Page 16 - 1924-23-24
P. 16
Pag. 308 C O S I N Z E A N A 25—XII. 1924
— Numai un pic de bine; şi
iarăş rău...
— Nu, Simino, să nu crezi că
am beut un păhar de vin mai
mult... Ştiu eu ce ştiu... Norocul
e în mâna mea şi n’are să-mi
scape... Am răbdat şi noi destul...
Şezi aci lângă mine, să mâncăm în
tihnă.
Gheorghiuţ era obosit de muncă,
şi înmoiat de beutură, dar în ochi
avea o sticlire neobişnuită, ca a
unui om ce urmăreşte năluci...
Femeia înţelegea că se întâm
plase ceva neobişnuit cu el, rămase
pe gânduri, şi îşi făcu cruce, pe
ascuns.
Teng-Ju-Siang Se culcă în curând şi adormi ca Ciarig-Cio-Lln
unul dintre generalii chinezi, legănat. un alt general chinez răzvră
care au comandat pe răscu Se făcea că un tinăr frumos, cu tit, care a respins trupele gu
laţi ţi au răsturnat guvernul vernamentale în Mandjuria.
aripi la umeri şi la picioare, îl
mângâia întrebându 1 :
prinzi în laţ. Altfel se duce şi dus — Mă cunoşti? care-i spusese povestea cu Norocul.
a rămas, că de aceea spune zicala: — Da... tu eşti Norocul meu! El cunoştea toate tainele băii şi îi
Numai odată trece norocul pe la — Ţi-am deschis azi ochii. Ţi-am putea da un sfat, ori o mână de
poarta omului... Câte odată te arătat unde e comoara. Scoate-o, ajutor.
atinge cu mâna pe frunte, şi dacă să nu te prindă nimeni, căci Dum O bucurie mare îl cuprinse, în
nu iei seama, s’a Isprăvit... aşteptarea dimineţii, care stăruia să
nezeu a pus aurul acolo!
— Norocul nost’ e Vâlva Băii, Când se pomeni îşi aduse aminte întârzie.
zise unul. de vorbele bătrânului: „Norocul te III.
— Nu-i adevărat, — răspunse atinge, câte-odată, cu mâna pe Se reţinu totuş a doua zi, până
bătrânul. Vâlva e o ziuă frumoasă frunte, şi dacă nu iei seama, s’a
şi rea de inimă. Pa dă aur numai isprăvit...“ noaptea târziu.
In treacăt îi spuse doar bătrâ
celor de cari se îndrăgeşte, şi dacă Afară era întuneric încă, dar
îi prinde că au suflat ceva din taina somnul îi pierise. Se întinse în nului :
— Baciule, am să-ţi spun de di
ce le-a încredinţat-o, îi omoară aşternut, îşi duse mâna la frunte, mineaţă, când mergem la baie, un
fără milă, ca pe nişte pui de vra resimţind atingerea uşoară a No
bie... Dar Norocul, care e fratele rocului. lucru mare.
Bătrânul îl privi pe sub gene,
ei, e un flăcău frumos şi bun de De unde să înceapă? ridicând din umeri:
inimă. El umblă încărcat de daruri Nu mai încăpea nici o îndoială : — O fi, măi copchile, o fi...
şi le împrăştie cu amândouă mâ- dase norocul peste el. Să-i spună
Şi când pe urmă, îi povesti totul,
nile. Dar vezi-că el e legat la ochi, femeii? Dar cu ce îi putea fi de bătrânul îi spuse scurt:
şi dacă nu-1 opreşti tu, trece pe aci ajutor?-Un lucru era limpede: — Bine, trec eu azi pe acolo,
încolo şi nu-1 mai vezi. trebuia să ceară sfatul unui ortac după-ce isprăvim cu munca, să fim
Ortacii priveau în gol. mai priceput, căci singur nu se singuri.
Povestea bătrânului deştepta în simţia în stare să iasă din în Şi ridicară trei degete dela mâna
sufletul băieşilor o întrebare stărui curcătură. dreaptă:
toare: „Trecut-a oare norocul şi pe Deodată îi veni în minte un gând — Glück auf!
la poarta lor?“
luminos. Să vorbească cu bătrânul — G!ü;k auf!
încălziţi de vinul dulce şi aro — Doamne ajută!
mat, zimbiau unei vedenii amăgi — Doamne ajută!
toare, în care credeau, — şi răs Era jurământul de a păstra taina
pundeau singuri: între ei, ori ce s’ar întâmpla.
— Nu... n’a trecut încă. Mai târziu, când bătrânul trecu
pe acolo, ridică puţin lumina de
II.
său, şi clipi din ochi, spunând abia
Gheorghiuţ întră în casă, mai o vorbă:
vesel ca de obiceiu. — Gata!
Incărcă masa cu târgaşul ce Apoi jurară să nu se mai întâl
adusese, şi scoase din traistă şi o nească până Ia sfârşitul săptămânii.
sticlă cu vin. Apoi spuse, cu în
ţeles: Americanii au descoperit un material prin IV.
care un glonţ nu poate trece cu niciun
— Să ştii nevastă, că are să fie preţ. Din acest material apoi ei fac veste, Bătrânul îşi dete repede seama
binel i care apără perfect omul de atacuri de de norocul ce a dat peste ei.
Femeia zimbi şi îi răspunse, din armă, dunăcum se vede şi ’n ilustraţia Apoi îşi făcu planul. Prin' uşa
noastră. Trei revolvere se'ntind spre omul,
obiceiu; din faţă şi lui nici.câ-i pasă de gloanţele lor. băii nu‘puteau întră, nici nu pu-
I
