Page 12 - 1924-22
P. 12
Pag. 288 ------- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - — -------»-------------------30-XI. 1924
— Mii de bombe! întrerupse prie când ne auzeai * filozofând... Dar, CULTURALE.
tenul, surprins. Va să zică, din pri dacă ai fi simţit Cum sufletele noastre
cina ta mi-a scris scrisoarea aceea *se contopesc atunci Intr’unul sin Şezători de altă dată. — „So
mişcătoare de adio, în care-mi spu gur, fără îndoială al fi fost- gelos. cietatea Scriitorilor Români“ por
nea că trebuie* să renunţe .la dra — „Şi acuma, — ea a murit. neşte într’uri turneu de şezători li
gostea mea, cu inima sfâşiată de Poate că până la AnuT nou care terare prin Ardeal, începând cu
această nenorocire... V; ^ne, he vom duce şi noi pe urma Clujul, unde, în seara de 30 Noem-
----: Dş, din pricina mpa. Dar r ei. Mi s’a părut, deci, că"Sunt dator ' brie, d; Octavian G"ga, noul pre
;
ascultă ce s’a ,petrecut - mai departe. să mă destăinuiesc şi să- ţi spun: şedinte al societăţii va ţinea o con
Cu b^nii pe care*i jertfisem cre
t -T ¿Frarfz,'am greşit odată faţă de ferinţă despre menirea scriitorilor.
deam că-mi răscumpârasem odihna tine, iartă-tliă*.- Dnii Brătescu—Voineşti, Cincinat
şi liniştea. Dar n’a fost aşa. Gân întinse mâna prietenului său, cu - Pavelescu, I. A. -. Basarabescu, Ni-
duri nebune îmi zăpăce;au mintea. O privire rugătoare. Dar acesta, chifor Crainic, -Victor Eftimiu, şi
Ca să mă limpezesc m’am aruncat morocănos;; îf răspunse : alţi poeţi şi literaţi mal tineri-vor
în cercetările mele filozofice. Dar ; — Toate astea sunt mofturi... Ce ceti din operile lor. Primăria Clu-
pacea tot nu mi-am găsit-o. fel de iertare sâ-mi ceri ? Taina ta, ju’ui a şi întocmit programul pen
»Ua an s’a scurs astfel. Noaptea
ţ pe care crezi că mi-o desvălui a- tru primirea simpaticilor oaspeţi,
Anului nou veni iarăş. Şi iar m’am cum, o ştiam demult. Ea însăşi fixind cu prevedere ordinea dis
găsit cu ea în acelaş loc, aici. In mi-a povestit totul, încă de-acu cursurilor fa gară şi locul ineve-
seara aceea, tu erai acasă, dar dor patruzeci de ani. Prin urmare, pot tabilului banchet.
meai întins pe canapeaua din odaia să-ţi spun şi eu, la rândul méu, Vom reuşi oare să biruim, printr’o
de alături. Te înt^rsesăşi ostenit, pentru ce-am fost un muieratic până caldă apropiere, această fatală ră
după un banchet vesel la club.’Eu aproape de bătrâneţe. Fiindcă îmi ceală protocolară? Vor şti solii
stăteam'lângă ea, cu , ochii ţintiţi mărturisise, tot atunci, că tu ai fost scrisului românesc să rupă zăgazul
asupra privirilor mele, când aminti singura ei iubire, în toată viaţa... convenţional care se ştab leşte între
rea năvăli în sufletul meu, cu o un domn în redingotă, care ceteşte,
putere de neînvins... Încă odată, r .' 7rad. de A? H. şi o sală pestriţă, care ascultă? Veţi
t- J
o singură dată, mai voiam să simt înţ lege, a doua zi, rostul acestei
.capul .ei pe umărul meu, s’p strâng . .Í . ■ r ’ , . - manifestări de artă care nu poate
în braţe, apoi să dispar.,, să fie, cu toate aceste numai un
, „Privirile ni se întâlniră şi mise spectacol ?
păru că zăresc în ochii ei o lumină Nu ştim... Ne îngăduim însă, cu
de înţelegere tainică... N’am putut acest prilej, să ne reamintim şeză-
„ să mă mai stăpânesc şi m’am arun- torile de altă dată. Era numai cu
^ cat la picioarele ei, as:urzându-mi câţiva ani înaintea răsboiului. Au
obrazul aprins în cutele rochiei ei... venit şi atunci, de dincolo de Gar-
: Două clipe am stat, poate, aşa, când paţi, trimişii „Societăţi S:riitorilor
;*simţii asupra creştetului meu mâna Români.“ Au fost primiţi pretutn-
ei rece şi auzii un glas blond ca deni în haine sufleteşti de sărbă
5
te-mi spunea: — „Curaj, prietene...“ toare. Cuvân’ul lor era ascultat cu
„Da, ¿uraj,'iiu trebuie să înşelăm religiozitate, ca o inspirată profeţie.
pe omul care doarme plin de încre Rostul lor militant era priceput,
dere îri odaia vecină...“ printre rânduri, cu o intuiţie precisă.
„Şi m’am ridicat, uitându-mă ză Ei erau prevestitorii, mirii, ei măr
păcit în jurul meu. Ea luă o carte turiseau prin însăş prezenţa lo.r nă
: de pe masă şi mi-o întinse; Am dejdi tainice şi gânduri înfrăţite.
înţeles-o. Am deschis cartea şi am • Vremurile acele au trecut. Şi cele
încercat să citesc. Ce-am citit, nu visate s’au îndeplinit. Să ne fi
ştiu..., Literile îmi jucau înaintea REDACŢIONALE schimbat până într’atâta, încât nu
ochilor... ne mai regăsim inima de-atunci?
■Rugăm pe cetitorii noştri să aibă
„Cu toate acestea, furtuna din Suntem, noi alţii, sau crainicii gân
inima mea se potoli încetul cu în- amabilitatea a întregi, imprimatele dului românesc nu mai găsesedru-
. cetui şi când bătu miezul nopţei, ataşate acestui număr şi. a ni le re mul spre inima noastră? Nu mai
dupăce tu veniseşi să ne facem trimite cu cea mai mare grabă, sunt idealuri noui dinaintea noastră?
urările obişnuite, mi se păru că pentru a le putea utiliza încă înainte Am ajuns, oare, pe culmea de unde
acea clipă primejdioasă era departe, de Crăciun. 'nu mai există năzuinţă?
şi că toate dispăreau în trecut... Aşteptăm cuvântul scriitorilor.
pi ziua aceea, încetul cu încetul,
mi-am redobândit liniştea. Anii s’au Proximul număr al revistei „Co- *
perijjdat, copiii tăi au crescut, s’au sinzeana“ va fi număr dublu de
.. căsătorit, iar noi trei am îmbătrânit. Crăciun şi se va trimite chiar în Ana Voileanu. — In vreme ce
.. Eu. n’am încetat însă de a iubi, căci preajma sărbătorilor. Colaboratorii Fundaţia culturală principele Carol,
rtu mi-atn putut, ucide "dragostea. abătându-se- puţin delà gândurile
Dar am început^ s’o iubesc altfel, noştri sunt rugaţi a-şi. trimite fără -întemeietorilor ei, ia*.asupra ei un
dorinţele pământeşti s’au risipit, şi întârziere contribuţiile pentru acest Mnutil rol de impresar şi -plimbă
în locul lor a crescut o tovărăşie număr. prin Ardeal, subt auspiciile ei com
sufletească... Tu râdeai totdeauna pozitori maghiar, violinişti indiani
