Page 14 - 1925-01

Rag. 14 —— — ■■ - ....................... C O S I N Z E A N A 15—1. 1925

unei scântei de temperament. Can­
dida d-şoatei Virgin ia ~ Cronvald,
clacă n’.a corăspuns deplinei matu­
rităţi a eroinei* a suplinit această
lipsă a gravităţii fizice cu un joc
de curată şi surâzătoare nobleţe. N’a
avut nici o ezitare şi n’a făcut nici
o eroare de interpretare, ceeace ne-a
mulţumit pe deplin. D. Şt. Brabo-
rescu, actor inteligent, stăpân pe o
gamă întinsă de nuanţe, a înfăţişat,
poate, pe Marchbauk într’o notă C U L T U R A L E numai „Societatea Scriitorilor Ro­
prea bolnăvicioasă. Părea, uneori, mâni“, îngrijind de două ediţii, una
Qswald din Strigoii luilbsen. Lupta Literatura calendarelor. — Era pentru lumea cultă,' alta pentru
împotriva lui Morrel a susţinut-o o vreme, nu tocmai atât de depăr­ popor.
însă cu impetuozitate şi elan. Dl. tată, când calendarele erau unica Se va 'gândi la aceasta d. Octavian
Virgil Vasilescu a pus’pe picioare tovărăşie literară o poporului nostru Goga, noul preşedinte al „S. S. R.“,
un şiret burghez britanic excelent. ştiutor de carte. O tovărăşie destul
Fără. nici un cusur. Apreciem tot de lungă, căci ţinea un an încheiat. cel puţin pentru anul viitor? E o
mai mult însuşirile de discreţie şi In casele de oameni înstăriţi, până propunerea pe care o a uncăm de
pe acum. Te pomeneşti, că rodeşte.
măsură în jocul d-nei Bănuţ. spre toamnă, încolo, după sfârşitul
interiorul abatelui Morrel, — care anului aceluia, mai găseai pe poliţa
se datoreşte dlui Şt. Braborescu, de subt cămin, sau alături de lampa POLITICE
— de Cel maî autentic bun gust. , de pe masa din mijlocul casei,
filele sfârticate ale calendarului pe Conferinţa ardelenească. —
Năzdrăvăniile divorţului e o far­ anul acela. Stăpânul casei, şi copiii In trei seri consecutive, şaptezeci-
să hileriăntă, cu peripeţii cara­ mai mari, umblaţi la şcoală, tot mai optzeci de intelectuali de frunte ai
ghioase, ¡¿vorând din încurcătura răsfoiau prin ele câteodată, ca să Clujului, aparţinând diferitelor par­
unui bărbat însurat a doua oară, a cerceteze încă odată Zodia Capri­ tide politice, sau nici unuia dintre
cărui primă soţie ajunge nevasta cornului ori prevestirea vremii... ele, s’au întrunit în Cluj..la iniţia­
J
actualului său sacru... Publicul s’a Printre sfaturile pentru arderea gu­ tiva comitetului de conducere al
amuzat nespus de-alungul celor trei noaielor sau printre socotelile pos­ revistei Societatea de Mâine, pentru
acte, în cursul cărora se trag palme, turilor, cetitorul găsea, pentru des­ a discuta pe deasupra patimilor
se ameninţă cu geamantane' din fătarea sufletului, o cuvioasă istori­ cari ne despart astăzi, situaţia po- .
cari atârnă o pernă, se prăbuşesc sire religioasă ori o snoavă hazlie litică a Ardealului. Din cei cinci
teancuri de pacheţele purtate pe despre ţigani, pe Ceri le silabisea fruntaşi ai vieţii publice ardeleneşti,
brâţe şi se leşină de vreo patru ori. cu oarecare greutate, dar cu o nes­ chemaţi cu acest prilej să-şi expună
Trupa de comedie a Teatrului pusă plăcere. Aşa a început să părerile lor, n’au răspuns la che­
Naţional a. jucat Năzdrăvăniile di- între în cugetul publicului nostru marea ce li s’a făcut, decât dnii
vorţutiiisu overvă admirabilă. Dnii patima curată pentru cuvântul ti­ Vasile Goldiş, Octavian Giga şi G.
