Page 18 - 1925-3-4

Pag. 50 - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - 15/28-11. 1925

altfel foarte talentat, care a reuşit gil Vasilescu şi N. Dimitriu. O sur­ NESĂRUTATELE
să sublinieze mai evident această priză plăcută, dna Athena Raliyi,
inutilitate, trădând până şi intenţiile care, cu mult umor, ne-a înfăţişat o VOLBURĂ POIANĂ
autorului, cu interpretarea dumisale reuşită ministreasă improvizată.
complect superficială. Rudi al dlui Foarte frumos decorul celor din­ Pe mine şi pe-a Ancăi, mamă,
Mihăilescu Brăila s'a prezentat cu tâi două acte. Flăcăii nu ne iau în seamă.
*
toată verva necessră unui ieftin cu­ * * Eu şi cu ea suntem de-o fire
ceritor, şi cu toată spaima înduio­ D. Brieux este un vechi autor Şi semănăm ca două fire
şătoare a fleacului aruncat într’un dramatic, care a ajuns la Acade­ De borangic tors pe măsură.
final de dezastru. Firesc şi sobru, mia franceză tratând de pe scenă
d. N. Dimhriu în rolul iui Castriş diferite probleme sociale. Una din Noi rele nu suntem de gură
şi destul de sentimentală Crina dnei piesele sale de teatru e închinată Să clevetim ca celelalte:
Caracioni, cu excepţia câtorva note ravagiilor pe cari le face sifilisul. Ba, că sunt mici, ba, că sunt nalte...
înalte, cari ni s’au părut cam falşe. Alta zugrăveşte urmările dezastru­ Şi nici cu ochiul n'am făcut;
Dna Stanca Alexandrescu a smuls, oase ale divorţului, în ceeace pri­
în Tofana, cel dintâi succes desă­ veşte soarta copiilor. O a treia ex­ Dar parcă mamă am fi vrut
vârşit al tinerei sale cariere, reuşind plică nenorocirile deslănţuite asu­ \re un flăcău să ne sărute
să dea eroinei dlui M'hail Sorbul pra fetelor de ţăran, care încearcă Aşa, de-o şagă, pe tăcute;
tot caracterul de aspră voinţă şi de să i2să din mediul lor de trai fi­ Că un sărut nu e minune,
neînfrânată pornire, pentru ca acţi­ resc. Magistraţii, sau „Roba roşie“ Sărutul e ca un cărbune
unea să rămână, până în cele mai cum îi zice în franţuzeşte, e o sa­ Aprins lipit furiş pe faţă,
trecătoare amănunte, impresionantă tiră împotriva satirei excesului de
şi verosimilă. zel judecătoresc. Judecătorul de in­ Te frige, dar e cu dulceaţă.
*
* * strucţie Mouzon, care râvneşte, ca De câteori stăm prinse'n foc
N’am comparat numai întâmplător, şi colegii săi dealtfel, la roba roşie Am vrea de mână, mai cu foc,
la începutul acestei cronici, Mărge- a Curţii de Apel, întrebuinţează cele Flăcăii să ne strângă. Ştim
luşul dlui A. Herz cu Floarea de mai diabolice unelte ale experienţei Că de ne-o strânge nu murim
lămâiţă de Birabeau. Toate come­ sale, — ameninţări, şiretenie, duio­ Dar, vezi-i, mamă, cum sunt ei:
dii^ dlui A Herz seamănă cu o altă şie, pentru a scoate dintr‘un om Cu altele — pe ochii mei —
comedie, din repertoriul străin. A- nevinovat, un criminal. Ţăranul Et-
ceasta nu însemnează, că d. A. Herz chepare şi nevastă-sa Janeta sunt Trec pe cărări la cotitură
e un plagiator de rând. Nici de victimele acestui erete al justiţiei Să nu-i vorbească nici o gură,
cum! Mai întâi, că Mărgeluş e cu fără inimă, şi opera mizerabilă ar Nici ochi să-i vadă cum se strâng,
câţiva ani mai mare decât modelul fi gata se reuşească, dacă nu s‘ar Cu braţul drept, ba, cu cel stâng,
cu care seamănă. Prin urmare, to­ găsi şi un magistrat omenos, pro- Ba, eu-amândouă braţe, iar.
