Page 10 - 1925-3-4
P. 10

f*ag 42                    —     .  1  .     I  I  I  c  6  s  i N  2  £     a  N  A  Vi"'- i  --------15/28-11. 192&


                                                                                                       COLŢUL VESEL

                     CÂND AI DE-A FACE CU OAMENI CINSTIŢI...


                PERSOANELE:                                    SCENA Il-a               când te gândeşti, că pretutindeni
                UN DOMN SERIOS                      Cerşetorul, singur, apoi Casierul   0  să mi se întâmple la fel. Cel puţm,
                UN CERŞETOR                           Cerşetorul,  deschizând  cu  băgare   dacă  n’aş  fi  pierdut,  la  naştere,  a-
                ARISTIDE CIOARĂ, FINANCIAR          de  seamă  portofelul.  Dintr’un  com­  dresa  bancherului  meu.  (Indreptăn-
                CASIERUL GĂRII DE NORD                                                  du-se spre uşa pe unde a ieşit Aris­
                                                    partiment scoate o carte de vuită: „Ari­  tide  Cioară).  Uf!  calicule!  să  n’ai
                  Acţiunea  se  petrece  în  vestibulul  gării  stide Cioară, financiar*. Din altul ex­  nici  măcar  o  hârtie  de  o  sută  la
                de Nord. Ora 23 şi 30               trage două teancuri de bilete de bancă.   buzunar...  numai  de  o  mie!  Cara-
                  Un  ghişeu,  la  dreapta,  s’a  şi  închis.   —  Mă!  Mă!  Bilete  de  câieo  mie?
                Câteva bănci.                                                           ghiosule!  Na!  (Aruncând  biletele  pe
                                                    (Numără)  Unu,  două,  trei,  patru...   scânduri şi călcându-le în picioare).
                            SCENA I.                zece...  Ştiu,  că  ăsta  nu  se  ocupă  de   N'am  ce  face  cu  ele...  (Privirea  îi  e
                                                    mărănţişuri, ca mine! Cincisprezece...   atrasă  înfun  colţ,  unde  zăreşte  un
                Cerşetorul apoi Aristide Cioară     douăzeci...  treizeci...  Ei,  drăcia  dra­  muc de ţigară. Se îndreaptă spre el,
                                                    cului!.. (Contemplă un moment banc­  ca să-l vâneze).
                  (Cerşetorul, aşezându-se cu teamă   notele.  Întâi  surâzătoare,  faţa  sa  se
                pe 'colţul unei bănci, cercetează con­  întristează din ce în ce). Bine... bine...   SCENA III a.
                ţinutul  traistei  pe  care  o  poartă   b  ne...  dar  ce  să  mai  fac  eu  cu
                Toiagul său de drum, în vârful căruia   treizeci  de  bilete  de  fâteo  mie,  când   Un domn serios, apoi Cerşetorul.
                sclipeşte  un  vârf  de  cui,  odihneşte   eu  îmi  plătesc  de  obicei  chiria  cu   (Un  domn  serios  intră  repede  în
                alături).                                                               sala  de  aşteptare.  Văzând  pe  jos
                                                    bucăţele  de  câteun  leu,  lipite...  (In-
                  Cerşetorul,  scoţând  din  traistă  o   doind o bancnotă). De aş putea mă­  cele  două  teancuri  de  bilete  de
                coaje  de  pâine.  —  Pâinea  noastră   car  să  le  împart  în  bucăţi  mici,  de   bancă le ridică).
                cea  de  toate  zilele...  (încearcă  s'o   câte  20  lei  fiecare!  (Se  întoarce,   Cerşetorul,  zărind  operaţia.  —
                sfărâme  cu  pumnul  de  bancă,  apoi   întoarce  biletul  de  o  mie  pe  feţă  şi   Hei! la stai puţin domnule, încotro?
                o aruncă cu dispreţ. Scoate, pe rând   pe  dos,  apoi  se  îndreaptă  spre   Domnul serios. — Ce pofteşti?
                alte  cooje  de  pâine,  pe  cari,  dease-   ghişeu).  Domnule  casier,  să-mi  dai   Cerşetorul.  —  Să-mi  dai  ce-ai
                meni, încearcă să le rupă). Pâine de   un  bilet  de  clasa  treia  până  la...  ridicat de jos... banii mei.
                casă!  Pâine  de  secară!  Pâine  inte­  până la... până la...             Domnul  serios.  —  Eu  am  ri­
                grală! (Ridicând din umeri). Se vede   Casierul,  nerăbdător.  —  E ,  spu­  dicat ceva de jos? Eşti nebun...
                                                                               1
