Page 12 - 1924-23-24
P. 12
Pag. 304 ----------------------------------- C O S 1 N Z E A N A ------------------------------------------ 25—Xlî. 1924
• *
Dela Constantinopol la Angora
— O capitală care decade şi alta care acum se naşte —
-
Din anul 1923, Constantinopolul mai mare parte dintre ele sunt pa rie şi pantofi. Faţadă veselă, care
nu mai e capitala Turciei; vestita cheboturi ale companiilor de navi ascunde tragedia resemnării...
cetate de pe malul Bosforului a gaţie şi transportă numai călători. Dealtminteri, Stambulul nu rnai
devenit un simplu oraş de provincie, Zadarnic, vapoarele turceşti cari lasă nicio umbră de iluzie. Oraşul,
care se guvernează după ordinele trec în Bosfor şi la Mudania în aşa cum se vede din Bosfor, e fru
Angorei, noua reşedinţă a cârmuirei cearcă să însufleţească puţin mişca mos şi cu adevărat princiar.
otomane. rea portului. Dealtfel, taxele vamale Clădirile de tot soiul ale Seraiului
Pentruce aceasta disgraţie a ve mari puse asupra mărfurilor nu aşezate în vârful grădinilor şi al
chiului Stambul, unde puterea‘im sunt făcute să încurajeze comeiţul zidurilor bizantine; cupolele Sfin
periului turcesc a strălucit aproape cu Turcia. tei Sofii şi ale moscheiei Sultanu
cinci sute de ani, şi pentruce pre La Pera-Galata debarcarea nu e lui Ahmed, cu cele patru şi şase
ferinţa acordată Angorei, o localitate atât de neplăcută. Aci e cartierul minarete, apoi, ridicându-se de-a-
tristă şi săracă din Asia mică? O afacerilor, oraşul european, locuit supra tuturor caselor, turnul înalt
explicaţie există, fără îndoială. Con mai mult de greci şi de armeni. E al Seraskieratului, apoi iarăş, alte
ducătorii de astăzi ai Turciei, bărbaţi o mişcare vie şi decorul o face cu moschee şi alte minarete, toate la
cu vederi limpezi şi cu voinţă atât mai interesantă. In afară de un loc se îngrămădesc de-asupra
îiotărîtă, au osândit Constantinopolul Strada cea Mare, care e destul de Cornului de aur... Dar străzile sunt
din ziua în care s’au decis să în largă şi destul de dreaptă, întreagă murdare, clădirile se prăbuşesc,
toarcă spatele Europei şi să se Pera e o ţesătură de uliţi strâmte, bărăcile se înşiruie, nefolositoare,
reîntoarcă din nou spre Azia. de ganguri şi de scări, suind şi de-alungul drumurilor.
Nu mai începe nicio îndoială. coborând pe un teren accidentat. Apoi, mai e şi altceva. Constan-
Turcia nouă nu mai are încredere Colţ il acesta de oraş e în acelaş tincpolul era obişnuit cu incendiile.
în Europa, de unde i-au venit toate timp bogat şi sărac, murdar şi stră La fiecare zece sau douăzeci de
năcazurile. Acecstă neîncredere se lucitor, Case noi, înalte, foarte fru ani, câteun cartier întreg lua foc,
coboară asupra tuturor europenilor, mos împodobite se ridică alături de pentru a fi reclădit mai târziu pe
foşti prietini sau duşmani, şi se colibe mizerabile. Pe străzile, adesea propriile sale ruine. De data aceasta
Tăsfrânge chiar asupra americanilor. desfundate, încărcate de gunoaie, mahalalele devastate de flăcări au
Iar Constantinopolul a rămas şi nu se gonesc fără încetare: trenuri e- rămas pustii. Dela Cornul de aur
poate să fie altceva decât un oraş lectrice încărcate de oameni, auto şi până la Marmara, aproape a treia
cosmopolit. Raialele mişună pretu mobile în plină iuţeală şi trăsuri parte din oraş prezintă ochilor un
tindeni. Dar mai e şi aitceva. Con răpănoase. Mulţimea se’ngrămădeşte tablou dezolant. Frumoasele mos
ducătorii Turciei moderne se gân pe trotuare: oameni cu fes, tineri chee Sultanul Ahmed, Fatih, şi al
desc cu oroare la stricăciunea şi la eleganţi purtând pălării de paie, tele, au fost salvate, dar minaretele
cheltuielile nebune la cari se dădeau hamali încovoiându-se subt greu lor se înalţă deasupra unor întin
altădată stăpânii imperiului turcesc tatea poverii, vânzători de apă, cer deri acum pustii.
