masa  cine:  tiparul  românesc!  De-
                 delà  un  vechiu  şi  statornic  ce­  tradiţională  de  trei  ori  pe  zi,  aceea  este  la  noi  aproape  cu
                 titor al „Consinzenei“.             renunţare  apoi  la  reînoirea  mă­  neputinţă  a  edita  o  carte,  a  ţi­
                    Pornită  dintr’un  umil  sat  ro­  car  odată  pe  an  a  garderobei,  nea  mai  mult  de  un  an  doi  o
                 mânesc  de  subt  poalele  Car-  renunţare  la  cea  mai  mică  şi  revistă,  a  creia  o  tradiţie  cul­
                 paţilor,  din  căminul  unui  căr­  nevinovată  distracţie  şi  cu  atât  turală  şi  mai  presus  de  toate
                 turar  de  legea  veche,  care  nu  mai  mult  renunţare  la  o  revistă,  a  creşte  un  contingent  de  ce­
                 a  făcut  nici  afaceri  de  permise  la  o  carte,  la  un  jurnal.  Renun­  titori.  Graţie  acestui  ideal  fi­
                 şi nici n'a furat urne electorale,  ţare,  renunţare,  renunţare,  pe  nanciar  conceput  într’un  creer
                 —  răvaşul  ni  aducea  par’că  cu  toată  linia  şi  la  tot  ce  viaţa  ci­  de  după  tejghea,  cărţile  şi  pu­
                 el  o  lume  veche  şi  uitată,  în  vilizată  trebuie  totuş  să-i  dea  blicaţiile  româneşti  se  vând  cu
                 care  se  trăeşte  încă  intens  şi  astăzi  unui  om  şi  Ia  poalele  chilogramul,  ori  mucezesc  prin
                 o  viaţă  culturală,  cu  necesităţi  Himalaiei,  pentrucă  la  noi  nu  rafturi,  scriitorii  români  fac  e-
                 etice,  nu  numai  una  animalică  este  încă  nici  în  veacul  acesta  chilibristică  de  şira  spinării,  iar
                 cu  plăceri  fiziologice.  Ni  se  stabilit  echilibrul  între  muncă  cei  cari  ar  ceti  îşi  torturează
                 plângea  vechiul  şi  preţiosul  no­  şi  onorar,  între  datoria  şi  drep­  inima  şi  mintea  ca  sâ’nveţe  să
                 stru  cetitor,  că’n  faţa  nevoilor  tul la viaţă.                      renunţe!
                  din  ce  în  ce  mai  mari  şi  a  unei   Numai  deunăzi  în  Franţa  s’a   Şi  când  precizăm  cu  toată
                  plăţi din zi în zi tot mai pitice^  stabilit  ca  minim  de  salar  pen­  revolta  sufletului  nostru  aceste
                  —  sufletul  lui  se  strânge  de   tru  un  funcţionar  de  stat  suma  simptome,  înaintea  ochilor  ne
                  durere,  că  trebuie  sû  renunţe  pe   de  6000  de  franci  pe  lună  şi  răsare  din  nou  onesta  figură  a
                  viitor Ia abonarea acestei reviste.  când  înregistrăm  aceasta,  ne  cărturarului  de  pe  sate...  E
                    O  privelişte  zguduitoare  şi  o  este  imposibil  să  nu  o  spunem,  toamnă,  şi  cerul  plumburiu  a  -
                  chinuitoare  problemă  de  analiză  că  acolo  viaţa  nu-i  de  40  ae  pasă  greu  asupra  minţii.  Foile
                  socială  s’a  înfipt  în  gândul  no­  ori  mai  scumpă,  ca  înainte  de  veştede  se  risipesc  în  bătaia
                  stru,  când  am  terminat  de  cetit  răsboiu,  că  francul  face  cel  pu­  crivăţului  şi  ’ncep  să  se  cearnă
                  răvaşul.  Această  renunţare  a  ţin  9  lei,  iar  gazeta  franţuzească  picuri  mărunţi  şi  reci  de  ploaie,
                  unui  funcţionar  cinstit  de/pe  se  vinde  şi  azi  cu  20  şi  25  —  iar  dăscălită  aceea  visă­
                  sate  la  o  modestă  revistă  lite­  de  centime,  o  carte  cu  7  franci  toare  de  18  ani,  pe  care  vitregia
                  rară,  pentrucă  plata  nu-i  mai  şi  abonamentul  la  Ilustratior.  morţii  a  aruncat-o  într'un  că­
                  ajunge  să  dea  din  ea  nici  15  nu-i  mai  mare  de  10  franci  pe  tun  îmbrobodit  în  neguri,  —
                  lei  pe  lună  şi  pentru  o  publi­  o lună.                           grozav  se  plictiseşte  în  a-
                  caţie,  —  a  pus  în  mintea  noa­   Politică  şi  politică  financiară!  murg  şi  grozav  ar  vrea  să  ci­
                  stră  în  formă  acută  problema  Acolo,  ca  şi  aiurea  de  altfel,  tească.  •  Cum  stă  pe-un  scaun
                  financiară  a  ţării.  Robiţi  de-un  în  tot  apusul,  idealul  financiar  neghiob  de  brad  şi  priveşte  prin
                  gând  himeric  şi  fără  de  nicio  al  guvernului  este  să-i  dea  func-  geamul  odăiţei  sale  firele  de
                  reală  justificare,  cârmuitorii  a-  .  ţionarului  tot  ce-i  trebuie  unui  ceaţă,  ar  vrea  să  prindă  în
                  cestei  ţări  au  isbutit  să  prăvă­  om  pentru  a  fi  în  adevăr  ceeace  mână  o  carte,  o  revistă,  o  ga­
                  lească  an  de  an  tot  mai  adânc  l-a  creat  natura:  o  coroană  a  zetă.  Mâna  ei  se'ntinde  sprin­
                  valuta  noastră  şi  să  înalţe  în  ei,  iar  nu  robul  vieţii,  cum  vrea  tenă  spre  măsuţa  din  mijlocul
                  raport  direct  tot  mai  vertiginos  să-l  degradeze  cârmuirea  noa­  odăiţii,  dar  recade  apoi  greoaie
                  scumpetea  vieţii,  menţinând  insă  stră.  In  adevăr,  nu  putem  pri­  şi ochii ei se împăinjenesc.
                  în  aceiaş  situaţie  pe  slujbaşul  cepe  cum  poate  fi  într’o  ţară    Idealul  nostru  financiar  nu-i
                ■  umil,  care  duce  pe  umerii  săi  ideal   financiar   a-i   stoarce  dă vo.e să aibă şi ea o revistă pe
                  gârbovi  maşinăria  grea  asta-  unui  slujbaş  maximul  de  ener­      masă.  Zău,  se  poate  una  ca
                  tului modern.                       gie  pentru  minimul  de  retribu­  asta, Dle Vintilă Brătianu?
   1   2   3   4   5   6   7