Page 11 - 1925-3-4
P. 11
15/28—11. 1924 ------------- C O S 1 N Z E A N A----- Pag.*43
mie în vestibulul gării de Nord. şi cinci la sută dobândă pe an... Cioară. — Mă... mă iertaţi,
Are, fiecare, sistemul său, ceva mai înţelegi? domnilor... N’aţi văzut cumva, din
ingemos... Am glumit destul, acum Cerşetorul, care în timpul acesta întâmplare pe aci un... un... un por
lasă-mă!... a băgat o mână în buzunarul dom tofel ? Am pierdut..
Cerşetorul. — Nu, n’ai să Dled nului serios, de unde a scos repede Domnul serios. — Noi stă
de aici cu banii mei... Căci sunt unul din cele două teancuri de bi team de vorbă, prietenul meu şi cu
banii mei... sunt banii mei! A, vrei lete. — Da, te înţeleg acum de mine... N’am văzut nimic... La re
să ştii de unde i am? Foarte sim cincisprezece mii de ori mai bine vedere Ghiţă!
plu. i-am furat! decât adineaor. Cerşetorul. — Le revedere, Ni-
Domnul serios. — l-ai fur... Domnul serios, pipâindu şi bu cule!
(Scărplnându-se după ceafă). Se zunarul. — Ticălosule! Ticâlosule ! Cioară. — Iertaţi-mă domnilor,
cam îrgroaşe gluma. Ticălosule! dacă stăruiesc... Poate aţi văzut pe
Cerşetorul, ruşinat. — Da, i-am Cerşetorul. — Te rog să nu cineva anlecându-se...
furat adineaori, unui domn... Ari- strigi aşa tare, că s’ar putea în- Cerşetorul. — Şi aveai mulţi
stide Cioară, care a p'ecat la Cluj tâmola să vie cineva. bani în portofel, scumpul meu domn ?
cu trenul de 23 şi 35 (Intinzând Domnul serios. — Am să reclam Cioară. — Dacă n’ar fi fost de
mâna rugător) Aşa dar... mi-i dai? la noliţie! cât banii!.. Sunt un om pierdut...
;
Domnul serios, stând câteva mo Cerşetorul. — Ba asta să n’o Cel puţ n dacă n’aş fi uitat în por
mente la îndoială, ezitând, apoi ho faci. In asemenea afaceri e lucru tofel vreo carte de vizită, vreun
tărât. — Nu, nu te cred. Nu, nu, mai cuminte să ne înţelegem fără semn de identitate..
dă-mi voie să nu te cred. Vrei să ajutorul poliţiei. Haide, mai bine Cerşetorul. — Ei şi?
te faci mai rău decât ieşti. să ne împăcăm... Ştii ceva? Dacă Cioară. — Cum, ei şi ? Cei cari
Cerşetorul. — Uite..’. Priveşte am merge să luăm câteo bere? Plă au pus mâna pe hârt ile de bancă
portofelul în care erau banii. teşti dumneata... Numai aşa, ca să vor prefera să spună numele celui
Domnul serios, devotat — Ce schimbăm o hârtie... Pe urmă, îţi care le-a pierdut decât să fie acu
cinism! Ce îndrăsneală! Cum, banii dau mia înapo>, şi-mi dai mie banii zaţi că le-au fabricat ei singuri!
aceştia sunt de furat? Cum? Ai mărunţi... Vrei? (Domnul serios s'a Domnul serios. — Cum?
furat treizeci de mii de lei! Şi mai lăsat, zdrobit, pe o bancă, şi-l pri Cioară. — Da, domnilor, biletele
ai obrazul să mi-i ceri înapoi? Nu veşte zăpăcit). Pe ce stradă stai ? mele de bancă nu erau terminate.
te gândeşti la nenorocirea pe care Domnul serios, răstit. — Pe N’am avut timp să le numerotez.
ai abâtut-o asupra unui om nevi strada Povernei. Altfel, să mă credeţi, le imitasem
:
novat, nu ţi-a trecut prin minte, că Cerşetorul. — Ş , cum îi zice admirabil!
poate aceasta e întreaga lui avere? fetei dumitale. Domnul serios, privind pe furiş
(Mai blând). Şi acum spune, neferi Domnul serios, tot aşa — hârtiile. — Cum, dumneata le-ai
citule, ce te-â împins la un ase Victoria. tipărit?
menea act? Cerşetorul. — Victoria... Şi zi Cerşetorul, acelaş gest. — Cum,
Cerşetorul. — Foamea, dom ceai că vrei s’o măriţi... Ai drep eşti un falsificator de bancnote?
nule, foamea... tate. Iubeşte. E atât de frumoasă Domnul serios. — Un excroc!
Domnul serios. — Frumoasă dragostea! Cerşetorul. — O canalie!
scuză! Nu puteai să cauţi undeva Domnul serios. — Dragostaa! Domnul serios, aruncândă-i banii
de lucru? Te văd zdravăn şi să Dragostea ! Căsătoria din dragoste ! în nas. — Poftim, uite biletele dumi
nătos. Ah, ştii mie nu-mi plac Vorbeşti întocmai ca nevastă-mea. tale... O să pierd trenul!
vorbele mari, dar dumneata eşti un Căsătoria din dragoste nu asigură Cerşetorul, idem. — A, frumoasă
:
ticălos, un hoţ, un hoţ ticălos... fericirea. lnch puie-ţi, dragul meu, meserie ţi-ai ales! Nu ţi-e ruşine!
(Băiându-l pe umăr). Ai noroc, că o fată încântătoare... Ai face mai bine să munceşti. Nu
ai dat peste mine, şi că eu sunt Cerşetorul, deschizând o cutie de ştiu ce mă împiedecă să chem po
om bun. Sunt chiar prea bun. Şi, mucuri. — O ţigare? Poţi s'alegi liţia, să te aresteze!... Hoţule! Ho-o-o-
pentrucă mi-e milă de dumneata... pe care ţi place. ţule! * S-i
Cerşetorul. — Ţi-e milă? Aşa Domnul serios, cu un gest de
dar imi dai banii îiupoi? refuz politicos. — Cânta la pian,
Domnul serios. — Să-ţi dau ca un înger; vorbeşte trei limbi,
banii înapoi? Banii furaţi? Nicio româneşte, nemţeşte şi franţuzeşte...
dată. Dimpotrivă, pentru ca să te Cum s’o dau, domnule, unui om
^pedepsesc, ţi-i confisc! Şi la urma care n’are o lăscaie!
urmei, ce voiai să faci cu suma asta? Cerşetorul. — Se’nţelege! Dum
Cerşetorul. — Voiam să-mi cum neata ai vrea, aşa, un ginere care
păr o pâme proaspătă şi o jumătate să aibă cel puţin zece., cincispre-
de chilogram de mezeluri. mii de lei...
Domnul serios. — Ei vczi ? Fiea-
cu j! Mie imi trebuiesc, ca să măiit SCENA IV-a
r
Pe fata mea cu un băiat cum se Cerşetorul, Domnul, Aristide
cade. Nu l’am primit până acum Cioară
drept ginere, pentrucă n’are niciun
ban. Cu aceşti treizeci de mii de (Aristide Cioară intră, înspăimân
lei îi oi pune la îndemână un mic tat. Caută în toate părţile).
v
capital, cu care să-şi înceapă afa Cerşetorul, făcând semne cu co
cerile. N’am sâ-i iau decât douăzeci iul Ssst! ăsta e păgubaşul!
