Page 10 - 1924-21
P. 10

Pag. 270  -------- —---------------------------- - C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A  -----------------------------------------15—XI. 1924


                       CARNETUL LUI RADU ROMAN                                       ţesc  atât  de  uşor  cu  toate  că  pi­
                                                                                     cioarele îmi par mai grele ca în alte
                                        de MIHAIL GAŞPAR                             rânduri.  Cred  că  aşi  putea  să  mă
                                                                                     înalţ  în  văzduh.  Şi  soarele,  ah  ce
                            LI.                     Căci  am  fost  fericit,  înţelegi,  am  bine-mi  face  soarele  acesta  cu  căl­
                                                 fost...                              dura  lui  molatică  din  sfârşit  de
               Mephisto!  Ascultă.  Ascultă  şi  lă­                                 toamnă.  Când  am  mai  văzut  eu  aşa
              mureşte-mi  taina.  îmi  vine  aşa,  ca   Dar când şi unde?
                                                    Când  mă  privesc  în  oglindă  îmi  un soare?
             şi  când  aşi  fi  trăit  de  mult,  cu                                    Nu  ştiu.  Trebue  că  a  fost  de
              veacuri  înainte.  îmi  adyc  perfect   vine  să  plâng.  Sunt  bătrân,  zbârcit   mult.  Altcum  mi-aşi  aminti.  Cine
                                                 şi  cu  trăsurile  feţii  înăsprite.  Ochii
              aminte  că  am  trăit  departe  într’o   aceştia,  cari  mă  privesc  stinşi  şi  o-  ştie?
              ţară  la  Sud,  într’o  ţară  unde  era                                   Ce să-mi mai bat capul? Mă sim­
              cald,  unde  nu  goniau  vânturi  ca  a-   bosiţi  din  aceste  două  caverne  în­  ţesc  azi  bine,  uşor,  simţesc  aşa  o
              cestea  şi  nu  auzi  ai  cu  zilele  ropo­  doliate,  aceşti  ochi  să  fi  văzut  co­  plăcere  curioasă,  poate  că  aşi  şti  şi
              tul  nesfârşit  al  ploii.  In  locul  lanu­  moara de frumseţe a Lydiei?
                                                    Du-te!  Tu-ţi  baţi  joc  .de  mine  râde. De ce să râd?
              rilor pustii se întindea marea, imensă,                                   Sunt  singur  şi  oamenii  cari  sunt
              tineră,  veselă  şi  pururea  surizătoare.   iar  eu  sânt  un  biet  nebun  care-ţi   singuri nu râd nicicând.
              Era  o  altă  lume.  La  ţărmul  mării   face jocul.                      Ce  frumos  !  Cireşii  îşi  mai  reţin
              acesteia minunate am trăit eu când­   Nu  vreau  să  mai  ştiu  nici  de  tine   cu  puterea  podoaba  de  frunze  ru­
              va...  cu  Lydia,  regină  între  femei,   nimic. Părăseşte mă!         ginite.  Ori  nucul,  le-a  desbrăcat  de
              ruptă  dintr’un  basm,  poate  şi  mai   Las’  să  rămân  singur  cu  visurile   mult.  Nici  salcâmul  nu  se  dă.  Ce
              bătrân decât povestea mea.          mele...  Tot  trebue  să  se  limpeziască   folos,  odată,  în  curând  tot  are  să-şi
                Dar  demoni  răi  au  venit  şi  mi-au   odată  întunericul  care  mă  împre­  peérdâ  haina.  Are  să-i  desbrace  pe
              luat-o.  Iar  eu,  am  rămas  surghiunit   soară.  Va  fi  din  nou  cald,  va  fi  ia­
                                                  răşi  soare  şi  marea  îşi  va  culca  toţi  cel  dintâi  suflet  care  are  să
              în  aceste  locuri  pustii,  unde  nu                                   vie  de  acolo  delà  nord.  Şi  într’o
              mai  văd  soarele  şi  nu-i  mai  sim­  din  nou  în  văzul  acestor  ochi  obo­  bună  dimineaţă  când  voi  ’deschide
              ţesc căldura.                       siţi,  talaz  peste  talaz  şi  în  murmu­  obloanele, voi vedea toată firea îm­
                                                  rul  etern  urechea  mea  va  prinde
                Vezi aşa, cum mă vezi acum, stau                                      brăcată în alb.
