Page 8 - 1924-20
P. 8

Pag. 252                                 C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                          25—X. 1924




                                Din scrierile lui Anatole France:                           „Hamlet“


                   —  „Dormi  în  pace,  bunul  meu   ale  mării.  Când  te  întorci  de-acolo,  suflet  decătuşat,  înţelept  şi  cre­
                 prinţ,  şi  un  stol  de  îngeri  să-ţi  le­  eşti  pregătit  bine  pentru  intimitatea   dincios;  era  un  om  fericit,  dacă  e-
                 gene  somnul  cu  cântecele  lor“!  sălbatecului  geniu  al  lui  Shakes­  xistă  vreunul.  Dar  tu  ştiai,  prinţ
                 Aceste  sunt  cuvintele  pe  cari  le-am   peare.  Iată  pentru  ce  ţi-am  uratbine-   Hamlet,  ştiai  bine  că  n’a  existat
                 spus  şi  noi,  dimpreună  cu  Horaţio   ai-venit,  prinţ  Hamlet;  iată  pentruce  niciodată  un  om  fericit.  Ştiai  că
                 tânărului  Hamlet,  ieşind  Marţi  la  toate  gândurile  tale  rătăcesc  risipite  totul e rău pe lume. Trebuie să ros­
                 miezul  nopţii  dela  Comedia  fran­  pe  buzele  mele  şi  mă  învăluiesc  de  tesc  acest  cuvânt  :  erai  un  pesimist.
                  ceză.  Fără  îndoială,  se  cădea  să   groază,  de  poezie  şi  de  tristeţe.  Ai   Bineînţeles,  soarta  ta  te  împingea
                  urăm  noapte  bună,  aceluia  care  ne  văzut:  cei  dela  Revista  albastră  şi   spre  desnădejde  :  ai  avut  o  soartă
                  făcuse  să  petrecem  o  seară  atât  de   alţii  s'au  întrebat,  de  unde  isvo-  •tragică.  Dar  firea  ta  se  potrivea  cu
                  frumoasă.  Da.  e  un  prinţ  bun,  prin­  reşte  melancolia  ta.  Au  socotit-o  cu   soarta  ta.  Aceasta  te  face  atât  de
                  ţul  Hamlet.  E  frumos,  e  nenorocit;  toţii,  pe  drept  cuvânt,  atât  de  pro­  admirabil  :  erai  făcut  să  guşti  ne­
                  ştie  tot  şi  nu  ştie  ce  să  facă.  E  fundă,  încât  n’au  putut  să  creadă,  norocirea,  şi  ai  avut  cu  ce  să-ţi  as-
                  demn  de  milă  şi  ar  putea  să  fie  că  numai  o  catastrofă  familiară,  ori  tâmperi  foamea.  Ai  fost  bine  servit
                  invidiat. E mai rău şi mai bun decât  cât  de  înspăimântătoare  a  fost  de-  prinţe.
                  fiecare  dintre  noi.  E  un  om,  e  omul   ajuns  pentru  a  o  pricinui  în  toată   Aşa  te-a  născut  marele  Shakes­
                  însuşi, e omul de totdeauna.        întinderea  ei.  Un  economist  foarte   peare.  Mi  se  pare  că  nu  era  nici  el
                                                                                                               !
                    Am  simţit  o  bucurie  tristă  vă-   distins,  d.  Emil  de  Laveleye,  a  cre­  optimist  cătuş  de  puţ n,  când  ţi-a
                  zându-te,  prlnţe.  Ceeace  e  mai  mult   zut  că  trebuie  să  fie  la  mijloc  o   dat  viaţă.  Dela  1601  până  la  1608
                  decât o bucurie veselă. Iţi voi spune   tristeţe  de  economist.  Şi  a  făcut  din  însufleţi  cu  mâinile  sale  minunate
                  în  şoaptă  că  S3lami  s’a  părut  puţin   adins  un  articol,  ca  s'o  dovedească.   o  mulţime  destul  de  mare,  după  cât
                  distrată  şi  uşoară:  nu  trebuie  nici   Ne-a  lăsat  să  înţelegem  că  el  însuş  mi  se’  pare,  de  umbre  dezolate  şi
                  să  ne  plângem,  nici  să  ne  mirăm.   a simţit o asemenea melancolie, îm­  furioase. Atunci arătă pe Desdemona
                  Era  o  sală  plină  de  Francezi  şi   preună  cu  prietenul  său  Lanfrey,  pierind  prin  Iago,  şi  sângele  unui
                  Franţuzoaice.  Nu  erai  îmbrăcat  în   după  lovitura  de  stat  din  1851,  şi  bătrân  rege  părintesc  pătând  mâ­
                  frac,.nu  duceai  nicio  intrigă  amo­  că,  mai  mult  decât  de  orice,  prinţ  inile  mici  ale  lui  lady  Machbeth,  şi
                  roasă  în  lumea  financiară,  şi  nu   Hamlet,  ai  suferit  din  pricina  stării  pe  tine,  cel  mai  iubit  dintre  toţi,  şi
                  purtai  o  floare  roşie  la  butonieră.   rele  în  care  uzurpatorul  Claudius  pe Timon din Atena.
                  Iată  pentruce  doamnele  tuşeau  puţin   adusese  Danemarca  pe  vremea  a-   Tu  eşti  din  toate  timpurile  şi  din
                  în  loge,  ronţăind  fructe  zaharisite;   ceeâ.                        toate  ţările.  N’ai  îmbătrânit  în  trei