tul se datoreşte unei simple coin­ curoruf Vegret, care, cuprins de Flăcăul e ca un tâlhar:
cidenţe de fabricaţie. Iată ce e Măr­ scrupule chiar în cursul şedinţei,
geluş: cere achitarea ţapului ispăşitor. Tri­ De-acolo fură de-unde poate,
Radu Zotta, băiatul ministrului umful bunătăţii nu e însă desăvâr­ Le fură gurile la toate,
agriculturei, se îndrăgosteşte de una şit, căci, în cursul cercetărilor ne­ Noi când privim în ochii lor
din dactilografele departamentului, cruţătoare, judecătorul Mouzon, răs­ Ca să mai alinăm din dor
o fată cinstită şi foarte simpatică, colind cu brutalitate taine care nu-i
pe care o dăruieşte cu un copil a- apaiţ neau, a scos la iveală o veche Ei caută în altă în parte
dorabil: Mărgeluş. Taina se află, greşală a soţiei lui Etchepare, Janeta, Şi fug de noi cum fug de moarte.
părinţii intervin, dactilografei i se gonită acum de soţul ei, — alt ju­
ofere o despăgubire, dar Radu, care decător nemilos al onoarei lui, — Cu sufletele amărâte
e un suflet curat şi un om de treabă, osândeşte Ia rândul ei pe acela Suntem ca ciuma de urâte?
refuză să facă gestul laş al despăr- care i-a sfărâmat fericirea, şi ucide Nu, mamă, nu, ţi-o spunem azi:
ţirei silite. Găseşte un aliat în fra­ pe Mouson cu un pumnal. O babă poartă amar năcaz
tele mamei sale, Sergiu Dobrin, şi Această tragedie, simplă şi rigidă
reuşeşte să-şi înduplece părinţii la ca o pledoarie, a slugit de reintrare Pe noi, şi vezi c'ajunge-atât
un consimţîmân*, de dragul junelui în Teatrul Naţ onul din Cluj dnei Să ne descânte de urât,
Mărgeluş, un încântător nepoţel în Oiimpia Bârsan, care a jucat rolul Să nu s’apropie de prag
scutece. Janeiei cu toată siguranţa de sine Flăcăii satului cu drag,
Cum să nu semene acest subiect şi cu toată priceperea scenică de Să nu ne spue un cuvânt,
cu alte douăzeci? Să recunoaştem, care a dat totdeauna dovadă. In
însă, dlui A. Hsrz, spiritul care’nu-i judecătorul Mouzon, d. Neamţu a Li-i gura parcă de pământ,
lipseşte deloc, abilitatea cu care con­ avut admirabile resurse inchizitoriale. La horă Vi sat greu să ne joace
duce dialogul totdeauna viu al co­ Etchepare al dlui Psatta emoţionant Ca şi cum ar călca pe ace.
mediei, precum şi o notă de uşoară şi plin de viaţă. D. Brabonscu a în satul nostru blestemat
duioşie, răsfrângeri de pe vremea dat procurorului Vegret o linie si­ O babă-i drac împeliţat;
când autorul lui Mărgeluş iscălea gură de nobleţe şi corectitudine
D;nu Ramură şi scria versuri la sufletească. O notă bună pentru De-aş prinde-o ’n mână, cum socot,
„Luceafărul“. Interpretarea a fost grefierul dlui I. Vanciu. Stângaci şi S’o frâng de gât cu cap cu tot.
slujită de bunele noastre elemente cam şovăitor d. Simionescu în rolul
de comedie, în frunte cu dna Jeana unui deputat. Direcţia de scenă
Popovici Voina, Al. Ghibericon, Vir- prcisă şi inteligentă, A. H,