Page 18 - 1924-23-24

Pag. 310---------------------------------------- - - - - - - C O S I N 2 E A N A - - - - - - - - - - - - --------------------------- 25-XII. iy*24

bătrinit aici... De-o vrea Dumnezeu, de argint, şi noi cu mâneca cămeşei, O lacrimă
aici îmi dau şi duhul. Ţiu candelă ne opream mu ţâmirea, din lacr mile
aprinsă şi plătesc regulat pomelnic. calde... Ecaterina Pitiş
Vezi d-ta, a fost aici blestem şi — A cântat cocoşul!
jurământ! Altfel nu se poate... S’a l-am simţit în suflet, fâlfâitul ari- Când suliţi de ură mi arunci
prăbuşit o bogăţie şi s’a risipit o p lor. Bitrânul, s-a oprit şi răsufla­ Nu’mi pare nici rău şi nici bine,
;
casă de boeri. Mire minune!... rea şi mâna lui osoasă şi rece Dar ochiu ţi când cată la mine
— Aici n'a mai rămas nici unul? mi-a coprins braţul. Cu umbre de visuri amare
— Nici. — Încet... încetişor... Auzi?
— Duduca.. Iacă... acum. Trece în ceardac.. Mi-apare
— Încet... încetişor... ah!...cocoşul, — Cine ? O lacrimă'n gene atunci.
să nu cânte cocoşul!... — încet, încetişor... Duduca.. O
Aveam credinţa că o duducă, auzi? Plânge, auzi cum plânge? Eu nu ştiu ce caută, ce vrea,
doarme în iatacul de alături, şi — Aud.
mi*am oprit şi ultima mişcare. — Acum blestemă.. Uite, se cu­ Din care adâncuri porneşte,
— Cât prinzi cu ochii, până în tremură conacul... Pârâe grinzele, O simt doar că naşte şi creşte,
vadul Focşanilor, bogăţia a lor era. urlă câinii şi bufna geme ca un Străluce o clipăntre gene
Şi toate satele de aici, până în duh rău... Auzi cum blestemă ? Şi-alene
Milcov, aici îşi găseau hrană şi — Aud Se scurge, se pierde şi ea.
sprijin. O biserică de se cârpia, — Focul ş’a închis ochii, şi can­
aici găsea ajutor, şi o fată de nu i dela nu mai pâlpâie... Acum trage
se ajungea un galben la zestre, zăvorul/... li simţi paşii?
aici îl găsea. Nu-i vorbă, îşi robia — îi simt... Lumina albă a năvălit în camera
şi norocul şi roada casei... dar era — Şi răsuf area? scundă, şi se juca mângâietoare,
ajutor. — Şi... peste faţa bătrânului. Un chip senin,
— Oameni de omenie... boeri. — U.te, priveşte, spre gura cear­ din ceară. Pletele încremenite pe
— Tot unul şi unul. Era atunci dacului. Vezi, fâşia de lumină? frunte, acoperiau ochii stinşi, deschişi
orânduială în sat şi bună voie. — O văd... pe jumătate.
Nici frunza nu se mişca, fără po­ — As;ultă. Geme... şi acum plân­ Am deşteptat pe Mihaiu. I-am
runcă de aici, şi nici o vorbă de ge, plânge cu hohot, plânge ca un făcut semn pentru linişte, arătându-i
rău nu se rostea, fără să simţi pe copil părăsit, într’o casă năruită şi pe bătrân. Tiptil, ca o pisică, a eşit
spinare, fâşia de foc a gârbaciului... pustie.. Auzi, cum plânge? din cojoc şi s’a strecurat lârgă vatră.
