Page 12 - 1925-02

Pag. 28 C O S I N Z E A N A 30-1. 1925

câmpul, astăzi cam deşert, al poe­
ziei, cu destulă siguranţă, împodobit
cu toate atributele sincerităţi', pă­
şind 'nainte cu acea naivă încân­
tare pentru sonoritatea versului,
hotărât să cucerească, îrdrăsneţ,
laurii biruinţei.
Minciunile nemuritoare sunt, de­
sigur, numai o făgăduinţă. Autorul
lor, poate, ar fi câştigat mai mult
pe seama primului său volum, dacă
s’ar i grăbit mai puţin. Dar, cu
f
„SCRIITORI BUCOVINENI“ toate stângăciile cart apar pe ici
pe colo, — crit ca găseşte totdeauna
O ANTOLOGIE şi pretutindeni, — dl D^m. Gâlman
D. Constantin Loghin, profesor faima lumii ortodoxe, Bucovina a şi-a luat, dela început, locul său
în Cernăuţi a publicat de curând, la avut istorici ca inepuizabilul Eud. printre cei zece—cincisprezece poeţ',
Bucureşti, o preţioasă antologie a Hurmuzachi, D. Voronca, I. G Sbiera, cari se pregătesc să ne încânte
scriitorilor bucovineni, dela începu­ I. Nistor; a avut în poezie pe pa­ inima noastră, pentru ziua de mâine.
tul veacului trecut până astăzi. In- triotul V. Bumbac, ale cărui poezii A.
tr’o scurtă dar inimoasă prefaţă, stau şi azi înmormântate în ziarele TRADUCERILE
autorul însuş explică rostul şi înţe­ şi revistele locale, pe du’osul şi
lesul unei asemenea culegeri. O melancolicul D. Petrino, care a aflat Deşi în literatura noastră, începând
literatură a Bucovinei, spune d. C. aprecierea lui Alexandri, pe ginga­ dela renaşterea ei şi poate şi din în­
Loghin, a existat ch'ar dacă această şul şi romanticul T. Robeanu, des- demnul a’rhi cunoscut al Iui Helia de
literatură n’a fost totdeauna, dela gropat din uitare de o mână pioasă »scrieţi băeţi, scrieţi“, traducerile din
anexarea Bucovinei încoace, un re­ necunoscută, pe regretatul şi necu­ diferite liteiaturi au urmat lanţ cu pro­
flex firesc al tradiţiei culturale ro­ noscutul lorgaci, şi în timpurile mai ducţia originală, totuşi am fost săraci
mâneşti, unica împrejurare, că scrii­ noui pe cântăreţii durerilor noastre, în traduceri bune. Aceasta din cauză,
torii băştinaşi s’au împărtăşit din dnii I. Cocârla-Leandru. V. Huţan, că oameni lipsiţi de încălzitoarea
bucuriile şi dureriie acestui colţ de G. Rotică; în novelă am avut pe flacără a talentului, îşi asumau rolul
ţară, tălmăcindu-le în limbă româ­ vigurosul I. Porumbescu, pe poves­ portant, de-a transplanta dlntr’o
nească, pare a fi de ajuns pentru a titorul trecutului istoric al Bucovi­ altă limbă o operă literară. De*aici pa­
numi literatură bucovineană tot ceea nei I. Grămadă, pe duiosul cronicar liditatea de ceară şi viaţa efemeră a
ce s’a scris de către acei scriitori al Bucovinei înstrăinate E. Grigo- celor mai multe traduceri. Dar marii
între anii 1775 şi 1918 Cultura ger­ roviţa, pe neîntrecutul umorist şi scriitori ai vremurilor şi ai lumii au
mană n’a reuşit să 'năbuşe în Bu­ biciuitor al moravurilor bucovinene găsit aici şi suflete cari să-i înţeleagă
covina continuitatea culturii româ­ M. Teliman, pe neobositul informa­ şi să se apropie de opera lor cu
neşti. Cu deosebire după anul 1848, tor G. Tofan, etc. w evlavie şi admiraţie. Aceşti înţele­
după ce Aron Pumnul a transpus Antologia scriitorilor bucovineni în­ gători rari, seri torii adevăraţi ai
acolo ideile şcoalei latiniste, dar mai deplineşte, deci, un rol de două ori neamului, au început să îndrepte
ales după ce s’a produs renaşterea preţios. In Bucovina, această oglindă greşala profanatorilor. Intre tradu­
literară în Principate, şi după ce a rezumativă a unei intense vieţi cul­ cători se înşiră, numele celor mai
început să lucească steaua gloriei lui turale, de unde isbucneşte mereu originali scriitori ai noştri. Datorită
Vasile Alexandri, Bucovina a putut un puternic simţământ românesc, ea lui Iosif, Coşbuc, Gorun, Anghel
să aibă un bun versificator ca Va­ va trezi, pe drept cuvânt, o s mpa- Murnu, etc. — să nu vorbim decât
sile Bumbac, scriitori isteţi ca Şte- tică satisfacţie locală. Dincolo, în de cei cari au tradus în versuri —
fanelli şi Teliman, un poet adevărat celelalte provincii româneşti, va face apar în limba noastră florile poeziei
ca G. Popovici-Robeanu. Insfârşit, un serviciu mai merituos încă, de streine. Sfârşitul anului trecut ne-a
ultimele decenii dinaintea răsboiului, vreme ce niciodată nu va fi de adus traduce ea a lor două opere
când frontierele politice dintre dife­ prisos să ne cunoaştem tot mai bine monumentale din literatura clasică.
ritele provincii româneşti au fost cu unii pe alţii. E vorba de „Odisea“ lui Homer în
îndrăsneală nesocotite ’ de cugetul Ar fi, tot atât de bine venită o traducerea lui G. Murnu, şi de
naţional al scriitorilor noştri de pre- antologie a scriitorilor ardeleni. Dar „Divina Comedia: Infernul“ lui
tutideni, a răsărit în Ţara Fagilor o cine s'© dea ? Poate singur dl Dante în ceea a lui G. Coşbuc.
pleiadă de buni slujitori ai conde­ Bogdan-Duică. Critica literară le-a primit cu bucurie.
iului, ca regretatul Ion Grămadă, care „Odisea" n’a fost tradusă până acum
în jurul revistei Junimea literară“ MINCIUNI NEMURITOARE decât fragmentar, iar versiunile Mă­
reuş’se să adune un grup de poeţi, POEZII DE DEM. GÂLMAN riei Ch ţu (Craiova 1883) şi N. Gane
prozatori şi istorici ca I. Nistor, G. („Convorbiri lit-.rare“ şi Iaşi 1906)
Rotică, V. Huţan, şi alţii." Un mic volumaş de 70 pagini, din „Infernul“ lui Dante, nu mai
Trecând în revistă numele cele tipâr t cu multă grije, poartă erau la înălţimea vremii. Traducerea
mai de seamă a oamenilor de con­ acum în largul lumei, strânse la­ lui Coşbuc cu toate lipsurile ei —
dei cari merită să figureze într’o olaltă, primele bătăi din aripă ale unele versuri şi chiar strofe întregi
antologie, dl C. Loghin ni-i pre­ unui tânăr poet. Dl Dem. Gâlman, au fost complectate de dnii E. Bucuţâ
zintă astfel: — „Au fost şi sunt care face parte dintre colaboratorii şi Perpessicius — este o traducere
profesori de teologie cari au făcut şţaţornici ai Cosinzenei, păşeşte în preţioasă, t b,