Page 10 - 1925-02
P. 10

Pag. 20                          —— C    Q  S  I N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - - - - - - -  30-1. 1924




                                                   NICOLAE

                                                             DE OCTAVIAN PRIE

                   Vâsălie Neagu veni până în ziuă     —  Ce  vreai?  zise  deodată  no­   —  Vezi lucrul naibii! La aceasta
                 la cancelarie. Oarele oficioase în­  tarul, uitându-se peste ochelari aspru şi la moarte nu m’am gândit. Of,
                 cepeau la opt, dar toată lumea ştia,  la Văsălie.                       dar cum am uitat...
                 că pe vremea aceasta nu mai găsia     —  Am venit, zise acesta, sculân-   —  Am  închinat  cu  moaşa,  am
                 pe nime pe acolo, fiindcă şi domnul  du-se anevoe de pe laviţă, că mi-a  tot închinat câte un pâhar, ca Dzeu
                 notar avea de risipit' fân în luncă,  făcut muierea...                  să m:-l ţină ... după atâtea fete ...
                 sau  a  plecat  cu  carul  după  lemne   Tăcu. Ii era ruşine de ceace voia  şi vezi...
                 în pădure. Ca să dai şi chezarului  să spună şi se uita in pământ. Mi-    îndată te dau afară, îl întrerupse
                 ce este al lui, dar să-ţi rămână şi   rosa a rachiu şi se răz'mă cu cotul   scurt domnul notar. Ţi-am spus, că
                 ţie  timp  pentru  ale  tale,  domnul  pe stelajul din colţ.            nu sunt aici numai pentru tine...
                 notar se scula din zori,, mergea la   —  Şi ce ţi-a făcut? întrebă no­    Era aprins domnul.
                 cancelarie, gătia poşta, isprâvia cele tarul  punând  o  carte  mare,  verde   —  Mă duc să întreb pe Susana,
                 mai grabnice acte şi pleca.         pe  masă.  Era  matricula,  în  care   răspunse Văsălie, punând mâna pe
                   Oamenii au prins repede de veste  scria pe cei nou născuţi.           pălărie.
                 cum merg treburile Ia cancelarie şi   Vâsălie se aşeză domol iarăşi pe    —  Te duci, dar aici nu mai întri
                 veniau la rândul lor şi ei de pe fa   laviţă şi zise aproape şoptind.   şi  domnul  se  pregăti  să  închidă
                 cântatul cocoşului într’acolo.        —  Un ficior.                     matricula.
                   Aşa s’a întâmplat şi cu Văsălie     Domnul se apucă de scris şi în­     —  lartă-mă, domnule. Pune-i dta
                 Neagu. încă nu a răsărit soarele şi   trebă  fără  să-şi  ridice  ochii  din   un  nume...  Unul  de  ăsta  de  al
                 el  bătea  la  uşa  cancelariei aştep­  matriculă.                      nostru... ,
                 tând zadarnic, ca să-l poftească ci­  De câţi ani eşti?                   —  Asta nu e treaba mea, răspunse
                 neva înlăuntru.                       Cel întrebat tresări şi se făcu că   acela scurt şi sta cu peana plecat
                   —  Bună  dimineaţa,  zise  el  în-  nu aude întrebarea, la care nu s’a   peste carte, gata să închee.
                 sfârşit, vârându-şi capul înlăuntru şi aşteptat.                           In clipa aceasta a întrat şi domnul
                 uitându-se cu frică la domnul notar.   — Eşti surd? strigă domnul. De  învăţător în cancelarie, care văzând
                 Voia să vadă, dacă poate să între   câţi ani eşti ?                     de ce este vorba, zise, ca să nu tacă.
                 fără vre o primejdie în cancelarie.   —  Voi fi, zise speriat celalt, cam...  —  Niculae să fie numele lui, Ni-
                   Domnul notar îşi ridică capul din  în  postul  Sâmpetrului—sunt  deo­  culae.
                 scrisori şi nu răspunse. Văsălie ţinea,  dată cu Sâvu Domnului...          —  Că bine zici! Bun nume! Are
                 că acesta este un semn bun pentru     Domnul notar nu mai întrebă. Era  să  se  bucure  nevasta,  când  îi  voi
