Page 17 - 1925-3-4

15/28—11. 1925 C O S I N Z E A N A Pag. 49

ce găuri s’astup. Boi n‘am, şi par'că
UMIh»l»A*iOM'l
nici nu mă trage inima’ să-mi TEATRUL)
cumpăr. N’am noroc de ei. An vară
mi’a murit unul — ştii, ăla alb
pătat cu roşu — iar as‘ toamnă s‘a Js* i C A
stins şi cel de hăis. Doamne, şi
ce mândreţe de boi aveam ! Când
văd acuma carul cu şinele ruginite DJRANÎAT4CA
cum stă în curte bătut de ploi şi
vânturi, imi seacă inima, nu alta. 5» ^*'*1 «,
Mă'hotărâsem de mai multe ori
să-l vând, dar nu m’a lăsat nevasta.
„Lasă Ioane — zicea ea — nu-1 Patima roşie, tragicomedie în 3 acte de d. Mihail Sorbul şi Mărgeluş,
vinde că ne-o ajuta Dumneznu să- comedie în 3 acte de d. A. Herz.—Magistraţii, dramă în patru acte de Brieux.
’ncropim şi noi câteva părăluţe Două săptămâni de literatură dra­ binecuvântarea părintească, singurele
ş‘om cumpăra nişte bouleni mai matică originală la Teatrul Naţional mulţumiri cari îi lipsesc. Tofana,
eftini. „Şi nu l‘am vândut. Văcuţa din Cluj!... O îndrăsneaţâ experienţă, femeia cu care trăieşte în aceeaş
e slabă de o bate vântul, şi tare pe care d. Z haria Bârsan n’are pen­ casă, şi pe care, se 'nţelege, vrea
mă tem să nu rămânem şi fără ea. tru ce s’o regrete. Căci Patima roşie s’o ducă în faţa altarului, e o cere­
Casa abia se mai ţme. Coperişul a poate ţ ne piept oricând, cu succes, brală pas onată, nepoată de hingher
:
putrezit de tot, şi pică'n odaie când Onoarei dlui Sudermann, iar Măr­ cu cultură filozofică, simţuri potolite
plouă, pe toate părţile. Am mai as­ geluş al dlui A. Herz nu e o comedie de calcul, ameninţând să rupă frâ­
tupat spărturile cu paie, dar n’am mai rău confecţionată decât oricare nele în care sunt ţinute. Rudi e un
avut mai multe, căci vaca trebuie altă Floare de ’ lămăiţă a scenelor simplu pretext, cu panglicuţe la
hrănită la iarnă şi eu am paie pu­ pariz’ene. Ceeace însemnează, pen­ mandolină, cu mutră frumoşică, un
ţine. M'am rugat de vecinul Florea tru deplina satisfacţie a publicului mic „gigolo“ cum se zice la Paris,
să-mi dee câteva sarcini că i-oiu românesc, o importantă reducere a sau, pentru a preciza, un soi de
lucru ceva, dar nu te poţi lipi de importului, şi la acest capitol al ne­ amant profesional. Până aci, am re­
el. Tiii, ce om hapsân, bre!! cesităţilor noastre intelectuale. zolvat numai teorema clasică a tri­
Mă gândesc că azi mâine vine Patima roşie a rămas, fără îndo­ unghiului în amor. Bărbatul, femeea
iarna şi eu n’am nici un rost. Co­ ială, cea mai bună piesă a dlui Mihal şi cum s’ar zice, mandolinistul. Dar,
piii au numai câte-o cămăşuţă de Sorbul, cu toate că, de-atunci în­ problema se complică. Pentru întâia
lucru şi câte una de zile mari, coace, d. Mihail Sorbul a avut o- oară, mandolinistul refuză să-şi exe­
câte un surtuc şi opincile pe care noarea să colaboreze cu Cervantes cute partitura, nu primeşte locul său
le petecesc în toate dimineţile. Porc la o dramă în cinci acte: Don comod din al treilea colţ al triun­
de Crăciun n‘am. Aveam un pur- Qujote. D. Mihail Sorbul n’a mai ghiului, se revoltă, îşi descopere un
celuş dat de Vasile a Popi pentru regăsit, întî’adevâr aceeaş măsură, rest de demnitate şi vrea să iubească,
o săptămâna de lucru, dar l‘au puternicul său meşteşug de înlăn­ şi el, după bunul său plac. Acest
prins câinii vecinului Florea şi, ţuire a unui conflict ţâşnit dintr’o gest de evadare spre idealul său
l'au sfâşiat. Şi în loc să mă des­ pasiune elementară şi n’a mai reuşit propriu, — o gâsculiţă blondă, care
păgubească, a început a mă sudui să stăpânească aceeaş forţă de ex­ răspunde la numele de Crina, —
spunând că are să mă târască şi nu i se poate îngădui. E o dez r-
presie a unor personagii atât de de­
pe la judecătorie, că a prins pur­ finitiv precizate; — calităţi irezisti­ tare dela misiunea sa pasională, şi
celul în grădină. Am tăcut şi am dezertările se pedepsesc prin îm­
înghiţit. Azi săptămâna am primit bile, datorită cărora Patima roşie a puşcare. Aceasta e şi soarta micului
de la Bancă o hârtie roşie ca să intrat pentru totdeauna în reperto­ Rudi, care a năzuit să fie altceva
plătesc datoria făcută când am riul statornic al teatrelor româneşti, decât ceeace i se îngăduise să f.e.
întâmplarea din Patima roşie nu e
cumpărat boii. De unde s‘o plătesc, extraordinară. Dacă nu ne înşelăm, Tofana se omoară alături, cu gloan­
păcatele mele?! O să mă duc pela ţele cari au mai rămas. Crina şi
învăţător să-mi facă o rugare să subiectul ei a fost tăiat cu foarfe­ Castriş, cine ştie, se vor consola
cele din rubrica faptelor diverse a
amâie cel puţin un an ... unui ziar de dimineaţă. Un amor poate împreună.
Rău. Rău de tot o ducem. Par‘că D. Mihail Sorbul a avut ingenu-
şi a întors Dumnezeu faţa de la pătimaş, o prăbuşire de speranţe şi ozitatea de a mai adăuga Patimei
;
noi. Muncim până dăm pe brânci, două g'oanţe de revolver. Crimă,
sinucidere, — apoi cortina. Dar, cu roşii un al cincilea personaj al tra­
fără nici un spor-------------- ----------
câtă cruzime firească, se desfăşoară gediei sale, pentru a-i adăoga o mână
această dramă încordată, peste care de piper macabru. Şbilţ al dumisale
pluteşte o presimţire tăioasă, cu nu e numai decât geniul rău al pie­
miros de sânge! Cu câtă măestrie sei, ci mai mult un brutal bufon al
sunt asvârlite în luptă aceste săr­ ei. Cu toate vorbele sale de duh,
mane pasiuni sfâşiate! Cu câtă în­ cari miroasă de departe a cârciumă
demânare sunt puse în mişcare, cele intelectuală, cu toată filozofia sa de
cinci personagii ale tragediei! Exa­ ratat veninos, cu tot pitorescul lim­
minaţi puţin arhitectura piesei. Castriş bajului său: „haţ, cu şbilţul!“ nouă
e un băiat de treabă, în inima că­ ni se pare perfect inutil pe scenă.
ruia iubirea s’a instalat cum se cuvine, In public, e drept, produce multă
cu tot confortul tihnei burgheze, nă­ ilaritate. La Cluj, Şbilţ a fost jucat
zuind la cununia religioasă şi la de d. Virgil Vasilescu, un acţor de