Page 14 - 1925-02
P. 14
Pag. 30 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - — - - - - - - - - - - C O S I N Z E À N À - - - - - - - - - - - - - - - - - - 30-1. 1925
Amintirile din răsboi. — Intr’o
revistă care apare la laşi, şi care
se întitulează singură un bazar
săptămânal pentru a mărturisi in
tenţiile sale negustoreşti, în Lumea
dlui Alfred Hefter, se ridică un
protest împotriva literaturei de râs-
boi, în versuri şi în proză. — „Ne
am săturat atât de chestiile răs-
boinice, că chiar când faptele de
arme sunt anost povestite, tot ne
CULTURALE ne bucurăm! Să dea Dumnezeu să dau fiori.*
greşim, dar ni-e teamă ca „Anto DI. Alfred Hefter a vrut să fie
f Episcopul Aradului. La 21
Ianuarie, după 21 ani de înţeleaptă logia* proectată să nu fie o simplă ironic. Noi nu vrem să fim decât
păstorire a murit la Arad în al 77-lea afacere comercială a cineştie cui, veridici, atrăgând atenţia cetitorilor
ari al vieţii P. S. S. Episcopul Ioan sau învârteala vre-unui bugetivor cărora li-se face o asemenea şcoală
Papp al Aradului. Născut în judeţul delà careva dintre ministere. Cu de educaţie naţională, că d. Alfred
Bihor la 1848, pe vremea furtunilor atât mai vârtos, că nu ni s’a spus Hefter, ca şi toţi cei cari, caşi dân
nici unde şi nici prin cine va
revoluţiei, soarta l-a hărăzit să ajungă sul au atâta oroare de amintirile
întruchiparea ideii pentru care şi-au apărea. O mică întrebare despre a- răsboiului nostru, se săturaseră de
vărsai sângele cald atâţia bărbaţi ceasta, credem că nu va supăra pe „chestiile răsboinice“ încă de pe
ai acelor vremuri. In cursul lungii nimeni. vremea când refuzau să îmbrace
sale păstoriri — afară de două ca Broşuri de propagandă. — haina militară pentru a sluji cauza
zuri dureroase dar făcute sub apă Ne-au căzut subt ochi, zilele acestea, duşmanului.
sarea poruncii — totdeauna s’a o serie de cărticele ale „Asociatei“ Procesul dumitale de spionaj de
arătat a fi bun român, desvoltând din Sibiu, tipăr.te, fireşte, cu in pe vremea răsboiului nu se uită,
pe lângă activitatea de slujbaş al tenţia unei propagande culturale în domnule Alfred Hefter, cu toate bi
altarului şi o bogată activitate cul popor. Nimic nu întristează mai nefacerile amnestiei care a căzut
turală. A clădit şi a restaurat zeci mult decât bunele intenţii, neprice peste capul dumitale!