              şi  ascult  cântecul  trist  al  vântului;   restrângerea uşoară a paşilor ei...  Focul  va  cânta  duios  în  sobă,
                                                    Acolo,  pe  fermii  fericiţi  ai  ferii
              adăstând  ceva.  Cred  că  o  aştept  pe   dela  Sud  am’să  o  revăd...  la  Kau-  afară,  cete  de  copii  se  vor  alunga
              Lydia. O aştept dintr’o clipă în alta.                                  bruşindu-se  în  chiote  sălbatice,  ro­
              Vezi, de acolo, din colţul acela vine.   lidja...                       mâni  încroşnaţi  în  cojoace  şi-  că­
                                                    Ce nume să fie acesta?
              Atunci  se  desface  zidul  şi  dânsa                                   ciuli  bâţoase  vor  trece  grăbiţi  cu
              întră  ca  prin  o  poartă  triumfală,  în   De  unde  a  răsărit  numele  acesta   paşi  sub  cari  va  ţipa  scârţâind  ză­
              alb,  cu  o  ghirlandă  de  trandafiri   aşa. din senin?                pada...
              roşii  încinsă  peste  mijloc.  Vine  aici   M# doare iar...              Şi tu?
              lângă  mine,  eu  îi  vorbesc  dar,  vezi,         LII.                   Adecă  eu?  Ce-oi  face  eu?  Iată  o
              nu ştiu ce-1 spun. Ştiu însă că dân­  Mephisto ! Azi noapte am văzut-o  întrebare  la  care  nu  m’am  gândit.
              sa  mă  ascultă  şi  când  pleacă  are   iarăşi  şi  m’a  chemat  din  nou.  Me­  Eu,  voi  fi  mereu  singur  aşteptând...
              în ochi o chemare.                                                      Ce  voi  aştepta?  Pe  cine?  Ce  mai
                Ce chemare?                       reu  aceiaşi  chemare  mută:  vino,   am eu de’ aşteptat?
                Şi  dacă  mă  chiamă,  de  ce  nu-mi   vino !                           Vai, acum înţeleg...
              spune unde?                           Unde să viu?                        Aţi  se  luminează  creerul..  Sigur,
                 Lămureşte-mi taina Mephisto!                                         ce  să  stau  eu  singur  fără  rost,  când
                  Ce-a fost, ce este, ce va fi?                                       pot  fi  cu  dânsa  pentru  totdeauna,
                Nu pot cugeta.                                                        pentru o vecinicie?
                Văd  în  faţa  mea  un  zid,  un  pa­            LIII.                   Şi  prostul  de  mine,  eu  n’am  în­
              ravan.  Ştiu  că  în  dosul  acestui  pa­  Ce frumoasă zi e azi. De mult  ţeles chemarea.
              ravan  aşi  putea  lămuri  taina.  Dar   n’am avut o zi ca aceasta. Mă s m-  Iartă mi nepriceperea Lydio ! A-
              n’am  puterea  să  trec  dincolo.  Cum
              încerc  să  mă  apronii,  totul  se  tul­                                                    Dibacii căr-
               bură  dintr’odată.  E  ca  şi  când  un                                                       muitori ai
               uriaş  văl  de  negură  s’ar  coborî  şi                                                     Zepelinului
              îmi închide calea...                                                                          R. III. care
                 Şi  atunci  mă  doare  atât  de  gro­                                                      a traversat
               zav capul.                                                                                  deunăzi în 6
                 Lămureşte-mă Mephisto!                                                                    zile Oceanul
                 Tu  taci.  De  ce  taci?  Râde  cel                                                        Atlantic. Ei
               puţin.  Aşi  şti  atunci  că  sunt  un                                                      privesc la un
               nebun  urmărit  de  o  idee  fixă.  Dar                                                     canar, pe care
               aşa...?,Mă’Iaşi   să  mă  frământ  .  în-                                                    o consideră
                           f
               zădar,  să  mă  zbucium  în  van  cău­                                                       drept pasăre
               tând o esplicaţie...                                                                        de noroc şi de
                 Sau nu este?                                                                                aceea au
                 Atunci  ce  e  cu  mine?:  Unde-am                                                         luat o cu ei
               fost,  ce  am  făcut?  -  Unde-mi  sunt                                                       în uriaşa
               anii,  bucuriile,  tinereţea  şi  fericirea                                                  navă aeriană.
               tnea.
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15