Page 6 - 1924-23-24

Pag. 268 - - - - - - - - - C O S l N Z Ë A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 25—Xll. 1624

Povestirile lui Mărunţelu

Mărunţelu nicăiri

ION AGÂRBICEANU

In anul acela se topise zăpada găte argintii, în loc să scadă, creş­ glas tare trei inşi câte patru rân­
de cu vreme. La începutul lunei tea mereu. Oamenii cari treceau duri, preotul întrebă:
Mai, primăvara năvălise toată în pe lângă şcoală se opriau şi se ui­ — Azi n’a venit domnul învăţă­
ţară. N’au mai putut s’o ţină legată tau miraţi. Pe vremea asta copiii tor?
vânturileîngheţatedelamiază-noapte; erau totdeauna în şcoală. — Nu! răspunseră copiii într’un
dar că fusese straşnic încătuşată se — Unde-i dascălu? glas.
vedea bine din felul cum dăduse — Unde-i Mărunţelu? întreba — Nu face nimic, zise preotul.
busna peste ţară s’o scalde în lu- câte unul. „Tu Iordane să-i asculţi la citit până
;
m nă, în căldură şi în strălucire. Dar nime nu-i auzia. la unsprezece, apoi rugăciunea şi
In două săptămâni ştiu c’a lucrat, Intr’un târziu trecu pe-acolo pre­ acasă. Dar ştiţi : musca să se audă
ziua-noaptea, să se spetească de otul satului, puse pe-un copil să în clasă“.
muncă, nu alta! A pornit păraele, sune clopoţelul. Ei stâtură o clipă Iordan era cel mai mare dintre
a înverzit câmpiile, a umflat mugu­ din joc, ascultară, apoi se ameste­ băeţi. Se ridică dela locul lui; pre­
rii la pomi, a împodobit ramurile cară şi se împestriţară în fugă spre otul eşi. Copiii se uitară la ceasor­
sălciilor din vale cu frunzişoare lun- intrarea şcolii, ca un stol de vrăbii nicul de pe perete: un sfert mai
gureţe, gălben oare cumu-i gândă- zburătărite. Numai doi-trei văzură era până la unsprezece
celu' de April. Noaprea descărca pe preot când dădu porunca. Credeau Se începu cititul, dar cei mai
peste ţară ploi mirositoare, trimitea că dascălul trăsese clopoţelul. Şi a- mulţi făceau greşeli mari. Nu le
vânturi călduţe, iar ziua nu mai cum„ strâmtorindu-se pe uşa şcolii, stătea gândul aci şi citeau la baza­
ştia de capul ei unde să alerge l câte cinci-şase de-odată spuneau conii de se crucea Iordan. Copiii
Căuta în răchiţi, în murmurul pă- înflăcăraţi. toţi erau cu gândul la Mărunţelu.
raelor, ridica o mireasmă de ver­ — Bună diminea... sărut mâna ! Nici odată, de când ştiau ei, nu
deaţă proaspătă în lunci. Înălţa ne­ Crezând că-i Mărunţelu în clasă lipsise. Unde va fi? Şi de-odată
guri albe din pământul umed. Se începură salutul obicinuit, dar vă­ începu să-i cuprindă o nelinişte
topia în mii de străluciri în văz­ zând pe preot, repede-o ’ntorceau mare. Li se părea că Iui Mărunţelu
duh. Scotea la portiţe pe moşnegii pe bneţele cu care-l întîmpinau a trebuit să i se întâmple o ne­
bătrâni, îi punea pe copii să fugă de obiceiu. norocire.
pe uliţi de le sfârăiau tălpile des­ Ziseră rugăcinea, apoi preotul le Neliniştea lor crescu atât de tare
culţe. Iar pe lângă girăzile de pae porunci să şadă şi să deschidă încât, dela o vreme vecinii începu­
pusese pe găini să cotcorocească cărţile de cetire. După ce citiră cu ră să-şi şoptească, cu tot sâsăitul
de credeai că arde.
Harnică primăvară, n’am ce z ce!
Intr’o Luni dimineaţa dela înce­
putul lunei Mai copii din Colib ţa
veniră la şcoală, ca de obiceiu, îna
inte de sunatul clopoţelului Ce mei
jocuri trăgeau în curtea largă şi
bătucită a şcolii, de când se des-
primăvărase! Şi era o larmă de a-
bea răsbătea prin ea sunetul clopo­
ţelului, când zmâncea de fi nie un
omuLţ adus de spate, c’o pălărie
în cap lată ca o plăcintă, cu pi­
cioarele sutţiri, cam crăcănate, cu
o barbă sură şi ascuţită ca de ţap.
Era însuşi dascălul satului, domnul
Popovici, căruia oimtnii pentru
statura lui cea mică i spuneau Mâ-
runţelu. El însuşi se obicinuise cu
numele ăsta ş-i plăcea, şi dacă-l
cheamai pe numele adevărat adese­
ori nu răspuncea.
In diminerţa asta de Luni copiii
se putură juca mult şi bine: nime
nu veni să tragă clopoţelul. Evenimentele din Egipct au înlănţuit un moment interesul lumii întreg şi icoana
:
Soarele se ridicase de-asupra fra­ unui nou războiu a trecut cu’nfiorare peste capetele tuturor. Ilustraţia noastră ne­
sinului dela poarta şcolii, şi în arată pe Sir Stack (X) guvernorul general al Egipetului, care a fost ucis trecând
pe dinaintea unei compănii de onoare cu Lord Allenby (XX) comandantul su­
curte larma, tăiată mereu de stri­ prem al forţelor Engleze din Egipet şi din Sudan.

-____ _