                cât  de  colo,  că  la  mine  nu  merge   ne^ Până unde?______ ___________  _  Cerşetorul,  ..foarte  liniştit  —
                în  fiecare  zi  aceeaş  bucătăreasă  îă   Cerşetorul.  —  Un  bilet  de  a  Te-am văzut.
                piaţă...                            doua până la Ch til...                 Domnul  serios.  —  Ei  bine,  uite,
                  (Aristide  Cioară,  mutră  de  escroc   Casierul.  —  Zece  lei  şi  cincizeci   dacă  vrei  să  ştii,  e  foirte  simplu...
                elegant,  prea  elegant  chiar,  întră  da bani.                        Mă duceam să iau trenul, eram cam
                grăbit.  Aruncă  pe  jos  ţigarea  pe   Cerşetorul,  încurcat.  —  Zece  lei   grăbit, când, deodată, simţii că două
                care o fumează, depune repede valiza   şi  cinci  de  bani...  Grea  afacere  !  teancuri  de  b  lete  de  câteo  mie,  pe
                şi  pardesiul  pe  bancă,  apoi  se  în­  (Încercând  să  ia  înfăţişare  impună-  cari  le  aveam  la  mine,  imi  alunecă
                dreaptă spre ghişeu).               nâtoare).  Daţi-mi  mai  bine  un  bilet  din  buzunarul  pardesiului...  M’am
                  Cioară, la ghişeu. — Mai e vreun   de întâia...                       aplecat şi le-am ridicat... Asta e.
                tren spre Oradea Mare?                Casierul.  —  Puteai  să  spui  dela   Cerşetorul.  —  Zexa  1  S’o  spui
                  Casierul.—  Sosiţi  tocmai  la  timp,  început  ce  vrei.  Clasa  întâi  e  opt­  lui  Mutu!  Cei  treizeci  de  mii  de
                mă pregăteam să închid casa.        sprezece lei.                       lei  erau  acolo  înainte  de  a  trece
                  Cioară.  —  Un  bilet  de  clasa  în­  Cerşetorul.  —  Optsprezece  lei...   dumneata.
                tâi pentru Cluj vă rog..            nu  e  mult.  Dar  n’am  făcut  nimic.   Domnul  serios.  —  Ai  vrea  să
                  (Rezimat de ghişeu, Aristide Cioară  Vorba  e,  să-mi  dea  restul  de  nouă   mă convingi poate că dumneata
                plăteşte biletul. Cerşetorul se ridică,   sute  optzeci  şi  doi  de  lei...  (Din  ce  1 ai pierdut!
                înţeapă  ţigara  cu  vârful  toiagului,   in  ce  mai  încurcat).  Nu  cumva  ai   Cerşetorul.  —  Nu  i-am  pierdut.
                o  apucă,  o  strânge  şi  o  bagă  în   să-mi  schimbi...  o  hârtie...  de...  de...   I am aruncat.
                buzunar. Apoi se apropie de pardesiu,  de... o mie?                       Domnul  serios.  —  Ai  aruncat
                îi dă târcoale, făcând cu ochiul unui   Casierul,  privindu-l.  —  O  hârtie  treizeci  de  mii  de  lei?  Dumneata?
                portofel  care  se  zăreşte  într’un  bu­  de  o  mie.  (Râzând  cu  hohot)  Ha-   Dâ-mi  voie  să  râd!  Ia  întoarce-te,
                zunar.  In  fine,  se  hotăreşte.  Din   ha.. ha... Asta e bună... Haide dâ-mi   te  rog...  Aşa...  Din  faţă...  Din  pro­
                buzunarul pardesiului portofelul trece  optsprezece lei, sau cară-te! Aş vrea   fil...  Mulţumesc.  Dă-mi  voie  să-ţi
                in  buzunarul  cerşetorului  Apoi,  se  să-ţi văd şi eu hârtia aia de-o mie...  spun,  că  nu  semeni  deloc,  nici  cu
                aşează la locul lui, caşi când nu s'ar   Cerşetorul.  —  Ai  vrea  s’o  vezi!   d.  Moriţ  Blank,  nici  cu  d.  Chriso-
                ti întâmplat nimic).                Aşa  e,  ai  vrea  s’o  vezi...  (Silindu  se  veloni,  nici  cu  d.  Bercovici,  nici  cu
                  Cioară,  casierului.  —  Aşa  dar,  să  zâmbească  şi  ascunzâud  hârtia   d  Castigiione,  însfârşit  cu  niciunul
                trenul pleacă la 11 şi 35?          de o mie în buzunar). N'am... Ziceam   din milionarii  pe care-i  cunosc per­
                  Casierul. — La 23 şi 35.          şi  eu  aşa,  în  glumă...  (Ghişeul  se  sonal,  din  vedere  sau  din  auzite...
                  Cioară.  (îşi  ia  pardesiul,  valiza,  închide,  casierul  pleacă,  cerşetorul  Şi  încă!  Nici  ăia  n’au  obiceiul  să
                şi iese prin uşa din dreapta, pe peron). rămâne  singur).  Ce  nenorocire  !  Şi  arunce  pachete  de  hârtii  de  câteo
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15