Page 11 - 1925-02

30-1. 1924 ------------------------------ C O S I N Z E A N A ................................................. - - ■ Pag. 27
..... . . *« . J*/ *
— Las’ să mai avem şi un Nicu- CHEMARE
lae, ca şi Sfântul Niculae să mai
caute spre noi păcătoşii — că rău IUSTIN IUEŞIU
se mai fac şi bucatele aceste de o » • ‘
vreme încoace... 7ras-am negrele obloane, noaptea pare cimitir — -
: -5'.;
O lacrimă i se stârni în ochi, pe Vino, plin ni-e cuibul astăzi cu miros de trandafir. *•* . V *
care o lasă să i se pelingă pe obraz, :
până ce va picura în piept. Mergea Vino, de-ţi încrucişează măriile, zâmbind, pe piept.
tot mai mult ţinându-se de gardu­ Dorm porumbii pe sub treşini, numai eu te mai aştept.
rile oamenilor, şi de abia acuma
simţi, ce blăstămate au fost cele 7 es în ochi perdea de lacrimi. port în suflet un sicriu
câteva păhărele, după o noapte ne- Vino, şi sugrumă cioclii ’ngrozitorului pustiu.
durmită.
— De ce a trebuit să merg chiar 7ras-am negrele obloane, stâns-am albele făclii
astăzi? se întrebă el, văzându-se Vino, ca să toarcem visuri frământaţi de bucurii.
prea îngreunat de drum.
— Adecă ce mai ştii? Aşa a fost Imbăta-ne-vom de vraja nesfârşitului delir —
să fie. Mâine nu era acolo domnul Vino, plin ni-e cuibul astăzi cu miros de trandafir.
învăţător, nu dam copilului numele ■ ■■ ■ .................. ■ • ■
1
1
de Niculae şi Sfântul Niculae nu ne
avea în paza lui... ţător în cancelarie. O să mi se mai — Nu, răspunse notarul. Acolo
Se pomeni la gândurile de mai în­ înbolnăvească şi nevasta! rămâne cum este scris, dar tu îi
ainte, cu cari întră cu mare sgomot Văsălie se strecură pe uşă, cu poţi zice şi — Gheorghe. . .
pe portiţă şi apoi pe uşa dela casă. gândul hotărît, ca să schimbe ce a Şi Văsălie eşi fericit, că a făcut
— Să te bucuri nevasta mea ! Să stricat. pe voia nevestesii şi se poate z'ce
te bucuri îţi zic. Nu-i vorbă, că nici Merse cu degraba la fântână, se Gheorghe lui Niculae. Sta să fugă
ficior, ca al meu, dar i-am şi dct spălă pe obraz, beu o găleată de de bucurie, ca să ajungă mai iute
un nume... apă şi porni îndârâpt câtră cance­ acasă şi să-i spună Susanii că ce
Se trânti pe laviţă. larie. nume frumos a dat băiatului, în­
— Vai, batâ-te de sătană, dar tu La început mergea legănându-se, tocmai cum îl chiamă pe primarul de
aşa te duci prin sat? Ce vor fi zis dar aerul răcoros îl învioră şi când acum al satului. In graba cea mare
oamenii? ajunse la cancelarie era aproape nici nu se uita la trecători, cari îl
— Oamenii? Ce-mi pasă mie de treaz. Porni de acasă ca furtuna, cu tot întrebau de câte ceva şi îi dau
oameni, când am un fecior ca Ni- gândul să prăpădească pe notar şi câte-o bună dimineaţă.
culiţă al meu... cancelaria, dar când puse mâna pe Nu mai auzi nici pe domnul
— Ce spui? Doar’ nu i-ai dat cleanţâ, îi veni mintea cea bună şi notar, care mai strigă odată din
numele... zise smerit: fereastră.
— Niculae ! — Iartă-mă domnule notar. Gheor- — Să nu uiţi Văsălie, că să-tni
— Ai prostit? ghe am voit să-i zic la copil, nu aduci lemnele, că de abia mai am
— Chiar Niculae! Pare-că şi un Nicolae. două braţe la casă.
moş al tău tot Niculae... Domnul notar se uită crunt la el. Ar de bună seama, răspunse
— Nu ţi-am spus, că prostul ăsta — Ştii ce e sfânta Scriptură? Văsălie în fugă, crezând că îl strigă
o să mă bage în pământ? Nu ţi-am Vezi aşa nu se schimbă nimic în popa pentru cele două locuri, şi
spus? cartea aceasta. Şi eşi că nu am pe cel din Grueţ şi pe cel din
— Şi cu acesta să trăeşti o viaţă râgaz. Coastă.
întreagă, că îmi vine să fug in lume. Văsălie eşi şi plecă la popa. * * *
îşi frângea nevasta mâinile şi is- — Iţi ar locul din Grueţ părinte, Numai când îi veni după şase
bucni într’un plâns, de să sguduia hai şi vorbeşte. îmi moare femeia ani copilul mai întâi dela şcoală,
patul. de năcaz. Iţi ar şi pe cel din pricepu Văsălie, că pe băiat ’ nu îl
Moaşa sări speriată la pat, iar coastă... chiami Gheorghe ci — Nipulae.
Văsălie tremura de i se băteau din­ Veni cu popa Ia cancelarie. — — Domnul învăţător îmi zice
ţii în gură. începură să vorbiască — nemţeşte. Niculae, spunea micuţul, iar copii
— Să eşi, să te duci blăstăma- Văsălie sta cu pălăria în mâna la mă batjocuresc şi imi zic Niculaia
tule f uşe şi aştepta tremurând răspunsul. pomenilor.
— Măi, calicul şi coldanul! Ce — Fă bine domnule notar. Iţi Plângea cu lacrămi.
nume ai găsit pentru copil. M’o pus aduc un stânjân de' lemne, ai milă, Văsălie scrâşni din dinţi şi nu
într’un şir cu Niculae cel prost şi cu că am greşit... ştiu pe cine să se mânie, pe no­
Niculae al pomenilor — acum mai Ei bine, fie cum vrea el, răs­ tarul, căruia i-a dus un stânjin de
este unul — al meu. punse notarul, uitându-se la popa. lemne, pe popa la care a arat în
îşi acoperi faţa şi plângea să moară. îi poţi zice Gheorghe, dar să-mi a- cinste două zile, sau pe învăţătorul
Văsălie de abia acum s’a lămurit duci lemnele ... care îi zice Niculae Ia copil cum
Adecă tot satul era Ion, Toma, Ilie — Şi mie să-mi ari locurile, se este scris în matriculă şi nu Ghe­
numai cei doi erau Niculae... grăbi părintele ... orghe cum nu este scris?
Oamenii harnici aveau nume ca — Ce credeţi Dvoastră răspunse Se prinse cu amândouă mânile
lumea bună şi nu ca haimanalele. mânios Văsălie. Eu ce zic odată de cap şi zise aproape şuerândi
— Ce măgar! Numai dracu l-a am zis. Mai stau să scrieţi în pro­ — Toate ca toate dar ce ya &ice
adus şj pe ticăjosul acela de învă­ tocol ? femeia ?