Page 5 - 1924-22
P. 5
I
30—XI. 1924 C O S I N Z E A N A Pag. 281
toiul şi alergările sgomotoase ale d-ta, nene Smântână, în lume. Mai
alegerilor de Smântână, cel, căruia Iasă vatra şi treburile d-tale şi mai
nu-i auziai gura şi nu-1 vedeai în închină cu unul şi cu altul!...
zilele premergătoare nici batăr o- Alţii, îl scuturau de mânecă :
dată în crâşma satului, unde se # N’ai auzit, că dreptatea a murit
puneau toate la cale? Căpeteniilor de mult? Pentruce mai ţini dară
satului: preotului, învâţâtcrilor, no mortul în casă?“
tarului, nu Ie venea de loc în rr.inte Smântână da din umeri, ca un
Smântână, cum nu-i vine în gând copil rătăcit, pe care-1 întrebi în
săcerâtorului în luna lui Cuptor, cotro e satul cutare. Pricepea, dar
că n’are căciulă. Prea se îmbulziau nu înţelegea, vorba şugubăţului
alţii în sufletele lor, şi prea îi a- Onofrei:
surzeau şi orbeau obraznicii cu —„Mă, Smân'ână e ca untul, cu
laudele şi făgăduelile. cât îl baţi mai mult, cu atâta-i mai
Numai dupăce treceau alegerile bun.“ Aşa şi dânsul, cu cât auzea
şi se putea cumpăni vrednicia ce mai multă laudă în juru-i, cu atât,
lor aleşi, mai pe tăgaz, se vedea, părea că-i cresc mai mult însu
că cineva lipseşte dintre cei în şirile bune cu cari era înzestrat
sărcinaţi cu purtarea de griji a trebu dela natură.
rilor obşteşti şi acela era Smântână. Câteodată i-se făcea şi lui lu
Toţi vedeau .greşala făcută şi unii mină înaintea ochilor şi vedea, că
o mărturisiau pe faţă: cinstea şi omenia sunt împinse de
— „Iar am lăsat pe Smântână toată lumea înapoi, dar nu putea fi
pe din afară.“ altcum, orice s’ar fi întâmplat.
Smântână, care nici odată nu s’a Smântână a murit de bătrâneţe şi \
arătat dornic de-a ajunge în fruntea în lunga lui viaţă n’a dat nici o-
altor oameni, nici nu s’a îmbulzit dată afară din cgaşa omului de
la locul de cinste sau de căpătu omenie. Dar cu toate acestea cali
ială, începu şi el dela o vreme a tăţi frumoase, n’a fost învrednicit
se gândi: că’ oare din ce piicină nici cel puţin odată ca să fie pus
rămâne el totdeauna pe din afară ' şi el în vreo slujbă cât de mo
I î Din alegerile^engleze: VfHK**
dintre cei luaţi în seamă cu toate destă, de a satului.
Ceasul sortii, cu care*s’a marcat în ale- i părerile de rău, pe care le vede la Osânda adevărată i s’a adus însă
gerile din Anglia^situaţia diferitelor par- \
tide. Chipurile celor trei şefi politici : cei ce pregăteau aceste lucruri. Dar numai după înmormântare, când
Baldwin, Asquit şi Macdonald ce urcau sau din multe svonuri, cari se lăţeau, preotul a rostit la căpătâiul lui
se coborau, dună cum era situaţia în să dânsul nu putea să se dumirească următoarele cuvinte :
lile de votare. Lumea curioasă apoi se’n-' asupra adevăratei pricini. Unii îi
grămădia înaintea ceasului şi privia roa — „A fost prea cinstit ca să fi
ta norocului care e, vai, foarte schim şopteau la ureche: „Mai 'ieşi şi putut ajunge în vre-o deregătorie!“
bătoare !
aşa vorbea notarul cu oamenii pri
măriei.
Dar cu toată îngrămădeala asta
de onoruri, pe Smântână nu-1 ve
deai, nici membru în consiliul co
munal al satului, nici între epitrop’i
bisericii, şi cu atât mai puţin printre
cei, cari formau sfatul şcolar.
Mulţi se vor mira de aceasta
neluare în socotinţă a vredniciei
lui, sau, unii, nu vor crede în reali
tatea povestirii mele.
I Cei dintâi pot să se mire, că au
pentruce iar cei din iândul al do
r/
ilea, să creadă, că aşa a fost Smân
tână, după cum l’am descris şi dacă
vor căuta cu atenţiune, fiecare va
găsi câte un Smântână în satul,
unde-i este dat să trăiască.
Eroul povestirii mele avea toate
însuşirile unui om de frunte şi-şi
vedea de treburile Iui ca nimeni
altul şi şi-ar fi- văzut desigur şi
de treburile altora, dacă ar fi fost O^pereche turcească modernă.
încr.dirţat cu aşa ceva, din partea SchimbărileTmari, or io care a trecut Turcia se văd şildin
această ilustraţie. Tânăra mireasă, care e verişoara soţiei
:
celor chemaţ . lui Kemal paşa, nu s’a mai dus^inaintea altarului îmbrobo
Dar cine îşi aducea aminte în dită la faţă ci aşa cum ar merge oricare femeie europeană.