Page 13 - 1925-01

15—1. 1925 ................................ S------------ C Ô S I N Z Ë A N À — U — ..................................t , m.' ^ a g . 1 3

teanu. Frumoasele versuri ate celui
din urmă aduc pe lângă o tristeţe
covârşitoare:
C RÔJ^ t cà
Presimt că voiu muri în floare
Când frunza ’ngălbenită moare,

şi o atmosferă mistică de credinţe t)KAMAT4CÂ
poporane:

... numa 'n primăvară
Să Vamintiţi de mine iară.
Să vină mama pe ’nseraie Candida, pusă în trei acte de Bernard Schaw şi N&zdr&vftniile di­
Să mă deslege de păcate,
* Şi dac' o fi pe codru lună vorţului, comedie în trei acte de A. Bisson
La căpătâiu cărbuni să mi pună,
La slesne busoioc să-mi frângă Teatrul Naţional din Cluj a făcut searbede, când, pe la sfârşitul pri­
Dar numele să nu-l rostească un salt simţitor delà Candida la mului act, soseşte ca un biet diavol
Şi fânul să nu mi-l plivească Năzdrăvăniile divorţului, şi nu tre­ îndrăgostit,; plin de imaginaţie şi
Să-l simt cum creşte pe movilă... buie să se mire nimeni dacă farsa de sfiiciune, aristocratul poet March-
lui Bisson a avut mai mult succes bank, un copil de douăzeci de ani.
In vremurile acelea de grea stă­ decât paradoxeie scenice ale lui Cu el împreună, a intrat şi Bernard
pânire streină asemeni zânei poveş­ S.haw. Ca să menţină echilibrul Schaw. Marchbank devine spiritul
tilor noastre, ai cărei mime îl pcartâ, între extreme, viitoarea premieră va revoluţionar al căsniciei lui Morrei.
revista ducea în familiile cărturari­ fi: Când vine viforul, poem dramatic Loveşte cu săgeţi usturătoare în
lor delà sate înseninare şi credinţă. de d-1 G Tâtărescu, subsecretar de retorismul cam gol al acestuia, se re­
Scriitorii atât din „ţară* cât şi cei stat la departementul literar al pro­ voltă, împotriva devotamentului pro­
din Ardeal publicau în ea tot ce pagandei naţionale. In chipul acesta, zaic al Candidei, care, cu mâinile
aveau mai senin, mai bun. Alături toate preferinţele şi toate gusturile, sale fine, curăţă cartofii gospodăriei,
de 1. Agârbiceanu, Z. Bârsanu, Al. — chiar cele guvernamentale, — şi, pentrucă e poet, pentrucă iubeşte,
Dura, L. Rebreanu, 1. Gorun, Soricu, sunt pe deplin satisfăcute. Iar in­ ar vrea să deschidă Candidei toate
E. Pitiş, T. Mureşanu, A. Cotruş, stituţia, progresează... perspectivele unui sbor spre cul­
scriau M. Sadoveanu, Eftimiu. Gala- D. Bernad Schaw face impresia, mile cele mai înalte ale frumosului
ction, Dragoslav, Cazaban, E. Fa- că nu scrie teatru pentru a înfăţişa Dar Candida, pusă să aleagă între
rago, Crainic, Vissarion, Z Mândru fregmente adevărate de viaţă, nici cei doi bărbaţi, între „puternicul“
şi atâţia alţii cari propovăduiau în pentru a da drumul unei închipuiri pastor Mprrel, şi „slabul“ poet
aita lor graiul şi sufletul românesc. poetice; causticul scoţian preferă Marchbank, jertfeşte pe acesta din
să şi spună propriile sale păreri urmă şi rămâne lângă cel dintâi
* asupra sentimentelor şi pasiunilor (şi aici începe să vorbească Bernard
* *
omeneşti. Aşa de pildă, Profesiunea Schaw) pentru motivul, foarte can­
Le-am scris acestea să se vadă doamnei Warren e mai puţin o de­ did, într’adevăr, că cei ob şnuiţi cu
ce era în trecutul apropiat o revistă scriere, uneori îndrăsneaţă, a unui nenorocul se cade să fie lăsaţi
populară: o purtătoare±de suflet şi mediu corupt, cât un prilej pentru soartei lor, în vreme ce aceia de­
credinţă. Astăzi revistele — cum a autorul piesei de a se lupta, cu prinşi cu fericirea n’ar putea suporta
arătat d-1 Bornemisa — tânjesc, armele-i proprii, împotriva moralei prăbuşirea acesteia. Deci, un Morrei
neavând ca mai demult concursul obişnuite. Iar multe părţi din Pyg- e cel mai slab, de vreme ce plecarea
scriitorilor. Şi de-aceea nu mai gă­ malion nu sunt decât un mijloc, Candidei l-ar prăbuşi; cel mai tare
seşti în ele acelaş*’$uflet ca atunci, prin care d. Bernard Schaw îşi ex­ în faţa durerei . e Marchbank, care
căci cei cari îl fixează mai puternic pune, cu o strălucită vervă, teoria se resemnase demult cu înfrângerea.
în scrisul*lor, nu-l mai risipesc în sa socială, că cinstea este apanajul Candida a ales, prin urmare, pe
reviste ca pe-o sămânţă bună, sau oamenilor -bogaţi, întrucât, pe aceştia cel mai slab ...
scriu numai în cele cet.te de pu­ nu-i costă nimic să fie oneşti. Paradoxul e destul de îndeml*
blicul rafinat. Contactul cu cărturarii Ce estt Candida? In aparenţă, natec; el ascunde însă toată amără­
satelor lipseşte. pornind delà cele dintâi scene, este ciunea gândirel lui Bernard Schaw
Ş’acum când al şasălea An nou o piesă foarte cumsecade, în cen­ despre dreptatea morală a lumei
liber ne bate la geamuri ca să i trul căreia sclipeşte o femee de o acesteia. Candida n’a fost pricepută
ascultăm urarea, când ediţia de perfectă curăţenie sufletească, al tocmai bine la Cluj. Un cronicar
sărbătorita ziarelor printre lungi cărei elogii se cântă pe toate to­ teatral, între alţii a priceput că
articole senzaţionale strecoară ne­ nurile. Prin urmare, niciun adulter preferinţa Candidei pentru Morrei
băgată în seamă o notiţă lite­ în perspectivă. Soţul, pastorul Morrei, purcede dlntr’o judecată cumpănită
rară, cărturarul satelor aşteaptă za­ e un personaj destul de plicticos, de femeie practică, interpretarea a
darnic sufletul vechiu al revistelor. cu toată oratoria sa socialisto-bise- fost, eu toate acestea, excelentă.
Şi iată de ce întoarcerea spre ve­ riceascâ, si cu toate aierile sale de D. Dim. Psatta a avut poate cel mai
chile reviste îi trezeşte în suflet neîndurat moralist. Desfăşurarea a- bun rol al carierei sale, dovedind,
dureros ca o mustrare ecoul iubit cestei istorioare trandafirii, dealungul cu păstorul său Morrei, ce pot face
al altor vremuri... căreia nu se întrevede niclo umbră frumoasele sale calităţi de cump&t,
de conflict^ ameninţă să ia aspectul prestanţă şi distincţie, când sunt
Ttofil Bugna riu unei seninătăţi burghezeşti, cam animate de căldura şi convingerea