Page 4 - 1925-3-4
P. 4

Pag. 36                            - - - - - - ¿  O  S  1  N  2  E  A  N    A  . . . . . . . . . . . .  ------------------------------15/28-11.1925

                    „Mai  ridică  odată  mâna,  —  tre­  „Pe  Adămuţ  l’au  deslegat  oame­  —  Apoi vedcţ, — spuse unchiul
                  mură  cu  ea  în  aer,  —  tremură  din   nii  cari  stătuseră  îngrozii  pe  afară,  Axinte, — este vorba aceea care zice:
                  genunchi,  —  apoi  deodată  se  pră­  în  vreme  ce  haiducii  înebuniţi  aler­  —  „Să nu dea Dumnezeu românu­
                  buşi cu faţa ia pământ.             gară după ajutor.                   lui  atâta  cât  poate  să  rabde“...  D’a-
                    „O  clipă  haiducii  aşteptară  să  se   „Ajutorul  a  fost  zadarnic.  Solgă-   poi mai este şi o altă vorbă...
                  ridice,  apoi  văzând  că  nu  se  mişcă,   birâul era mort ca toţi morţii.  Luă gazetele, le mai răvăşi o clipă,
                  se repeziră înspăimântaţi.            „Iar  Adămuţ,  când  s’a  văzut  de­  —  apoi  le  strânse  grămadă,  le  a-
                    „II  ridicară,  moale,  şi-l  întinseră   slegat  şi  afară,  —  cu  evlavie  şi-a  şeză  tacticos una  peste alta şi apăsă
                  pe  canapea.  Ochii  deschişi,  sticloşi,   mai  făcut  o  cruce,  cea  din  urmă,   mâna ca o încheiere, peste ele:
                  nu  mai  vedeau,  buzele  vinete  nu  —  şi  doar  numai  în  sinea  lui  şi-a   —  Adică ce credeţi dumneavoas­
                  mai tremurau...                     zis atâta : — Ierte-1 Dumnezeu.     tră, că Dumnezeu baie cu bâta?...






