Page 6 - 1925-3-4
P. 6

Pag. 38                                 C  0  S  1  N  Z  E    A  N    A         —— 15/28—II. 1925

                                                                                                   SPICUIRI LITERARE


                                 R      Â     U      L      D       O      A      M       N     E      I


                                                                M. LUNGIANU                   <
                    Peste patru muscele dela Câmpu­  Prin  satele  lui,  înşirate  pe  amân­  de  bărbat,  care  trăia  cu  trei  surori,
                 lung.  spre  Curtea  de  Argeş,  dai  de   două  malurile,  am  tremurat  de  bu­  fete  de  ţăran,  având  şi  un  copil  cu
                                                                     :
                  „Râul Doamnei“. Drumul îngust, îm­  curie  în  faţa  och lor  umezi  de  mul­  una  din  ele.  'venia  adesea  ’n  preaj­
                 pietrit  şi  cotit,  trece  mereu  prin   ţumire  pentru  dreptatea  pe  loc  şi   ma  lui  şi  plângea  ceasuri  întregi,
                 inima livezilor îmbălsămate. Nicăeri   pentru  atâtea  sfaturi  bune  date,  lu­  purtându-se  cu  dorul  pe  valurile  lui
                 însă  ca’n  dealul  Slănicului,  spre   cruri  ne’ntâlnite  de  oameni  pân’  în  jos,  până  la  apa  mare,  ce  udă
                  Domneşti,  nu  se  deschide  o  zare   atunci la ei acasă.              casele  satului  ei,  colo  departe  în
                  mai  frumoasă.  In  fată,  departe  spre   Pe  râul  aceasta  am  venit,  la  cei   păduroasa Bavarie.
                  apus,  străjue  mai  totdauna  pe  sur-   d’intâi  paşi  ai  slujbei,  să  dau  piept   Intr’o  căsuţă,  a  cărei  grădină  se
                  păturile  coastelor  mâncate  de  ploi   cu  viaţa  adevărată,  ce  nu-i  deloc   rezema pe Analul lui drept, am lăsat
                  spre  Vâlsan  şi  mai  departe  spre  asemuitoare  cu  cea  scrisă  ’n  căiţi,  şi  eu  luni  întregi,  soţia,  cu  copilaş
                  Argeş dungi de lumini în culori multe,  punându-mi  tot  sufletul  pentru  lu-  şi  cu  mamă  bătrână,  singuri  între
                  aprinse,  strălucitoare.  In  dreapta  şi   minaiea,  împăciuirea  şi  propăşirea  streini,  mutat  fiind  în  alt  ioc  peste
                  ’n  stânga,  în  tot  mersul  vârtejos  la   mulţimii nevoiaşe şi ’mpătimate* Aci   dealuri  şi  văi  multe,  de  unde  sbu-
                  vale,  trupuri  întinse  de  ierburi,  îm­  am  cunoscut  d’aproape  pe  cei  din­  ram  în  ajunuri  de  sărbătoare  pe
                  podobite  cu  florile  cele  mai  alese,   tâi  ţărani,  în  afară  de  cei  din  satul   câte  un  îmbuestraş  neobosit.  Lacri­
                  lăsate  de  mâna  dumnezeiască,  ce   meu,  săraci  şi  chiaburi,  unii  storşi   mile  ei  au  înduioşat  de  bună  seamă
                  şi-a  dat  par’că  silinţa  să  pue  ’n   de  vlagă,  sărăciţi  de  judecăţi;  alţii  valurile,  —  că  pe  oameni  n’ar  fi
                  ele  cât  mai  mult  din  vraja  sfântă,   setoşi  de  ’mbogăţire,  nesăţioşi  la   cercat  şi  n’ar  fi  fost  în  stare,  —  şi
                  ce  ’nveseleşte  ochiul  şi  covârşeşte   apucături,  şi  de  aci  am  plecat  pen­  ele,  miloase,  ap  făcut  aşa,  după  ră­
                  sufletul.                          tru  prima  dată,  amârît  de  multa   tăciri  prin  multe  locuri,  să  mă  aşez
                    Holdele  de  porumb  îşi  tremură  răutate,  cu  care  trebuia  să  dau  piept   pentru  lungă  durată  şi  cu  rost  la
                  vârfurile  crude,  câte  o  fâşie  de  po-  şi  scârbit  de  atâta  micime  de  suflet,  ’mbucătura  lor  cu  Argeşul  dondo-
                  most  îţi  arată  b.găţia  locului,  ici-   după  ce  stăvilisem  răul  şi  ’nfrun-   nitor,  domol,  ca  un  moşneag
                  colo  nuci  bătrâni  îşi  lasă  ’ntr’o   tasem toată furtuna.           sfătos.
                  parte  umbra  deasă  şi  plină  de  ră­  Pe  valea  râului  acestuia  am  vă­  Râul  Doamnei  a  făcut  să  deschi-
                  coare. Jos în luncă, alcătuirea ome­  zut  cea  dîntâi  politică,  desmăţată   ză mari ochii la frumuseţile firii, pe
                  nească,  aşezată  la  linte-  casă  lângă  -mergând -până-fa trră -de moarte în-   băeţâidfuTâTuns Tharele^Delăvra n-
                  casă;  două  biserici  îşi  înalţă  tur­  tre  tabere;  am  văzut  răutatea  rânji-   cea,  care  ’n  anii  de  şcolărie,  într’o