                  aventurile  tale  nu  le  interesau.  Nu   Cred  şi  eu,  că  într’adevăr,  soarta  veacuri nici cu un ceas. Sufletul tău
                  sunt  aventuri  din  lumea  mare;  nu  ţării  tale  nu  te  lasă  nepăsător,  şi   are  vârsta  fiecăruia  din  sufletele
                  sunt  decât  întâmplări  omeneşti.  am  aplaudat  cuvintele  pe  cari  le  noastre.  Trăim  împreună,  prinţ
                  Sileai  pe  semenii  tăi  să  cugete,  şi   rosti  Fortinbras,  când  porunci  celor  Hamlet,  şi  tu  eşti  ceeace  suntem
                  aceasta  e  o  greşală,  care  nu  ţi  se   patru  căpitani  să-ţi  ducă  trupul  pe   toţi,  un  om  în  miilocul  răului  uni­
                  iartă  aici.  Cu  toate  aceste,  erau  ici  un  pat  de  onoare,  aşa  cum  se  cu­  versal.  Ai  fost  sâcăit  destul,  pentru
                  şi  colo,  în  sală,  câteva  suflete  pe  vine  soldaţilor.  ,Dacă  Hamlet  ar  fi  vorbele  şi  faptele  tale.  Ţi  s’a  arătat,
                  cari  le-ai  răscolit  până  în  adânc.   trăit,  spuse  el,  s’ar  fi  purtat  ca  un   că  nu  te  potriveşti  cu  tine  însuţi.
                  Vorbindu-le  despre  tine,  le  vorbeai   rege  binefăcător“.  Cu  toate  acestea,   Cum  să  desluşim  acest  încurcat
                  despre  ei.  O  întâmplare  fericită  mă  nu  pot  să  cred  că  melancolia  ta  a   personaj?  ţi  s’a  spus.  Gândeşte,  pe
                  aşeză,  în  sală,  alături  de  d.  August  fost  tocmai  aceea  a  dlui  de  Lave­  rând,  ca  un  călugăr  din  evul  me­
                  Dorchain.  El  te  înţelege,  prinţe,  aşa   leye.  Cred  că  se  întindea  mult  mai   diu  şi  ca  un  savant  de  pe  vremea
                  cum  îl  înţelege  şi  pe  Racine,  pen-  departe  şi  era  mult  mai  inteligentă.   Renaşterii;  are  un  cap  de  filozof,
                  trucă  e  poet.  Te  înţeleg  şi  eu  puţin,   Cred  că  era  inspirată  de  un  simţă­  plin  de  tot  feliul  de  drăcii.  Are
                  pentrucă  vin  dela  mare...  O,  să  nu  mânt  viu  al  destinului.  Nu  numai  groază  de  minciună,  şi  viaţa  sa  nu
                  te  temi,  că  te  voi  asemui  cu  două  Danemarca,  ti  omenirea  întreagă  ţi   e  decât  o  lungă  minciună.  E  neho­
                  oceane. Ar fi numai vorbe, vorbe, şi  se  părea  întunecată.  Cei  cari  se  mai   tărât,  se  vede  prea  bine,  şi  cu  toate
                  vorbele  nu-ţi  plac.  Nu,  vreau  să  îndoiesc,  să-şi  reamintească  fru­  acestea  mulţi  critici  l-au  găsit  plin
                  spun  numai  atât,  că  te  înţeleg,  pen­  moasa  şi  amara  rugăminte,  care  ieşi   de  hotărâre,  fără  să putem spune că
                  trucă  după  două  luni  de  od'hnă  şi   de  pe  buzele  tale,  îngheţate  de  a-  aceştia  au  greşit.  Eşti  grăbit  şi  în­
                  uitare  in  mijlocul  orizonturilor  largi,  propierea  morţii:  „O,  bunul  meu   cet,  îndrăsneţ  şi  sfios,  binevoitor
                  am devenit foarte simpli, şi foarte pri­  Horaţiu  !  dacă  m’ai  purtat  vreodată  şi  crud,  crezi  şi  te  îndoieşti,  eşti
                  mitori  pentru  ceeace  este  într'adevăr  cu  drag  în  inima  ta,  mai  rămâi  câ-  înţelept,  şi,  mai  presus  de  toate,
                  frumos,  mare  şi  profund.  In  Parisul  tăya vreme încă, departe de suprema  eşti  nebun.  Intr’un  cuvânt,  trăieşti.
                  nostru,  iama,  alunecăm  bucuroşi  mângâiere,  şi  primeşte  să  sorbi  su­  Care dintre noi nu ţi seamănă într’o
                  spre  lucruri  plăcute,  pentru  coche­  ferinţa în mijlocul acestei lumi aspre,  privinţă?  Care  dintre  noi  gândeşte
                  tăriile  la  modă  si  drăgălăşiile  com­  pentru  a  povesti  şi  altora  întâmpla­  fără  contraziceri  şi  făptueşte  fără
                  plicate ale micilor şcoale.         rea  mea.*  Aceste  au  fost  cele  din  încoherenţă?  Care  dintre  noi,  nu  e
                     Dar  simţirea  se  înalţă  şi  se  pu­  urmă  vorbe  ale  tale.  Acela  căruia  nebun?  Care  dintre  noi  nu-ţi  spune,
                   rifică  în  lenevia  fecundă  a  plimbă­  i  se  adresau  nu  avea,  ca  tine,  o  cu  un  amestec  de  simpatie,  de  ad­
                   rilor câmpeneşti, în mijlocul orizon­  familie  otrăvită  prin  crime;  nu  era,  miraţie  şi  de  spaimă:  „Dormi  în
                   turilor  deschise  ale  câmpurilor  şi  ca şi tine, un fatal asasin. Era un  pace, bunul meu prinţ“! f
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13