de biserici, a întemeiat burse, a put realizate!.... Gândul venerabilei Împrumutul cultural. Toţi cei
îngrijit de şcoli, a tipărit cărţi, şi noastre instituţii culturale ardele ce urmăresc ziarele, subt titluri
prin înţelepte economisiri a lăsat neşti n’a putut să fie altul, decât groase cn litere de-o şchioapă, au
în urma’ sa un fond cultural de 1 acela foarte onorabil, de a pune aflat cu bucurie hotărîrea guvernului
milion lei. „Cosinzeana“ înregistrând la-îndemâna marelui public cetitor, de-a face un împrumut cultural,
pierderea, depune o lacrimă pioasă câteva broşuri uşor de înţeles, nu care ar atinge respectabila sumă
peste ţărâna mormâtului proastpăt prea voluminoase, din cuprinsul — deşi în valută scăzută — de 2
ridicat. cărora să se desprindă unele învă miliarde Iei. Că e o necesitate arză
O antologie a scriitorilor Ar ţături preţioase asupra lumii şi a toare acest împrumut ne-o dovedeşte
deleni ? Mai deunăzi, în „Adevărul oamenilor. Un soi de agreabilă en insuficienţa şcoalelor, lipsa câmi-
literar“ delà începutui lui Ianuarie, ciclopedie pentru toţi, de unde să nurilor şi cantinelor studenţeşti,
pe pagina însemnărilor, am cetit se răspândească tot soiul de cu- sărăcia bibliotecilor publice şi sa
nedumerit a notiţă care ne-a tipă noştiinţe folositoare. Din păcate, lariilor corpului didactic. Din multele
rit în minte legitima întrebare de iniţ at va „Asociaţiei“ predică în voci cari au comentat rostul împru
mai sus. Cum adică? Se mai ocupă pustiu. Căci, pentru a-şi ajunge mutului, despr'ndem pentru limpedea
cineva şi de literatura Ardealului ? ţinta, aceste cărticele ar trebui să pătrundere a lucrului, articolul dlui
Eram aşa de obuşnuiţi cu tăcerea fie scrise pe înţelesul tuturora. Ce Ion Darie din „Cuvântul literar“.
din jurul nostru...’„Departe de bâl va pricepe poporul nostru din pro Se accentuiază aici lipsa culturei
ciul américanisai al literelor româ blema responsabilităţii morale, în post şcolare la sate, şi se cer: or
neşti,“ (expresia e a altora) nici făţişate în termenii pretenţioşi ai ganizaţii de conferinţe şi şezători
huliţi, nici lăudaţi, ne simţeam aşa psihologiei, şi cum va preţui pute culturale, de propagandă şi de ediţii
de bine! Scriam din noi şi pentru rea de viaţă a nemului românesc, ieftine de cărţi bune şi cât mai
noi. Ce mai putea să însemne scri dacă i se vorbeşte în limbajul larga lor răspândire. Căci, aşa cum
sul nostru, potolit şi modest, faţă frenologiei, despre calităţile diferi stau lucrurile azi, ţăranul, odată
de celebra picto-poezie şi de cu telor rase? Cu greu ne închipuim, rupt de şcoală, o întunecare s’a lăsat
rentele futuriste, dadaiste, ect.-iste ca un ţăran delà no’, chiar dintre peste tot ce a învăţat. Ştiinţa de
delà „75. HP,“ „Punct“ şi „Con cei mai luminaţi, să fie atât de carte nu- i foloseşte, decât pentru a
temporanul“ Bucureştilor? De si mândru af'ând că el este un doli- iscăli stângaci şi tremurat un act
gur că subt acest punct de vedere, cocefal !... de dare în judecată, o mărturie, o
nimic! Noi am rămas „ruginiţi“ ne Broşurile de propagandă, iată ţidulă la cârciumă şi în vremea din
putând ţinea pas cu vremea, şi fa într’adevăr o idee bună. Sunt uşor urmă, pentru a descifra numele
tal, soarta trebuia să ni se rezume de purtat, sunt atrăgătoare şi sunt candidaţilor pe lista electorală si
în două cuvinte : uitare şi tăcere. ieftine. Unele se împart chiar gra palavrele manifestelor ornate cu ".u-
Şi aşa a fost. Acum, cineva supra tuit. Dar dacă nu le pricepem de ci, secere, ciocan, stea şi altele in
încărcat de duhul blând al milei, cât noi, aceia cari, să nu se supere signe mai muit ori mai puţin fan
vrea să spargă crusta închiegată „Asociaţia* n’avem nevoie de ele, teziste. Bunul pe care ar trebui să
de-asupra scrisului nostru, şi să ne degeaba se strică atâta hârtie, şi, ceea- il dea sufleteşte cartea, nu-1 cunoaşte
scoată la lumină. Şi noi, totuş, nu ce e mai dureros, atâta bunăvoinţă. fiindcă n’a învăţat să citească o