                                             SE MĂRITA ANA NOASTRA
                                                              VASILE C. OSVADĂ

                    Rămăsese  singură  în  lume,  de   era  sănătoasă  ca  mărul  şi  creştea  şedea în cealaltă uliţă, lângă fân
                  când era numai de trei ani.         ca  din  apă,  având  obraj  i  roşii  ca  tâna din sat — singură cu apă bună
                    A  crescut  cât  pela  nişte  neamuri   floarea de muşcată.            de beut.
                  cât prin uşile oamenilor din sat.      Când  a  trecut  de  16  ani  a  adus’o   Vara  când  veneam  dela  şcoală
                    Dela  vârsta  de  cinci  ani  —  toate   la  mama  o  verişoară  mai  mare  de-a   acasă  —  toată  ziua  eram  pe  lângă
                  verile  le  hoinărea  pe  coaste,  păzind   ei şi ne-a lăsat-o slujnică.  Mama  si  pe  lângă  Ana,  care  m’a
                  gâştele  gazdelor,  ce-şi  făceau  po­  In  cominţig  —  cum  i  se  zicea  pe   învăţat  să  cânt  şi  să  taiu  nalbă  la
                  mană  —  cum  ziceau  ei  —  s’o  ţină   la  noi  contractului  de  serviciu  —   puii de raţă.
                  şi s’o îmbrace.                     s’a  înşirat  tot  ce  capătă  Ana  pe  un   Dumineca  şi  în  serbători  de  câte
                     Dar  vai  şi  amar  de  îmbrăcătura   an,  şi  anume:  două  cămăşi,  una  de   ori  veneam  dela  horă,  Petru  era
                   lor.  Cât  era  vara  de  lungă  o  pur­  jolj  şi  alta  de  cânepă;  două  şurţe  nelipsit  de  lângă  noi.  Şi  câteodată
                   tau  într’o  cămăşuţă  ţăsutâ  din  câ­  de  purtat;  o  perpetă  (şoiţ  de  mă-  Ana,  când  se  întorcea  cu  apă  de
                   nepă  groasă  şi  încinsă  cu  o  frân-_   tasâ)  şi  păstură  (crătinţă)  aleasă  cu   beut  avea  la  cingătoare  câte  un  fir
                   ghiuţă  cât  degetul  ei  cel  mic.  Pă­  drotu  ca  pe  Ia  Inoc;  două  naframe   de calapăr.
                   rul  îi  era  roşu  de  arşiţa  soarelui  şi   de  cap  de  purtat  şi  una  de  Dumi­  Ba  dela  o  vreme  Petru  venea  şi
                   ca  un  pumn  de  căiţi,  că  năframă   neca,  un  brâu  şi  o  cingătoare;  o   acasă,  coalea  pe  înserate  şi  dupăce
                   nu  punea  pe  cap  niciodată.  Picio­  pereche  de  cisme  nouă  şi  tălpâlaş   dădea  bună-seara  ia  ai  casei  —  a-
                   ruşele  erau  toate  scoarţă  crepată  şi   cât o putea rupe.           juta  Anei,  ba  să  taie  lemne,  ba  să
                   toată ziua o vedeai că-şi duce când un   Vara  apoi  Ana  a  intrat  şi  ea  în   închidă  viţeii,  ba  să  aducă  apă  ci
                   picior  când  altul  înspre  faţă  să  vadă   horă;  da  nu  era  prea  meşteră  de   ciubărul.
                   unde  să împungă  cu bumbuşca să-şi  joc,  că  până  să  ajungă  slujnică,  a   Într’o  seară  îl  văd  pe  Petru  ma
                   scoată  ori  spinele  ori  viţiclia  ce-i  fost  tot  la  pădure  cu  boii  şi  de  go­  tăcut  ca  ori  când.  Abia-i  scotea
                   întră în picioarele desculţe.       lană  şi  de  săracă  ce  era,  nu  se  prea   din  gură  câte  o  vorbă  —  ca  ci
                     Dela  vârsta  de  zece  ani  a  luat   amesteca  cu  fetele  şi  copiii  de  vâr­  cleştele.
                   drumul  pădurii.  Era  bouărifă,  când   sta  ei,  care  toată  ziua  cântau  şi  ju­  Ce  mi-o  fi  venit,  ce  nu  —  ni
                   la  unul  când  la  altul  dintre  gazde.   cau prin cele poieni ale pădurilor.  ştiu,  destul  că  m’am  dus  la  poarti
                   Toată  ziua  căuta  de  v  tele  ce  le   Cu  trecerea  anilor  —  ajunsese   dinspre  uliţă  —  şi  am  deschis  por
                   avea  în  grijă  şi  se  căţăra  prin  pâ­  Ana  noastră  fată  în  păr,  voinică  şi   tiţi  de  scânduri  —  ascunzându-mi
                   râul  morii  ori  prin  huzdupurile  din   frumoasă.                    după  ea  —  să  aud  ce  grăieşte  An<
                   şes şi din pădurea aleasă.            Dumineca  dupăce  veneam  dela  cu Petru, când se despart.
                     Când  soarele  era  ca  de  o  suliţă   biserică  şi  mâneam  de  ameazi,  Ana   Mama  mă  caută  ca  pe  ac  prii
                   de  ameazi  —  abătea  vitele  la  ză-   isprăvea  cu  vasele  şi  eu  mergeam   curte  şi  prin  grădină  —  da  eu  tă'
                   cătoare  în  şes  şi  după-ce  vitele  să  în  grădinuţi  din  spre  drum  şi-i  a-   ceam pitic după poartă.
                   ostoiau,  aciuia şi Ana  sub o tufă de   duceam  calapăr,  mintă  creaţă  şi  bu­  Petru  zise  „seara  bună“  şi  An;
                   arin,  ca  să  roadă  din  cedrul  de   suioc  —  că  atâta-i  plăcea  Anei  din   îl  petrecea  până  la  poartă  —  dup;
                   pâne  mălăioasă  şi  tare,  de  credeai   toate florile.                cum era zăconul satului.
                   că  să  rupe  cuţitul,  când  îl  împ  ngea   Mă  ridica  în  braţe,  eram  ca  de   Ajunşi  la  poartă  Ana  dă  să  s
                   cu toată puterea în coaja, împetrită.  vreo  7  «ni  şi  sărutându-mă  îmi  zi­  întoarcă, dar Petru de colo:
                     De  cele  mai  multe  cri  n’avea  în   cea:                            —  Auzi Ană?
                   straiţă  decât  pâne  goală  şi  doar  câte   — Bine, eu te duc la joc, în vale,   —  Aud. ,
                   o  ceapă.  Numai  din  când  în  când   numai  să  te  lase  mama.  Du-te  şi  te   —  Ce  m’am  gândit  eu  —  c’a
                   se  mai  îndura  stăpâna  să-i  dea  şi   cere  frumos  şi  dacă  te-o  lăsa  mer­  fi bine...
                   câte  un  bulgăraş  de  brânză  iute  şi   gem în minuta asta.            —  Ce-ar.fi bine Petre?
                   mic  cât  o  nucă,  ori  câte  o  creastă   Dela  o  vreme  decâte  ori  ne  în­  —  Tu ştii că eu am în vâlcea
                   de slănină.                         torceam  dela  horă,  se  lega  de  noi   casă, da’ n’am grădină şi casa i d
                       Cu tot traiul ce-1 ducea însă, Ana  şi Petru, feciorul lelii Maria, care  bârne groase şi sănătoase...
   1   2   3   4   5   6   7   8   9