Slugărniceam, dar era bine. — Aud... Câţiva ochi de jeratic, o dat vâl-
La z le mari, conacul era numai — Iar blpstemă... Blestemă, pe vătaie paelor, şi o lumină albastră
cântec, chiot şi hărmălae. Vuia Milcoven'... îi blestemă, pentru mo­ , dogorea, alintându-ne feţele smolite.
drumbrava şi toţi feciorii şi toate şia răpită... îi blestemă, pentru :
fetele, aici îşi găseau bătătura pentru roada şi bogăţia furată şi risipită... Bătrânul s’a deşteptat. O h i stinşi,
chindie şi horă. Par’că-l văd pe Cum pârăe grinzile şi ce blestem au prins dm vâlvătaie şi s’au aprins,
boerul Vergu, om cioplit din pieatră, grozav... A căzut în genunchi.. Se îi trosneau încheieturile oaselor. Era
fără surâs, numai cu ochii vii şi roagă... Se roagă pentru boerul obosit. Străbătuse, un drum lung şi
limpezi. Ocolea hora şi bucuros Vergu, pentru bătrâna... Ce frumos greu. Iam fost, doar, tovarăşi de
prindea ploşca din mâna vătafului, se roagă! O vezi? drum, şi numai cântatul cocoşilor
iar cobzarul rostea: — O văd. de ziuă, ne-a doborât pleoapele,
— Se roagă pentru mormântul dându-ne o clină de răgaz.
Ia şi bea boer cinstit dela biserică, pentru toţi ai ei, pentru Ne-am ridicat de lângă vatra
Căci e vinul înăsprit, conacul pustiu şi părăsit... caldă. M'haiu, a pornit la cai. Eu,
Vinu-i vechi şi plosca mică A cântat cocoşul, din nou, şi fâl­ după bătrân am luat coridorul
Boerul cu ibovnică... Ne-am oprit în fafa iatacului, unde
fâitul aripelor mi-a cuprins sufletul
Şi rând pe rând plosca trecea la într’un sicriu nevăzut. Lumina can­ credeam eu, că doarme duduca.
Bătrânul a tras zăvorul. O cămăruţa
toţi ai casei şi la boerul Nâstâsache delei adormise, numai o fârâmitură pustie şi rece.
şi la boerul Tache. Şi cobzarul îşi din jeratic ne privea lucitor. Cânele — Aici a crescut duduca... In
mâna pârftecile înainte, strângea hămăia şi vântul lovea în luciul
gâtul cobzei, şi cuprindea cu ochii ferestrelor. Mihaiu dormea şi moşul colţ sofaua şi aici căminul, pentru
cerdacul cocoanelor. amuţise. foc.
Am dus mâna la frunte. Am In cuiul mic ţinea chitara şi aici
Foicica bobului, simţit ferbinţeală şi boabele de su­ în colţ, un leagăn mititel cu păpuşi
Pe malul Şiretului, doare, alunecau. şi jucării. Frumoasă fală... Ce-ai
E-o dunbravă şi un conac Ştiam bine, că n’am visat. Auzisem auzit, şi-ai văzut, în sufletul dumitale
S-o cocoană în ceardac, tot, în umbra păretelui din fund, rămâne. Casă blestemată!,.
Plânge dragostea cu foc mi se părea jocul unei umbre, chip Am înţeles, întreaga taină, a a-
Dragoste fără noroc... de femee şi şoapte. M’am lipit a- cestui cămin.
proape, de’ sufletul lui Mihaiu. îi — Aici dormeau bătrânii# şi cum
Scăpărau galbenii, şi zăngăneau simţhm răsuflarea caldă şi blana ţi-am spus, aici ospătau şi pe laiţa
în coardele cobzilor. Cocoanele ciri- lăţoasă a cojocului. din fund stau lăutarii. N’a fost a
piau ca vrâbiuştite şi hohoteau Bătrânul părea mort. Capul lui bună... Odată, într’o seară de toamnă,
de bucurie. Fecorii chiuiau, fetele pletos, cuprins în maldărul de paie, acum înaintea rezbelului, le-a cântat
scăpărau în lumina soarelui fluturii era fioros. cobzarul aşa: