Page 13 - 1925-02
P. 13
30—1. 1925 C O S I N 2 E A N A Pag. 29
în vădită stângăcie, revenirea eroică
a dezertorului mirosind de departe
a istorioară morală, pentru uzul
CRONICA tinerilor elevi ai şcoalelor din R)-
mânia — întregită. Aceasta nu în
semnează însă, că piesa Când vine
t)JRANATBCA viforul nu are foarte frumoase ca
lităţi, cari au determinat dealtfel
succesul ei. Viaţa agitată a fron
tului, glumele oltenilor din Gorj,
hora în jurul focului, ordinele de
luptă, scrisoarea scrisă acasă, toate
Când vine viforul, piesă în patru acte de d Gh. Tâtărescu
sunt adevărate, emoţionate, pline de
culoare şi de real.
Războiul din 1877 a dat litera* zeria aspră a campaniei. Să ne Interpretarea, ca de obicei, s’a
turei dtramatice român* şti Curcanii scuze d. Gh. Tâtărescu, dar eroul menţinut într’o linie corectă. Unele
lui G' gore Ventura. Recolta n’a dunvsale nu ni se pare lipsit nu
fcst prea mănoasă, dar două gene mai de pregătirea sufletească pentru acccente declamatoare, pe ici pe
colo, ar fi bine să fie netezite. D.
raţii şi-au încălzit avântul răsboinic a face faţa obligaţ ilor sale către Mihăilescu-Brăila a susţinut rolul
în’această romantica icoană a lupte patrie, ci şi de aceea ce se numeşte principal cu multă pricepere, făcân-
lor din f ţa P.evnei. Râzbciul din educaţie profesională. Cu raniţa, ori du şi o reuşită mască de durere,
1916, după trecere de şaizeci de ce s’ar zice, trebue să fii ob şnu t, desnădejde şi ruşine. Excelentă, d-na
ani, ne-a dat Când vine viforul al cu marşurile de-asemenea. Rezis Popovici-Voina în amăgitoarea ru
dlui Gh. Tâtărescu. Saltul fâcut ast tenţa trupească nu se improvizează,
fel, pe culmea creaţiunei artistice, disciplina nici atât, şi spcctaiorul ar soaică. Calm, sobru, şi h itărât, ne-a
plăcut căpitanul d-lui N. Voicu.
nu e prea îndrăsneţ. Nici piesa dlui fi îndemnat să creadă mai de grabă Deasemeni, sergentul focos al d-lui
Gh. Tâtăres:u nu e altceva, decât în v'na celor cari l-au trimis în prima Bănuţiu şi soldatul glumeţ la vorbă
o înşirare, uneori destul de reuşită, linie a focului, fără nici o instrucţie al d-lui C. Potcoavă. Un dibaci
a câtorva episoade de pe câmDul prealabilă, pe Radu Cândea, decât regizor ne-a dat adese iluzia unui
de bătaie. Răscolitorul conflict sufle acesta, care nu reuşeşte să facă faţă colţ din apropierea câmpului de
tesc, deslănţuit în inima unei na împrejurărilor în care e pus. Cine bătaie. A. H.
ţiuni întregi la răscrucea unor vre ştie dacă acelaş Radu Cândea, după
muri nouă, n’a fost frământat încă un regim de şase luni în şcoala mi
în aluatul ales al artei veşnice. Mai litară, — pe care scriitorul acestor Redacţionale. Desenările noui
aşteptăm... rânduri îl cunoaşte, nu şi-ar fi pur publicate în numărul trecut al re
Când vine viforul ni se înfăţişează tat povara şi aceea a raniţei şi ce vistei noastre se dator esc d-lui G.
subt două aspecte deostbite, pe alaltă, cu oare care uşurinţă... Dar M. Şerban, preţiosul nostru colabo
cari se cade să le des'uşim dela vina lui Radu Cândea nu se opreşte rator, care nu e numai un scriitor
început. D. Gh. Tâtărescu a văzut, aici. El nu pricepe nici rostul naţio de talent ci şi un admirabil dese
probabil, frontul, de aproape; simţul nal al răsbo’clui de desrobire a Ar nator artistic.
dumisale de observaţie s’a ascuţit dealului. Priveşte asaltul Carpaţilor — 7inărul poet leofil Bug-
pe tăişul aspru al unor scene trăite; fără o tresărire de entusiasm. Ideea nariu a intrat printre colaboratorii
pitorescul amănuntului a f st prins patriei nu-1 încălzeşte. Simţirea a- interni ai revistei noastre.
cu dibăcie; atmosfera ostăşească e ceasta nici n’o înţelege. Daci, îm *
autentică. Pe acest fond atrăgător pins la această urâtă faptă şi de Dela Administraţie. Abonaţii
de realism vioi şi înduioşător, d. vraja blondă a unei rusoaice, căreia-i revistei „Cosinzeana‘ sunt rugaţi
Gh. Tâtărescu şi-a plasat subiectul spune Vanda, — dezertează. să binevoiască a-şi retnoi cu cea mai
piesei saie. Subiectu', să ni se ierte Dacă s’ar fi mărginit aci, d. Gh. mare grabă abonamentele pe anul
sinceritatea, lasă foarte mult de Tâtărescu ar fi rămas, ce-i drept în curs.
dorit. prea pjţin interesant, dar ar fi fost
Tânărul moşier Radu Cândea, ne veridic. (Veridic, până la un punct,
pot de ministru, e surprins de văl- întru cât nu ne prea vine a crede
măşeala râsboiului, în mijlocul unei că nepotul vreunui ministru, mi
vieţi de dragoste şi de petrecere. nistru liberal, domnule Tâtărescu!
Fără să creadă în posibilitatea unor s’a lăsat dus pe front ca orice
evenimente tragic^, fără să fie câtuş anonim băiat de mahalagiu). D. Gh.
de puţin pregătit pentru ele, e smuls Tâtărescu a ţinut însă să Te mora
din lumea sa de „viforul care vine“ list. li trebuia pocăirea păcătosului,
şi aruncat într’un regiment de in remuşcarea lui demonstrativă, — şi
fanterie, ca simplu ostaş, în marş a obţinut-o. Radu Cândea, prins de
forţat peste Carpaţi. Nu ne putem ai săi pe când fugea, întors pe
mira, prin urmare, pentru ce Radu front, cere o ultimă favoare şi moare
Cândea, care n’a pus în viaţa lui vitejeşte, înfipt într’un post primej
mâna pe o armă, nici n’a sluj t o dios, apărând cu trupul lui puţintel
zi măcar subt drapel, în timp de retragerea armatei române.
pace, nu isbuteşte să-şi ducă raniţa Această întorsătură de final, oare
în spinare şi cade doborât de mi cum convenţional, e tratat de autor