                 el  şi  intră,  aşezându-se  pe  laviţa  dedat cu răspunsurile şi scrise acum  spune. Şi Sfântul Niculae, Doamne,
                 lungă  şi  îngustă  de  lângă  părete.   după cum îl tăie capul.     *  câte nu’a mai făcut. Are să se bu­
                 Notarul îşi vedea de lucrurile sale   —  Cum îl chiamă pe copil? zise  cure Susana. Pare că şi pe un moş
                 şi se părea că nici nu l’a văzut pe  târziu, oprindu-se în scris.       al ei tot Niculae...
                 Văsălie,  care  de  teamă  că  supără   —  N’are nume domnule ! Că vezi   —  Bin, bine! Poţi merge!
                 pe domnul notar, sta lipit cu spi­  numai  astăzi  noapte-mi  l-a  adus   Şi domnul îi făcu vânt lui Văsălie,
                 narea de părete şi nu cuteza să se   Dumnezeu...                        ca omul ce nu mai are trebuinţă de el.
                 mişte. —r Numai capul şi-l învârtea   —  Nu  am  voe  să  stau  cu  tine   „ Văsălie se ridică de pe laviţă şi,
                 privind la toate câte erau în can­  de vorbă. Atâta ştiu şi eu, că nu o   porni  cu  paşi  nesiguri  cătră  uşă
                 celarie şi pironindu-şi ochii la talpa  să vie cu nume pe lume. Te întreb,   pe care eş', trântindu-o tare.
                 de  fier  a  lămpii,  care  sta  sus  pe   cum îl veţi numi.              Afară simţi şi mai mult, cum l-a
                 un stejar şi avea o măiastră împle­  _ ; ;; ,____________________. ....................  tărbăcit aerul din cancelarie ş cât
                 titură de bălauri, cari se înghiţiau                                    de  puţin poate ocoli gropile depe
                                                                                                                     ;
                 unii pe alţii.                         CHEMARE. . .                      uliţă.
                   —  Hm, se gândi Văsălie, blăstă-     A. ZEGREANU                        —  E», bolborosi el, ce noroc cu
                 mate fiinţe! Ce capete, ce fălci, ce                                     domnul învăţător... Dzeu să-l ţină!
                 dinţi! Să ne ferească D zeu. Ăştia    O, vino la mine                   Şi nici nu i-am mulţumit! Doamne
                 se  coboară  din  nori,  când  umblă   copilă bălae,                    ce  prost  mai  sunt!  Să  nu-mi
                 vremea  a  ploaie.  Vai  de  capul    vezi seara se lasă                vină în minte !..
                 nostru...                   t         şi ceru-i vâpae                      Cjti pe după o grădină şi o luă
                   Se gândea la multele primejdii,     de-al stelelor şiruri...          pe un gruieţ la deal — cătră casa
                 câte îl aşteaptă pe om aici pe pă­                                      lui. Suişul îi coborî toată oboseala
                 mânt. Câte boli, căte fiare, câte în­  ... iar farmecul firii           în picioare şi trebuia să se ţină de
                 tâmplări !...                         ne-aşteaptă să’ncepem             un pălan, că de abia îl mai slujiau
                   li  jucau  ochii  în  lacrămi  şi  tot   povestea iubirii..           puterile.
                 voia să-şi facă o sfântă cruce, dar                                       —  Are să se bucure Susana, când
                 îi era frică de sgomot. Nu prea era   O, vino la mine                   îi voi povesti, că pe băiat îl chia­
                 nici  stăpân  pe  puterile  sale,  căci   pân' tinăr mi-i pieptul       mă  ca  pe  un  moş  al  ei..  Ion,
                 cum  era  cu  och'i  roşii,  se  vedea   şi sângele ’n vine...          Gheorghe, Ilie e plin salul, iar Vă­
                 dedeparte, că nu a durrniţ . ţoată                     \.               sălie... numai saşii îşi botează copiii
                 noaptea..                             O, vino la mine!..,               pu numele tatălui-său. Dar Niculae?
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15