Page 5 - 1924-22
P. 5

I



     30—XI. 1924                                 C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A                         Pag. 281

                                         toiul  şi  alergările  sgomotoase  ale   d-ta,  nene  Smântână,  în  lume.  Mai
                                         alegerilor  de  Smântână,  cel,  căruia   Iasă  vatra  şi  treburile  d-tale  şi  mai
                                         nu-i  auziai  gura  şi  nu-1  vedeai  în  închină cu unul şi cu altul!...
                                         zilele  premergătoare  nici  batăr  o-   Alţii,  îl  scuturau  de  mânecă  :
                                         dată  în  crâşma  satului,  unde  se   # N’ai  auzit,  că  dreptatea  a  murit
                                         puneau  toate  la  cale?  Căpeteniilor  de  mult?  Pentruce  mai  ţini  dară
                                         satului:  preotului,  învâţâtcrilor,  no­  mortul în casă?“
                                         tarului,  nu  Ie  venea  de  loc  în  rr.inte   Smântână  da  din  umeri,  ca  un
                                         Smântână,  cum  nu-i  vine  în  gând   copil  rătăcit,  pe  care-1  întrebi  în­
                                         săcerâtorului  în  luna  lui  Cuptor,   cotro  e  satul  cutare.  Pricepea,  dar
                                         că  n’are  căciulă.  Prea  se  îmbulziau   nu  înţelegea,  vorba  şugubăţului
                                         alţii  în  sufletele  lor,  şi  prea  îi  a-  Onofrei:
                                         surzeau  şi  orbeau  obraznicii  cu   —„Mă,  Smân'ână  e  ca  untul,  cu
                                         laudele şi făgăduelile.             cât  îl  baţi  mai  mult,  cu  atâta-i  mai
                                           Numai  dupăce  treceau  alegerile  bun.“  Aşa  şi  dânsul,  cu  cât  auzea
                                         şi  se  putea  cumpăni  vrednicia  ce­  mai  multă  laudă  în  juru-i,  cu  atât,
                                         lor  aleşi,  mai  pe  tăgaz,  se  vedea,   părea  că-i  cresc  mai  mult  însu­
                                         că  cineva  lipseşte  dintre  cei  în­  şirile  bune  cu  cari  era  înzestrat
                                         sărcinaţi cu purtarea de griji a trebu­  dela natură.
                                         rilor obşteşti şi acela era Smântână.  Câteodată  i-se  făcea  şi  lui  lu­
                                           Toţi vedeau .greşala făcută şi unii   mină  înaintea  ochilor  şi  vedea,  că
                                         o mărturisiau pe faţă:              cinstea  şi  omenia  sunt  împinse  de
                                           —  „Iar  am  lăsat  pe  Smântână   toată  lumea  înapoi,  dar  nu  putea  fi
                                         pe din afară.“                      altcum, orice s’ar fi întâmplat.
                                           Smântână,  care  nici  odată  nu  s’a   Smântână  a  murit  de  bătrâneţe  şi   \
                                         arătat  dornic  de-a  ajunge  în  fruntea  în  lunga  lui  viaţă  n’a  dat  nici  o-
                                         altor  oameni,  nici  nu  s’a  îmbulzit   dată  afară  din  cgaşa  omului  de
                                         la  locul  de  cinste  sau  de  căpătu­  omenie.  Dar  cu  toate  acestea  cali­
                                         ială,  începu  şi  el  dela  o  vreme  a   tăţi  frumoase,  n’a  fost  învrednicit
                                         se  gândi:  că’  oare  din  ce  piicină   nici  cel  puţin  odată  ca  să  fie  pus
                                         rămâne  el  totdeauna  pe  din  afară  '  şi  el  în  vreo  slujbă  cât  de  mo­
          I  î  Din  alegerile^engleze:  VfHK**
                                         dintre  cei  luaţi  în  seamă  cu  toate  destă, de a satului.
     Ceasul  sortii,  cu  care*s’a  marcat  în  ale-  i   părerile  de  rău,  pe  care  le  vede  la   Osânda  adevărată  i  s’a  adus  însă
     gerile  din  Anglia^situaţia  diferitelor  par-  \
     tide.  Chipurile  celor  trei  şefi  politici  :   cei  ce  pregăteau  aceste  lucruri.  Dar   numai  după  înmormântare,  când
     Baldwin, Asquit şi Macdonald ce urcau sau  din  multe  svonuri,  cari  se  lăţeau,   preotul  a  rostit  la  căpătâiul  lui
     se  coborau,  dună  cum  era  situaţia  în  să­  dânsul  nu  putea  să  se  dumirească   următoarele cuvinte :
     lile  de  votare.  Lumea curioasă apoi se’n-'   asupra  adevăratei  pricini.  Unii  îi
     grămădia  înaintea  ceasului  şi  privia  roa­                            —  „A  fost  prea  cinstit  ca  să  fi
     ta  norocului  care  e,  vai,  foarte  schim­  şopteau  la  ureche:  „Mai  'ieşi  şi  putut ajunge în vre-o deregătorie!“
                  bătoare !

     aşa  vorbea  notarul  cu  oamenii  pri­
     măriei.
       Dar  cu  toată  îngrămădeala  asta
     de  onoruri,  pe  Smântână  nu-1  ve­
     deai,  nici  membru  în  consiliul  co­
     munal al satului, nici între epitrop’i
     bisericii, şi cu atât mai puţin printre
     cei, cari formau sfatul şcolar.
       Mulţi  se  vor  mira  de  aceasta
     neluare  în  socotinţă  a  vredniciei
     lui, sau, unii, nu vor crede în reali­
     tatea povestirii mele.
     I  Cei  dintâi  pot  să  se  mire,  că  au
     pentruce   iar  cei  din  iândul  al  do­
             r/
     ilea, să creadă, că aşa a fost Smân­
     tână, după cum l’am descris şi dacă
     vor  căuta  cu  atenţiune,  fiecare  va
     găsi  câte  un  Smântână  în  satul,
     unde-i este dat să trăiască.
        Eroul  povestirii  mele  avea  toate
     însuşirile  unui  om  de  frunte  şi-şi
     vedea  de  treburile  Iui  ca  nimeni
      altul  şi  şi-ar  fi-  văzut  desigur  şi
      de  treburile  altora,  dacă  ar  fi  fost               O^pereche turcească modernă.
      încr.dirţat  cu  aşa  ceva,  din  partea     SchimbărileTmari,  or  io  care  a  trecut  Turcia  se  văd  şildin
                                                   această  ilustraţie.  Tânăra  mireasă,  care  e  verişoara  soţiei
                 :
      celor chemaţ .                               lui  Kemal  paşa,  nu  s’a  mai  dus^inaintea  altarului  îmbrobo­
        Dar cine îşi aducea aminte în              dită la faţă ci aşa cum ar merge oricare femeie europeană.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10