Page 11 - 1924-21

15—XI. 1924 C O S I N Z E A N A Pag. 271

Oraşul Tlflis, capitala Gcorgiel unde sovietele ruseşti au înăbuşit revoluţia.

cum, că s’a făcut lumină în mine, Vai, e clopotul bisericii din satul Veste sinuciderii prietenului meu
te înţeleg şi am să-ţi urmez. Am să meu şi’n dangătul lui argintat eu am primit’o odată cu filele acestea.
vin la tine, cu tine am să viu. Spre reculeg povestea întregei mele co­ A ţinut să mi-se trimită. Nu le-a
ţermii fermecaţi, la marea de sma­ pilării... însoţit cu nici un comentar, cu nici
ralde, acolo, unde copacii perz'stă închid ochii şi cu ei închişi eu un cuvânt de lămurire.
pururea verz>, unde soarele nu-şi văd o panoramă veche. Ţermi de Ani de zile nu le-am atins. Mă
precupeţeşte căldura. Acolo pe ţărm aur şi marea de smaralde... Soare feream de cuprinsul lor.
ne vom clădi împărăţia noastră. Va cald şi chiparoşi întunecaţi... Le-am rânduit apoi într’un car­
fi cea mai ideală ţară. Un domni­ Lydja!! Mă ch:mi? net, pe care-1 public acum după
tor tu, şi un supus, eu. Acolo' ne Viu! mulţi ani de zile.
vom duce unde mă furau mereu Ingădue niţel. Glasul acesta de Să-i fie ca o cruce care strâju-
visurilemele, unde credeam că am mai clopot îmi face nu ştiu cum. Pare eşte la căpătâiul amintirii lui.
!
fost odată... Vez , şi eu ţineam morţiş că mi se aşează pe inimă şi ceva *A fost un om, care a suferit mult
că am fost rcbul unor halucinaţii... mă strânge de gât.. şi se zice, că cei cari îndură mult
Vin Lidio, îngădue-mi numai tim­ Aşi vrea se plâng, să plâng aşa, sunt adevăraţii fericiţi.
1
pul să-mi fac bagajul. Va fi lung cum am plâns odată, de mult, de Dacă este aşa, — atunci Radu
drumul. mult... Roman a fost un fericit.
Tu îl cunoşti deja. LIV. Autorul.
Nu-i aşa că|e lung? — Sfârşit —
Numai de n’ar fi greu şi obositor.
Mă simţesc atăt dezbine azi, mă Da, am să viu.
. întinereşte gândul că am să plec In noaptea aceasta încă. Mă
la dânsa. chieamă mereu şi nu mai are senz
Uite ce frumos apune soarele. să rămân. Fără dânsa nu pot. I am
Nici n’am . văzut un apus.* atât spus’o în atâtea rânduri şi nu mi-a
de splendid. Aşa, aşa... mai lumi- zis odată: rămâi. Ci mă_chema
nează-mi faţa o singură dată nu­ mereu.
mai. Las’ să mai privesc odată col- Arn tot aşteptat însă. Că ce, nu
nicii scăldaţi în aur... ştiu.
:
Ce lumină s’a trez t în mine azi? Sânt hotărât. Viu!
Mă simţesc altfel decât eri... poate Aşteaptă-mă Lydia!
sunt un altul. Lydia!!
Ascultă! Sună clopotul., ce to­ Aşteaptă-mă!
nuri!... ce^ rezonanţă.!!
Pentru Dumnezeu! Eu cunosc
clopotul acesta... dar de unde ?