Page 21 - 1924-23-24
P. 21
25—XII. 1924 -------------------------------- - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - Pag 313
venţională a eroului şi a căzut în cu vagoanele de lemne, pentru cari
retorică de scenă. Păcat. După cum şeful gării primeşte mită din fondul
e păcat şi de frumoasa prestanţă a milelor, ca s’o ofere apoi, ca dar
dlui Psatta, care ni s’a părut cu soţiei primarului, care e amanta sa...
mult prea glacial pentru bătrânul Plicul a avut parte deasemeni
Mühling. Să nu mai vorbim despre de o excelentă interpretare. Poate
d. Al. Şerban, care parcă vrea să a fost piesa cea mai bine jucată
ne dovedească în ce chip reuşeşte din stagiunea aceasta. Totul a reu
cineva să se întrebuinţeze anapoda şit să ne mulţumească. Şi grandi
pe el însuş. Tipuri bune au reali locvenţa democrată a dlui Neamţu,
zat d. şi dna Ştefănescu. Corectă şi adorabila caricatură a dlui Io-
în joc şi tinutâ dşoara Cronvald şi nescu-Ghibericon, şi mutra siman
plină de nerv şi de adevăr, dna Po- dicoasă a dlui Virgil Vasilescu, şi
povici-Voina. Partea leului a avut-o silueta populară a dlui M. Ştefă
însă d. Stănescu-Papa, care a fost nescu şi melancolia graţioasă a
un conte Trast de o încântătoare dnei Sylvia Jipescu-Hodoş. Exce
naturaleţă şi siguranţă de sine Dacă lenţii noştrii actori de comedii au
d. Stănescu-Papa ar fi reuşit să in fost buni colaboratori ai dlui Liviu
fluenţeze restul interpretării cu fe Rebreanu. Şi n’a dezertat dela da CULTURALE.
lul cum a înţeles să elimine orice toria sa, nici publicul.
notă declamatoare, spectacolul ar fi Să nu fim nedrepţi... In revista
câştigat înzecit... de informaţie şi reportaj literar pe
Plicul dlui Liviu Rebreanu, zice care d. Liviu Rebreanu o conduce la
afişul, e o comedie. Mie mi s’a pă Două stri consecutive, Teatrul Bucureşti cu concursul desemna-
rut o piesă foarte tristă. Insfârşit, Naţional din Cluj a găzduit turneul torului cubist Marcel lancu, un tânăr
chiar dacă am râs pe ici pe colo, marelui nostru artist Ion Brezeanu. critic, elev al dlui Mihail Drago-
n’am făcut-o din toată inima. Aşa D. Ion Brezeanu a jucat Shylock şi mirescu, încearcă o timidă reabilitare
să fie, într’adevăr, societatea româ Ţăranul baron. A avut tot succesul a unui modest scriitor român. E
nească de astăzi ? Toată lumea fură? pe care-1 merită covârşitorul dumi- vorba de articolul Alexandru Vlahuţă
Şi preşedintele comisiei interimare? sale talent şi o carieră îndelungată scris în Mişcarea Literară de d.
Şi şeful gării? Şi membrii consiliu în slujba teatrului românesc. Am Scarlat Struţeanu. Articolul năzueşte
lui comunal? Şi corespondentul regretat, totuş, că hotărându-se să să arate, că autorul volumului
ziarelor „Universul“ şi „Adevărul“? plece la drum, d. Ion Brezeanu nu „România pitorească“ n’a fost, în
E prea mult... s’a oprit la izbânzile sale din trecut, tr’adevăr un poet de proporţiile lui
si nu ne-a oferii încă odată pe Mihail Eminescu, dar, ceva merite
Nu spun, că nu se poate întâmpla, Harpagon şi pe Ion Nebunul. literare tot i se pot descoperi, cu
în orice orăşel de provincie cu gară L-am fi aclamat cu mai mult en- bunăvoinţă.
mare, anecdota pe care o poves tusiazm decât am făcut-o. Avea nevoie Vlahuţă, de această
r
teşte d. Liviu Rebreanu. Nu spun, A. H. reabilitare, acum când se împlinesc
că subiectul Plicului refuză o des abia cinci ani delà moartea sa?
făşurare tăioasă de satiră şi humor. Se vede că micile bisericuţe estetice
Nu spun, că personagiile de pe delà Bucureşti, cu cari noi nu suntem
scândura scenii trebuie să fie, fără PRIMĂVARĂ în vizită, au şters demult cu bu
excepţie, pilde de moralitate. Im CONSTANTIN CRIŞAN retele peste opera învechitului lor
putarea sa făcut, mai demult, co înaintaş. Alte procedee, alte reţete,
mediilor lui Caragiale, şi bunul simţ E câmpu'nveşmântat in floare... alte gusturi comandă actuala modă
al lui Titu Maiorescu a pus defini Pe lunci, pe plaiuri, la izvoare literară. Celui care s’a dus, nu i se
tiv lucrurile la punct. Teatrul, însă, cade decât puţină compătimire : —
generalizează. „Avarul“ lui Molière Plutesc miresme-adormitoare... „Să fim drepţi cu el, cum zice d.
e reprezentantul tuturor sgârciţilor. E soare'n aer, soare, soare! Scarlat Struţeanu; să nu-i cerem
„Hamlet" vorbeşte pentru toţi
oamenii ch nuiţi de hotărârea unei Suspin'un sunet de cioae poezii spre a-1 putea ridiculiza şi
să nu credem că-1 înjosim, legându-i
fapte care le covârşeşte voinţa. In aluniş, sus, la zăvoaie, numele de operele comandate de
„Othello“ se chinueşte în frămân înduioşat, un ram se'ndoae... pedagogia culturală a vremii. După
tarea tuturor geloşilor din lume. Aşa cum nu vom cere dramaturgie lui
suntem şi noi îndemnaţi, să vedem Cer brotăceii ploae, ploae! Eminescu sau lirism lui Caragiale,
în Jean Arţăreanu al dlui Liviu să nu-i cerem poezii lui Vlahuţă../
Rebreanu pe toţi primarii din Ro A mai rămas de dimineaţă Nu, fireşte. Pe acestea să le cerem
mânia Mare şi în Gheorghe Bălan In fund de văi un pâlc de ceaţă.. expresioniştilor, constructiviştilor şl
pe toţi şefii de gară, din Gara de- E soare'n aer, jos, verdeaţă viitoriştilor cari ne stropşesc limba,
Nord până Ia vama Curtici...
Şi totul cântă: viaţă, viaţă! ne mutilează gândul şi ne poftesc
Ceeace nu împiedică însă, ca să deslegăm ghicitorile unei filozofii
„Plicul“ să aibă o acţiune bine Sus, la pârloagă moş Săcară, de cafenea. Vlahuţă, cu versul său
condusă, cu reuşite efecte de sur cald şi plin, cu cugetarea sa pro
priză, cu tipuri admirabil construite De dimineaţă până'n sară, fundă, cu inspiraţia sa limpede, n’a
şi cu usturătoare ironie. Păcat că Cu doi plăvani, pământul ară, fost bun de altceva decât să „ne
nu e şi o istorie prea veselă, chestia E primăvară, primăvară... tezească drumurile sufletului nostru