în oraşul de pe Bosfor. S’au risipit şetori zdrenţoşi, doamne decol Constantinopolul pare astfel o
aici milioane, împrumutate în Europa, tate şi cu rochii scurte, turcoaice mare umbră a trecutului îndrep-
pe cari Turcia le-a plătit mai târziu îmbrăcate în negru... Şi de pretu tându-şi spre moarte... Populaţia
foarte scump. Acum, slăbită de tindeni se ridică ţipetele negusto descreşte: pe imensul teritoriu mu
răsboiu. Turcia trebuia să se însă rilor ambulanţa a copiilor cari vând nicipal sunt mai puţin de un milion
nătoşească şi ţine să îndepărteze gazete şi a lustragiilor de ghete. de locuitori faţă de 1.500,000 câţi
delà sine orice prilej la lux şi de Când vezi seara Strada cea Mare se numărau înainte de râsboi. Ple
risipă, spre care te împinge capitala din Pera, atât de violent luminată, carea silită a unei părţi din populaţia
ademenitoare a sultanilor de altă plină de lume, şi te gândeşti la grecească şi armenească o va împuţi
dată. austera capitală de pe podişul’Ana- na şi mai mult. Oraşul va ajunge,
* probabil, caşi Adrianopolul, un fel de
* * toliei, îţi vine să crezi că în cele
din urmă Constantinopolul va triumfa necropolă. Cetăţenii lui sunt foarte
Dar şi Constantinopolul se împacă asupra rivalei sale. Dar, de îndată îngrijoraţi şi cele mai lăudabile
greu cu soarta care i s'a rezervat. ce pătrunzi în birourile oamenilor sforţări se fac pentru a se împiedica
Constantinopolul lâncezeşte; şi, dacă de afaceri, sau întrebi pe bancheri această decădere. Totul depinde
n’am cunoaşte puternica vitalitate şi pe negustori, toate răspunsurile însă de bunăvoinţa guvernamentală
pe care o respiră poziţia sa geografică sunt la fel: nici-o întreprindere nu şi privirile se îndreaptă spre Angora.
admirabilă, am fi îndemnaţi să merge, traficul de mărfuri e inexis Angora va primi să mântuiască
spunem : Constantinopolul se stinge. tent. Pretutindeni, aceeaş neîncre Constantinopolul ? •
Călătorul care soseşte pe mare dere şi acelaş marasm. Viaţa se
*
cu vaporul constată delà început scumpeşte, poporul care circulă pe * *
că portul e gol. Unde e fierberea străzi trăieşte în sărăcie. Dacă hai
de corăbii şi de bărci, care deş nele sunt curate şi îmbrăcămintea In inima Asiei mici, Angora se
tepta mai demult mirarea noilor chiar elegantă, aceasta se datoreşte ridică la 800 metri înălţime de-a
sosiţi? Şapte sau opt vase stau în faptului că orientalii, cari preferă supra Mării Negre. De jur împrejur,
şirate pe chei, şi printre ele se podoaba bunului trai, fac economie se desfăşoară o privelişte jalnică
¿poate străbate fără greutate. Cea la mâncare ca să-şi cumpere pălă şi măreaţă în acelaş timp: mari în-
