Page 5 - 1924-23-24
P. 5
25-Xll. 1924——------------■———......................... C O S I N Z E A N A *----- ---------------------------- p . 297
ag
i
Iată şi Angora, noaa capitală a Turciei, pe care junii turci au schimbat-o cu Constantinopolul. Angora este un sat mare în
mijlocul ţârii, la loc foarte bine apărat şi pentru acest titlu a fost aleasă capitală. Ea acum se ridică, acum răsare aşa
zicând şi vor trece ani şi ani până va avea confortul unui oraş modern.
mediabil. Soarta oamenilor mai pă La sfârşitul lui Octombre, purtaţi ninţa să se prefacă într'un mor
stra o licărire de încredere. Cine mereu de curent, Danezii ajunseră mânt.“ Naufragiaţii începuseră să
ştie? Poate că mântuirea era în altă aproape de punctul Angmagsalik, desnădăjduiascâ, tocmai când o sa-
parte... Iată pe cei 21 oameni, sin unde trăieşte pe uscat, singurul trib rffe de eschimoşi apăru pe coastă,
guri pe imensa banchiză călătoare, de eschimoşi de pe tot ţărmul în faţa lor. Câteva împuşcături re
lipsiţi de vasul în care îşi puseseră Greonlandei. Şapte sute de indigeni petate atraseră atenţia eschimoşilor,
toată speranţa de a fi salvaţi. In de aceştia se găsesc acolo, în jurul cari, nu peste mult, sosiră la bivu
mijlocul acestor întâmplări tragice, unei mici colonii intemeiate de Dane acul echipajului danez.
Danezii îşi păstrară tot sângele rece marca pentru a le veni în ajutor. Danezii rămaseră o lună întreagă
(era şi greu să nu şi-l păstreze, în Dala 21 August, data la care vapo printre eschimoşi, aşteptând ca să
apropierea Polului), dând dovadă rul lor fusese prins de gheţari, poată merge cu sania de-alungul
totodată de o admirabilă ingenuozi- echipajul danez străbătuse cam 1300 ţârmurului Groenlandei, apoi, pela
tate. Reuşind să salveze merinde ch lometri! Acum, pământul era a- mijlocul lui Decembiie, se stabiliră
din belşug erau apăraţi împotriva proape, la treizeci de chilometri pentru iarnă la Angmagsalik, de
foamei; rămânea numai chestiunea spre apus, Aşa dar, la 30 Octombre, unde au fost aduşi în patria lor,
adăpostului. O deslegară şi pe a- mica trupă se îndreaptă spre ţărm astăvară, pe vaporul norvegian A-
ceasta ridicând deasupra gheţarului de-alungul banchizei. Sloiurile erau pusul, fosta corabie a celebrului ex
plutitor o colibă încăpătoare, cu în plină fierbere; de douăzeci de ori, plorator al Polului Sud, Shackleton.
ajutorul sfărămăturilor propriei lor bravii marinari nu scăpară decât
corăbii. O adevărată casă, cu lămpi prin minune. Şase zile de-arândul In vreme ce expediţia daneză în
atârnate de tavan, cu o masă în purtară un răsboi fără cruţare îm deplinea această emoţionantă călă
mijlocul odăii, cu tablouri pe pereţi... potriva elementelor. Insfârşit, după torie, o altă dramă, aceasta având
Tot ceeace confortul modern e în o sforţare supremă, avură satisfacţia un sfârşit tragic, se petrecea pe a-
stare să ofere unei banchize care de a atinge bucata de pământ cea ceeaş coastă a Groenlandei. In vreme
coboară singură, pe întinsul mării, mai înaintată a acestei părţi din ce leddy se găsea prins între slo
fără ţintă şi fără busolă! ţărmul Groenlandei. Ce bucurie sim iurile de gheaţă, un alt vapor mic
Echipajul de pe Teddy nu se ţiră, sărmanii, păşind din nou pe norvegian, venit de-asemenea să
bucură mulă vreme de această feri pământ, după ce trăiseră două luni vâneze animale cu blănuri scumpe,
cire a căminului lor improvizat, unde şi jumătate de-asupra sloiurilor trădă părăsea fiordul Francisc-losif unde
se simţeau atât de bine. (Dupăcum toare, gata la orice pas să-i rosto iernase pentru a se reîntoarce în
arată şi ilustraţia noastră) Intr’o golească în adâncurile Oceanului! portul său de origine. Dela 15 Au
noapte, o groasnică- părăitură îi Dar suferinţele danezilor nu se gust 1923 nu se mai ştie nimic des
deşteptă din somn. Ridicată în sus sfârşiră aci. Cea din urmă pânză pre soarta lui. După toate probabi
de valuri, banchiza pe care se găsea de ghiaţâ care-i desparte de con lităţile, a fost înghiţit de valuri în
coliba fu sfărâmată fără veste în tinent nu-i poate ţine. lată-i, prin lupta sa împotriva gheţarilor...
şapte opt bucăţi. O spărtură largă urmare, blocaţi din nou, neavând Gândiţi-vă, deci, frumoase doamne,
se deschisese chiar 'naintea uşii şi drept adăpost decât o scobitură în la preţul cu care se aduc, din ţara
ameninţa să înghită refugiul neferi stâncă, suferind cumplit de foarne. zăpezilor veşnice, elegantele noastre
ciţilor naufragiaţi. De aceea, cum Mântuirea lor părea că se depăr blanuri, cu care străluciţi subt lu
se făcu ziuă, aceştia îşi dărâmară tează cu cât pământul se arăta mai minile becurilor electrice. Sau, nu
adăpostul pentru a-1 mutâ în altă aproape. „Grota în care ne adăpos vă mai gândiţi... Le-aţi purta, cu
parte. tisem, scrie d. Kai R. Dahl ame mai puţină graţie surâzătoare!