Stănîşcu-Papa, Neamţu. şi Ghiberi- parului. < Bogdan-Duică. Dnii luliu Maniu şi
cori au stors toate efectele posibile, Cu timpul, f<reşte, calendarul a Vaier Branisce au refuzat să se
Dn^ Jîgescu-Hodoş. şi dşoara Miri- evoluat, şi până mai anii trecuţi, pună la dispozjia iniţiatorilor. Cel
am au fost două, foarte simpatice, el devenise, chiar şi pentru clasa dintâi, fără să dea vreun motiv.
.A. H.
adversare... - • * cultă, o nelipsită obşnuinţă în Cel de-al doilea, exprimându-,şi pe
f* . *
•V ' \ . . preajma sărbătorilor Crăciunului. [arg, într’o scrisoare care a fost
„Seara cea Mare“, i— Opera Calendarul acela era o antologie cetită în public, neîncrederea sa
din Cluj a reprezentat cu prilejul anuală, bine întocmită, a tuturor faţă de orice acţiune în afară de
sărbătorilor Crăciunului o icoană scriitorilor noştri mai de frunte, şi cadrele disciplinare ale partidului
muzicală populară în trei tablouri, constituia, fără doar şi poate, o naţional. .
de d. Tiberiu Brediceanu, înfăţişând preţioasă aţâţare spre cetit. Să ne Totuş, conferinţa ardeleană dela
într’un decor simplu şi în cursul aducem aminte numai de calendarul Cluj n’a fost lipsită de interes, ba 1
unej acţiuni dramatice cam sărăcă­ „Minervei“, care apărea la Bucureşti, se poate spune că a produs o Vie
cioasă^ obiceiurile şi datinele ro­ şi, înfrângând o firească modestie, reacţiune printre oamenii noştri,
mâneşti din „Seara cea. Mare“ a chiar de almanahul „Cosinzenii“, lămurind mffîte fapte ale trecutului;
Naşţerei Domnului. Muzica dlui Ti­ -care reuşise să întrunească într’o rămase până -acum în umbră, şi
beriu Brediceanu, ţesută pe motive vreme cele mai preţioase colaborări. trezind în conştiinţa multor oameni
populare, foloseşte cu destul meş­ Aştăzi, calendarele sunt ceeace de valoare, rămaşi până acum sim­
teşug armonic temele religioase, de' vedeţi că sunt. Le-a năpădit şi pe pli spectatori, nevoia de acţiune.
o reşonenţă sufletească atât de a- ele gazetăria cotidiană.-Au devenit Am asistat la cele două expuneri alş
dâncâ, ale colindelor noastre. Reg­ cărţi voluminoase de‘reportaj ilus­ dlor Octavian Goga şi G. Bogdan-
retăm... pumai, că. talentaţul compo- trat şi s’au încărcat peste măsură, Duică. Săptămâna viitoare vom fi
z toţ n’avfost ajutatde. imaginaţia de reclame negustoreşti. Literatura de faţă la aceea a dlui Vasile Goldiş.
ceva mai.bogată a unui îndemânatec n'o mai vedem nicăeri. Calendarul Am ascultat discuţiile cari 'au avut
libreţist,.care să treacă peste acest ma- „Minervei“ a reapărut, dar nu mai’ loc, şi la cari au participat, printre
teriaL etnografic rudimentar puterea este ce a. fost odată. Calendarul alţii, dnii Ion Lupaş, SextH Pucâriu,*
creatoare a unei* opere de artă, pe care-1 dorim 1 ar face, poate, Vaier Pop, luliu Haţiegan, O.iisifor
. •. r • : .-i. v . ' >