Page 9 - 1924-23-24

25-XIÎ. 102 4---------------------------- C O S I N Z E A N A Pag. 301

şcoală, se uitau cu frică prin fe­
reşti în clasa pustie, se uitau prin
crăpăturile gardului în curtea şcolii, L i d i a
şi se întorceau tot mai trişti acasă.
Unii îşi aduceau aminte, din poveşti, O, Lidio, frumoasă eşti, frumoasă şi încântătoare,
cum au unii oameni puterea să se
schimbe în animale, în paseri, în Asemeni ţie na crescut în lumea noastră nici o floare.
flori. Şi adesea ori rămâneau cu Când treci pe-aleea de salcâmi încremeneşte largul firii,
och’i duşi după câte-un erete ce­ în jurul tău vin fluturi albi şi freamătă sfioşi zefirii.
nuşiu ca şi Mărunţelu, ori se opriau S'apleacă mugurii pe crengi, copacii unii câte unii,
nrraţi înaintea unei tufe de busu­ Ca nişti regi curtenitori se'nchină'n calea ta păunii,
ioc în grădină şi o priveau înfioraţi.
în părul tău bogat şi trist ca noaptea criptelor străbune
Iar femeile şi babele îşi aduseră
aminte cum a venit înainte cu pa­ Amurgul a'mpletit zâmbind coroană neagră de cărbune.-
truzeci de ani Mărunţelu’ în Coli- Din ochii tăi întunecaţi ca diamantele măririi
biţa, neştiind nime satul din care Aruncă fulgere fierbinţi aprinsul soare al iubirii,
spunea că vine. Îşi aduseră aminte le văd în fiecare zi cum treci cu faţa'mbujorată
cum a trăit el toată viaţa singura­ Şi de parfumul tău regal făptura mea adânc se 'mbată.
tec, numai cu bucoavnele lui mari
şi grele. Şi-l închipuiau aşa cum
era: puţintel la trup şi slăbuţ, Aşi vrea să ţip s'audă munţi, pustiuri şi isvoare line,
cu ba.ba lui de ţap, cu obrazii lui S’o ştie azi pâmântu’ntreg că te iubesc numai pe tine,
vechi, cu ochii lui sfredelitori, — Dar glasul" meu e tot mai stins şi tot mai fără de putere —
şi începură să şoptească între ele Ca o reptilă mă târăsc şi sorb năprasnica durere.
că nu-i a bună, că nu-i lucru curat.
Cine ştie, îşi ziceau, poate nici O, Lidio, frumoasă eşti, frumoasă şi fermecătoare,
n’a fost un om ca toţi oamenii, Asemeni ţie ría trăit regină alta pe sub soare,
poate a fost un vrăjitor, un şolomo-
nar, şi aşa cum a venit din lume, în jurul tău pe unde treci din ceruri cade rouă caldă,
din necunoscut în satul lor, tot aşa le chiamă sturzii somnoroşi şi'n aur soarele te scaldă,
s’a făcut nevăzut, fără să lase vr’o Ai braţe mol şi sâni rotunzi, ai buze roşii, voluptoase,
urmă după el. O, Lidio, frumoasă eşti în haina albă de mătase.
Aşa au urmat cercetările, poveş­ Din ţărnă şerpii te privesc şi să te muşte nu cutează,
tile şi temerile nouă zile în şir. Dar Când treci zâmbind pe lângă ei privirea ta îi fascinează.
în ziua a zecea satul întreg se adună
alergând spre covăcia lui Pintea, Ai pulpe dăltuite fin din marmoră însângerată
unde e coliba aceea goală. Cineva Ai şolduri gingaşe cum ríau şi n'or avea femei vreodată.
râdea acolo aşa de tare şi de ră­ Toţi muritorii te privim mai pătimaşi ca vinovaţii —
sunător, încât se auzea peste toată Din pantofiorii tăi sculptaţi ar bea otravă împăraţii.
Colibiţa.
Aşi vrea să ţip s’audă munţi, pustiuri şi isvoare line,
S’o ştie azi pământu'ntreg că te iubesc numai pe tine —
Dar prea sunt mic ca să ajung la înălţimea ta astrală,
Dă-mi din al dragostei buchet, dă-mi doar o singură petală.
O, Lidio, frumoasă eşti, frumoasă şi seducătoare,
lot sângele meu otrăvit aşi vrea să-ţi curgă la picioare,
Să aburească pe-unde treci cântând în faptul dimineţii,
Să-ţi pară vraja unui vis eternul ritm ciudat al vieţii,
Căci pentru mine, sclav infam, tu eşti şi moartea şi mărirea,
Dumnezeirea o slăvesc, căci tu eşti azi dumnezeirea.
Pe frunte porţi cununi de mirt în fir de aur împletite,
Mireasma pârului tău lung înmoaie inimi împietrite.
S’aprind în tine mii de sori şi mii de sori te luminează —
îndură-te, stăpâna mea, şi-aruncă sclavului o rază,
Ori sfarmă-mi ţeasta sub călcâiu, să curgă creerii'n ţărână,
Din sfânta dragoste de azi nici urmă mâni să nu rămână!

Aşi vrea să ţip s'audă munţi, pustiuri şi isvoare line,
S’o ştie azi pământu'ntreg că te iubesc numai pe tine;
Un truc nou al uoui artist de varieteu, S'audă ceru'ntunecat, s'o ştie marea furtunoasă,
care merge cu capul:pe-o gheată cu Că, Lidio, ca tine nu-i femee’n lume mai frumoasă.
roţi, păstrând un echilibru perfect, aşa
dupăcum 11 vedem In ilustraţia aceasta. IUSTIN ILIESIU

o -