                  lele  spre  seninul  albastru  al  zilei,  toare  a  tot  închipuitei  puternicii,   căruţă  trasă  de  doi  boi,  cu  colegul
                  o  clădire  mare,  şcoala,  îţi  spune  că  jicnite  de  venirea  unor  autorităţi,   lui  drag  N.  Dinicu  GAescu,  a  ple­
                  te apropii d’un sat luminat: iar mo­  nedorite şi neplăcute.            cat  din  Piteşti  şi,  haida  haida,  a
                  rile,  pivele  şi  dârsta,  până  şi  dă-   In  apa  râului  acestuia  a  ’ncercat   mers  dela  Gropeni  în  sus  prin  Clu-
                  răcitoarea  de  lână,  mărturie  de  ro­  de  două  ori  să  se  ’nece  o  străină,   c  reasa,  Dârmăneşti,  Jupâneşti,  Lei-
                  sturile  cu  venit  ale  unora,  toată   soţia  nenorocită  a  unui  domn  cu   cuşti,  dormind  prin  dumbrăvi,  pe
                  ziua  toncănesc,  subt  năvala  pânzei   vază, pentrucă se vedea alungată  zăvoaie,  în  şoşotul  dezmierdâtor  al
                  puternice de apă.                                                       apelor  şi  ’n  legănatul  foşnetelor  de
                    E  Râul  Doamnei,  gârla  rece  şi                                    frunze.  In  primăria  din  Pietroşani
                  aşa  de  limpede,  că  se  zăresc  pie­  BUNĂTATE AMARĂ.                stau  şi  azi  neclintite,  prăfuite,  râ­
                  tricelele  ’n  fundul  ei.  De  vioae  şi                               zând  par’că  de  bucurie,  portretele
                  repede  ce  e  îşi  sclrmbă  adesea   TEODOR ML/RĂŞANU                  domnitorului  Carol  şi  ale  doamnei
                  matca,  croindu-şi  cale  nouă  pe  subt                                lui  Elisabeta,  în  faţa-cărora  prima­
                  malurile  roşiatice,  nisipoase,  rozând   A? vrea să fie viaţa o mănăstire   rul  comunei  s'a  năucit  şi  şi-a  luat
                  necontenit  din  lunci  şi  din  zăvoaele   De cântece, de bucurii, de gânduri bune,  căciula,  la  observaţia  straşnic  de
                  cu  anini  uriaşi.  Un  pod  mare  de   Pământu ’ntreg să fie o minune   batjocoritoare a tânărului licean.
                  lemn  îi  stă  cocoşat  în  spinare,  ca  o   Mai sus de lume şi mai sus de fire...
                  şa  pusă  unui  cal  năsdrăvan,  unde-                                    Poposiseră seara ’n marginea unei
                                                                                          livezi  de  pruni  spre  Bădeşti.  uine-
                  le-i  năvalnice  spumegă,  lovind  pi­  Să fie 'n lung şi'n lat o fericire   va  i-a  zărit  ş’a  dus  vestea  prima­
                  cioarele  şi  caprele,  ce-1  ocrotesc,  şi   Cum în cuvinte nu se poate spune,
                  ’n ciuda, ce-o cuprinde pentru umi­  Doar de văpaia ei ca de-o minune   rului.  Strâjuitorul  legii  i-a  chemat
                  lirea  asta,  în  tot  anul  se  umflă,  aşa   Să se ’nfioare sufletul şi să se mire...  la  casa  sfatului  şi  i-a  ’ntrebat  aspru
                                                                                          şi  ţanţoş,  bătând  cu  pumnul  în  ma­
                  cum  se  revarsă  potop  norii  după                                    să, cu căciula dată pe spate:
                  zile  de  căldură  şi  trece  peste  po-  Din  sfărmăturile  căderilor  de  stele
                  dinele  'nnalte,  ducându-le  uneori  cu   Aş vrea!..                     —  Acte.  N’aveţi  acte.  Vă  trimit
                  totul la vale.                        Şi  însumi  nu  ştiu  ce-aş  mai  vrea:   la subprefectură cu iscortă.
                    Pe  „Râul  Doamnei“  am  văzut  Lumină, bunătate, farmec,soare!?        Tinerii  stau  chirciţi,  se  uitau  u-
                  cele  mai  frumoase  apusuri de  soare,                                 nul  la  altul.  Nu  se  gândiseră  la
                  pe  dumbrăvile  Iui  am  auzit  glasul  ...Aş  vrea  să  ştiu  că  visurile  mele  aşa  ceva.  In  zadar  dau  ei  zor  că-s
                  privighetorilor,  ce  nu  pătrund  la  Nu-s jocuri de fantastici fulgi de nea   eievi  de  liceu,  că-s  unul  din  Bucu­
                  munte, spre leagănul naşterii mele.  Şi nici închipuiri amăgitoare!     reşti.  altul  din  Piteşti;  în  zadar  a­
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11