Page 16 - 1925-3-4
P. 16
f*ag. 48 C O S I N Z E A N A i 5/28—II. 1924
F Ă R A M I T U R I
COSTEL DUM1TRESCU-DELAVARONA
chemare, mă?* — răcni plutonierul — „Mai ai ceva de spus?“ —
isbind sabia de podele. întrebă plutonierul frecându-şi mâi
— „La 1 Octomvrie“ — se auzi nile.
o voce care se stinse ’n lacrămi. Omul se uită nedumerit la hâr
Uşa se deschise încet, şi în cadrul — „Cum? Ce? La 1 Octomvrie? tiile depe masă, peptul îi săltă
ei apăru trupul puţ ntel al unui Şi astăzi avem 15 Decembrie !........... într’un oftat de pâreâ că vrea să-şi
băetan ca de 13 ani. Râmase un grijania şi mănăstirea mă-ti, lasă că dea sufletul, apoi continuă:
moment în uşă, mă privi sfios, apei te ’nvâţ eu“. Şi d-1 plutonier, după — Muncesc cu ziua pentru a-mi
înainta spre mine cu capul plecat. ce’l măsură cu dispreţ, se ’ntoarse, h'ăni nevasta şi trei copii mici pe
Îmbrăcat cu o câmaşe de cânepă se aşeză la masă, înfipse cu ciudă care i-am lăsat acuma în seama
ferfeniţită, pe cap cu o pălărie de condeiul în călimară, şi ţipă: vecinilor fără nici un ajutor. In luna
paie cu fundul găurit, părul mare, — „Apropie-te!“ 0:tombrie nevasta a fost bolnavă
neîngrijit, incadra o faţă numai p ele pe moarte din cauza unei naşteri,
:
şi oase, priviri de câine huiduit — Omul se mişcă cu greutate, tâ- iar eu, în loc să pot munci pentru
imi făcu impresia unui urgisit, în rându-şi picioarele ţepene. a câştiga ceva, a trebuit să rămân
trupat din operile lui Gorki şi co „De ce ai întârziat, mă? Da’ să lângă ea s‘o îngrjesc, căci n‘am
borât în mijlocul unei lumi luxoase, spui drept, mă, să nu minţeşti că-ţi alt ajutor. Copiii sunt mărunţi;
ca o' mustrare. mut fălcile, înţelesu-m’ai?“ — şi părinţi n‘am nici eu, nici ea; rude,
— „Domnu'e, fă bine, dă-mi doi subliniind vorbele cu o privire care nici ea, nici eu ; avere, nici ea...
lei!“ şi ridică în sus o pereche spunea multe, aşteptă. nimic ... nimic ... Câteva lăcrimi
de ochi cari spuneau că ceaţa foa Afară, crivăţul năpustea valuri de grăbite îi încălziră obrajii acoperiţi
mei îi învăluie necontenit. zăpadă în zidurile cazărmei. Senti de o barbă sălbatecă.
—„Ce să faci cu ei, bâete?“ — nela, îngropată într’o pereche de
— „Ştii carte?“ — mai întrebă
şi întrebarea părându-mi-se stupidă, c zme de peslă, îşi chinuia vederile plutonierul.
mă uitai în altă parte. să desprindă silueta Comandantului
— „Să-mi cumpăr pâine“. din praful alb. Pe coridoare, uşile — „Ştiu“.
— „N'ai părinţi?“ erau trântite cu putere, iar în cor — „Iscăleşte ici“.
— „N’am!“ pul de gardă, doi soldaţi armaţi cu Îşi trecu palma prin barbă pen-
— „Nici fraţi V*— -topoare ştirbe,- se luptau cir trişte şTFrge' îacrămiîe, se apropie
— „Nici!“ trunchiuri de ştejar numai noduri... de masă, luă condeiul din mâna
— „Nici rude?“ — „Uite mă, că nu vorbeşte........... plutonierului şi aşternu cu greutate
— „Nu ştiu“. biserica şi Dumnezeu mamii lui“ — o iscălitură necăjită — ca el. Se
— „Păi cum trăeşti tu?!“ urlă plutonierul sbătăndu-se pe retrase la loc oftând şi pironi pri
— „Nu ştiu!“ scaun. virile în duşumeaua murdară. — Din
Cinci lei aveam, li întinsei uitân- — „Nu mă ’njura Domnule, c’piu haosul necazurilor şi amărăciunilor,
du-mă pe fereastră. Două lacrămi spune. Mama e moartă săraca, şi câtă par'că să prindă razele unor
îmi arseră mâna — şi alte două nu-i cu nimica vinovată că eu n’am zile mai luminoase în care munca
obrajii... lui va fi mai cu spor, iar nevasta
venit la timp. Şi nici eu nu sunt
de vină, că uite cum a fost. Astă- şi copiii nu vor mai rămâne fără
11. o bucată de pâine în seama veci
vară lucram la grajdul unui jidov —
nu i-ar mai putrezi ciolanele — şi nilor când Patria îi va chema să-şi
Insfârşit, jandarmii au pus „laba“ cum mă urcam pe coperiş, mi’a in facă datoria ...
pe el. L'au legat frumuşel, şi l’au trat un cui ruginit în picior, bătu-
adus plocon regimentului unde el l’ar Dumnezeu. 111.
nu s’au prezentat de bună voie când
a primit un „ordin de chiemare“ Aci se opri. Aşteptă până ce
pentru concentrare de 30 zile care’l plutonierul scrise, oftă adânc şi
aducea gratuit cu trenul. Un plu reîncepu: Degeaba muncim, degeaba ne
tonier luat pe nimerite la cavalerie, — „M‘au băgat în Spitalul Jude trudim. Mi se rupe inima de du
îndeplinea serviciul de zi pe re ţean din Oradea-Mare unde am ră rere când văd copiii desculţi, fără
giment. Măsură de două ori cance mas până acu's două săptămâni, o hăinuţă bună pe ei. Şi cât mun
laria târând după el o sabie ce-i când am ieşit nevindecat cum tre cesc sărmanii ! Dimineaţa se scoală
ajungea până la umeri, apoi, dând buie, căci erau cheltueli mari si eu odată cu noi, şi plecăm la câmp
ochii peste cap, se proţăpi în faţa sunt sărac lipit. Am venit acasă, cu un codru de mămăligă rece şi
contravenientului. Acesta, îmbrăcat am mai lucrat pe la „Domni“ până câteva cepe în straiţă. Şi robim
cu un suman ce părea purtat de m‘au arestat jîndarii.“ pământul din zori şi până în noapte
genaraţii, cu mâinile amorţite de Tăcu. Cineva băteâ un cal în cu trupurile istovite de necazuri
frig, se perduse într’un co ţ tremu curte Frânturi de comenzi erau şi nevoi. Dar nu pot încropi ceva
rând d n tot corpul. purtate de viscol prin văzduhul părăluţe. Trebuie multe şi de toate.
— „^ând ai primit ordinul de îngheţat. Când pui mâna pe un ban, mă mir
