Page 8 - 1924-23-24
P. 8

Pag. 300                                 C  O  S  I N  Z  E  A  N    A                       25—XII. 192-














                                                                                                            M. S. Regina şi A. !
                                                                                                            R.  Prinţul  Carol  li
                                                                                                            serbările dela Orades
                                                                                                            pentru  desvelireasta
                                                                                                            tuiei M. S. Regelui














                      Pe bătrânică o înăbuşi plânsul.   se  arătară  aplecate  înainte  şi  cer­  zumzetul  albinelor,  tândălea  pe  aici
                      Veniră,  amândoi  către  şcoală  cu   cetătoare  cele  două  capete,  a  Sta­  dup’amezile  întregi  Mărunţelu.  Toţi
                    gândul  că  poate,  până  acum,  să  se   nei  şi  a  lui  Iordan,  se  făcu  linişte   chiotiră  de  bucurie  la  gândul  ce  le
                    fi înt^s Mărunţelu.                 ca  ’n  biserică  şi  optzeci  de  perechi   veni.  Chiar  şi  tuşa  Stana  se  înse­
                      —  Azi  noapte  n'am  avut  hodină  de  ochi  întrebători  se  pironiră  asu­  nină,  şi  păşea  harnic  din  picioarele
                    ca un strigoiu, începu iar tuşa Stana.   pra lor.                       bătrâne  în  urma  copiilor,  cari  aler­
                    „După  ce  m’am  întors  de  prin  sat   Trecuse  de  amiazi  dar  copiii  nu   gau cu Iordan în frunte.
                    mi-am  adus  aminte  că-i  place  să   se  mişcară  din  clasă:  îl  aşteptau   Dar  nu  era  nici  în  stupină.  După
                    se culce uneori în şopronul cu otavă.  pe  Iordan  cu  vestea.  Acum  vestea  ce  răscoliră  şi-şi  băgară  nasul  pre-
                    M’am  urcat  pe  scară,  am  ascultat  o  ceteau  în  ochii  lui  rătăciţi,  în  la­  tutindenea,  ţipând  scurt  la  împun­
                    să-i  aud  răsuflarea,  am  răscolit  o-  crimile tuşei Stana.          săturile  albinelor,  un  băeţaş  dintr’a
                    tava,  nu  era!  Mi-am  adus  aminte   —  „N’a  venit“  zise  Iordan  cu   doua  se  apropie  sfios  de-o  coşniţă
                    câ  ’n  tinereţele  lui,  se  culca  une­  glas tare.                   de  grădele  care  stătea  singuratică
                    ori  primăvara  pe  ţărmurul  râu­    —  Sfântă  Maică  Precistă!  Par’că   la  o  parte.  O  ridică  cu  grije,  cre­
                    lui.  L'am  căutat  şi  acolo:  nu  era.   l'a  înghiţit  pământul“,  suspină  bă­  zând  că  moşneguţul  pentru  a-i  pă­
                    Din zori întreb pe toată lumea : nime   trânica şi începu să p’ângă potolit.  căli,  s’ar  fi  ascuns  aci.  Dar  numai
                    nu l-a văzut“.                        —  Să-l  căutăm  în  grădina  de   doi  fluturi  de  noapte,  zăpăciţi  de
                      Şi  iar  începu  să-şi  şteargă  lacri­  pomi“  zise  iordan,  el  singur  mai   lumină,  zburară  din  coşniţă,  şi  că­
                    mile.                                                                   zură repede într’un ungheţ.
                                                        curagios acum.
                      —  „Aseară“, începu iar, cărându-   Copiii  dădură  busna  pe  uşe  şi   Supăraţi,  neliniştiţi,  copiii  se  îm-
                    şi  cu  greu  cizmele  mari  şi  uscate   cu  Iordan  în  frunte,  cu  baba  după   prăştiară  pe  acasă.  Luni  seara  sa­
                    „a  plecat  fără  să-mi  spună  o  vorbă.   ei,  alergau  către  dealul  viilor,  unde   tul întreg era  neliniştit. Marţi dimi­
                    Toată  după  amiaza  a  stat  pe  laviţă,   era  grădina  de  pomi  a  şcolii.  Oa­  neaţa  copiii  se  duseră  în  zadar  la
                    după  masă  şi  s’a  tot  gândit.  Dar   menii se uitau miraţi cum aleargă.  ş;oală.  Dascălu  nu  se  arătă.  Tot
                    nu  eră  supărat:  din  potrivă  era  tare   11  căutară  ca  pe  un  fir  de  pai   mai  miraţi  şi  mai  înspăimântaţi,  —
                    luminos  la  faţă.  O  vorbă  doar’ mi-a   prin  grădină,  pe  subt  gard,  prin  tu­  ei  nu  mai  avură  voe  de  joc.  Sim­
                    spus:  că  slujba  de  Duminecă,  din   fiş.  Nu  lăsară  neroscolite  nici  tu­  ţeau  că  dascălul  loi  a  păţit  o  ne­
                    biserică i-a mers drept la inimă“.  fele  rotunde  de  agrişi:  cât  era  de   norocire. Unde? Cum? Nu ştiau.
                      —  Poate  se  va  fi  dus  la  târg,   mic, Mărunţelu s’ar fi putut ascunde   Miercuri seara tuşa Stana îşi pierdu
                   tuşă Stano! zise Iordan.            între ele.                           nădejdea  din  urmă  :  chiar  de  s’ar
                    *  —  La  târg?  Ce  să  facă  la  târg?   Mulţi  copii  se  zgăriară,  se  însân­  fi dus Mărunţelu la târg, pănă acum
                    Cizrne  are,  pălărie  are,  haine  are!  gerară  pe  mâni,  îşi  sfăşiară  hainele   ar fi trebuit să se întoarcă.
                   Şi-apoi  şi  când  n’are,  eu  i  le  cum­  în  spinii  tufelor.  ’  Nu  era.  Atunci   Satul  întreg  fierbea  acum  şi-l
                   păr.  Bine-ar  fi  să  fie  cum  zici,  dar’  rupseră  încuietcarea  magaziei  de  căuta  pe  Mărunţelu’:  prin  şoprcane,
                   nu  s’a  dus!  Lui  i  greu  să  meargă  scânduri  care  era  aci  în  grădină.  prin pivniţi, prin podul caselor, prin
                   la târg.                            Scotociră  toate  ungheţele:  Mărun-  grădini,  pe  câmp,  prin  poduri.  Mă­
                      Tot vorbind aşa, ajunseră Ia şcoală.  ţelu’ nicăiri.                 runţelu  nicăiri.  II  strigau,  chioteau!
                   In  clasă  se  auzea  un  zumzet  greu   Abea  acum  îşi  aduseră  aminte  că   Pace!
                   şi  plin  ca  de  stup  când  se  găteşte   nu  l’au  căutat  în  stupina  de  lângă   Copiii,  când  unul,  când  altul,
                   de  roit.  Când  se  deschise  uşa,  şi  şcoală.  De*  multe  ori,  zăpăcit  de  vreme de nouă zile, se apropiau de
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13