Page 8 - 1924-23-24

Pag. 300 C O S I N Z E A N A 25—XII. 192-

M. S. Regina şi A. !
R. Prinţul Carol li
serbările dela Orades
pentru desvelireasta
tuiei M. S. Regelui

Pe bătrânică o înăbuşi plânsul. se arătară aplecate înainte şi cer­ zumzetul albinelor, tândălea pe aici
Veniră, amândoi către şcoală cu cetătoare cele două capete, a Sta­ dup’amezile întregi Mărunţelu. Toţi
gândul că poate, până acum, să se nei şi a lui Iordan, se făcu linişte chiotiră de bucurie la gândul ce le
fi înt^s Mărunţelu. ca ’n biserică şi optzeci de perechi veni. Chiar şi tuşa Stana se înse­
— Azi noapte n'am avut hodină de ochi întrebători se pironiră asu­ nină, şi păşea harnic din picioarele
ca un strigoiu, începu iar tuşa Stana. pra lor. bătrâne în urma copiilor, cari aler­
„După ce m’am întors de prin sat Trecuse de amiazi dar copiii nu gau cu Iordan în frunte.
mi-am adus aminte că-i place să se mişcară din clasă: îl aşteptau Dar nu era nici în stupină. După
se culce uneori în şopronul cu otavă. pe Iordan cu vestea. Acum vestea ce răscoliră şi-şi băgară nasul pre-
M’am urcat pe scară, am ascultat o ceteau în ochii lui rătăciţi, în la­ tutindenea, ţipând scurt la împun­
să-i aud răsuflarea, am răscolit o- crimile tuşei Stana. săturile albinelor, un băeţaş dintr’a
tava, nu era! Mi-am adus aminte — „N’a venit“ zise Iordan cu doua se apropie sfios de-o coşniţă
câ ’n tinereţele lui, se culca une­ glas tare. de grădele care stătea singuratică
ori primăvara pe ţărmurul râu­ — Sfântă Maică Precistă! Par’că la o parte. O ridică cu grije, cre­
lui. L'am căutat şi acolo: nu era. l'a înghiţit pământul“, suspină bă­ zând că moşneguţul pentru a-i pă­
Din zori întreb pe toată lumea : nime trânica şi începu să p’ângă potolit. căli, s’ar fi ascuns aci. Dar numai
nu l-a văzut“. — Să-l căutăm în grădina de doi fluturi de noapte, zăpăciţi de
Şi iar începu să-şi şteargă lacri­ pomi“ zise iordan, el singur mai lumină, zburară din coşniţă, şi că­
mile. zură repede într’un ungheţ.
curagios acum.
— „Aseară“, începu iar, cărându- Copiii dădură busna pe uşe şi Supăraţi, neliniştiţi, copiii se îm-
şi cu greu cizmele mari şi uscate cu Iordan în frunte, cu baba după prăştiară pe acasă. Luni seara sa­
„a plecat fără să-mi spună o vorbă. ei, alergau către dealul viilor, unde tul întreg era neliniştit. Marţi dimi­
Toată după amiaza a stat pe laviţă, era grădina de pomi a şcolii. Oa­ neaţa copiii se duseră în zadar la
după masă şi s’a tot gândit. Dar menii se uitau miraţi cum aleargă. ş;oală. Dascălu nu se arătă. Tot
nu eră supărat: din potrivă era tare 11 căutară ca pe un fir de pai mai miraţi şi mai înspăimântaţi, —
luminos la faţă. O vorbă doar’ mi-a prin grădină, pe subt gard, prin tu­ ei nu mai avură voe de joc. Sim­
spus: că slujba de Duminecă, din fiş. Nu lăsară neroscolite nici tu­ ţeau că dascălul loi a păţit o ne­
biserică i-a mers drept la inimă“. fele rotunde de agrişi: cât era de norocire. Unde? Cum? Nu ştiau.
— Poate se va fi dus la târg, mic, Mărunţelu s’ar fi putut ascunde Miercuri seara tuşa Stana îşi pierdu
tuşă Stano! zise Iordan. între ele. nădejdea din urmă : chiar de s’ar
* — La târg? Ce să facă la târg? Mulţi copii se zgăriară, se însân­ fi dus Mărunţelu la târg, pănă acum
Cizrne are, pălărie are, haine are! gerară pe mâni, îşi sfăşiară hainele ar fi trebuit să se întoarcă.
Şi-apoi şi când n’are, eu i le cum­ în spinii tufelor. ’ Nu era. Atunci Satul întreg fierbea acum şi-l
păr. Bine-ar fi să fie cum zici, dar’ rupseră încuietcarea magaziei de căuta pe Mărunţelu’: prin şoprcane,
nu s’a dus! Lui i greu să meargă scânduri care era aci în grădină. prin pivniţi, prin podul caselor, prin
la târg. Scotociră toate ungheţele: Mărun- grădini, pe câmp, prin poduri. Mă­
Tot vorbind aşa, ajunseră Ia şcoală. ţelu’ nicăiri. runţelu nicăiri. II strigau, chioteau!
In clasă se auzea un zumzet greu Abea acum îşi aduseră aminte că Pace!
şi plin ca de stup când se găteşte nu l’au căutat în stupina de lângă Copiii, când unul, când altul,
de roit. Când se deschise uşa, şi şcoală. De* multe ori, zăpăcit de vreme de nouă zile, se apropiau de