Page 14 - 1925-05

Pag. 70 C ô S Î N Z E A N A ---------------------------- \b--\W 1^5
ghete pripăşiţi în literatură, e ta­
xată drept prejudecată socială, A-
cestea sunt părerile altora. In ceeace
ne priveşte, noi regretăm cu totul
altceva. Regretăm locul gol pe care
Ta lăsat moartea lui Ilarie Chendi
în câmpul criticei noastre literare,
unde, în lipsa unui cerber de talia
causticului autor al „Foiletoanelor“,
au dat busna toate formulele smin­
tite ale cubismului nevropat şi toţi
scriitorii fără paşaport, asasini ai
CULTURALE pe care era capabil să-l închine gramaticei române.
unui crez idealist. Oameni din POLITICE
aceştia se nasc tot ma rar, şi în
Un om fericit. — Cehoslovacia paguba faptelor bune, mor tot mai
Discuţii cu, şi fără folos. —
a sărbătorit deunăzi aniversarea de des. In ultimul timp, profesorul Răspunzând unei cuvântări a d-lui
75 de ani a dlui Toma Massaryk, Murgoci se devotase cercetăşiei, pe Arthur Polonyi, reprezentant al po­
preşedintele Republicei. Fiul vizi­ care a îndrumat-o delà început pe porului sas în Parlament, d. Ion 1.
căile sale fireşti, rupând-o din ghi-
tiului din grajdurile imperiale ale C Brătianu a făcut deunăzi la Senat
arele maimuţărelii, care o pândea. câteva declaraţii foarte importante,
Habsburgilor, ucenicul de lăcătuş De-asupra mormântului c* *re închide
din Moravia, s'a ridicat la-cea mai în el rămăşiţele trupeşti ale acestui cari au deslânţuit cum era şi firesc,
o lungă serie de comentariii în z a-
înaltă treaptă a demnităţilor lumeşti, suflet de mare entuziast, vor plânge rele minoritare. Şeful partidului li­
după o viaţă frământată şi totuş toţi prietenii cari l’au iubit şi l’a beral a fixat, mai întâi, un adevăr
preţu t.
senină, datorită numai însuşirilor * fundamental pentru existenţa politică
sale intelectuale. Dl Toma Massaryk, a României, asupra căruia nu mai
Turneul maestrului Nottara. încape nicio discrjie. România este
care va rămânea în istorie ca cea Decanul scenei româneşti, dl Con­ un stat naţional, care a acordat din
mai reprezentativă figură a neamu­ stantin Nottara se găseşte acum în- primul ceas al întregirei ei, drep­
lui său în această epocă de totale tr‘un glorios turneu prin oraşele turile cele mai largi pe seama frân­
Ardealului, ducând pretutindeni, pe
prefaceri, poate fi socotit drept una aripile cuvântului înaripat al lui turilor de naţionalităţi cari trăiesc
din cele mai minunate împerecheri Delavrancea, viziunea lui Ştefan cel pe teritorul ei. România nu este o
ţară poliglotă, deci în hotarele ei
a omului de cultură şi a omului de Mare din „Apus de Soare“. Am nu-şi pot găsi justificare tendinţele,
acţiune. A cugetat, a scris, a vor­ cetit, ,jcu, o adâncă, emoţie, zilele cât de slabe, de autonomie locală,
:
bit şi a făptuit, A avut cinstea să trecute, salutul însufleţit al unei foi ale diferitelor minorităţi, cari, ori
delà Sighetul Marmaţiei, unde so­ cât de numeroase ar fi, nu pot
fie purtătorul de cuvânt al unui
sirea marelui însufleţ tor al trecu­ schimba caracterul statului. Dar, d.
popor întreg, şi soarta l-a ajutat tului eroic a fost salutată ca o zi Ion 1. C. Brătianu a mai rostit, cu
să-şi vadă opera realizată. Iar ai de sărbătoare. La Cluj, unde ma­ toată greutatea situaţiei sale actuale,
săi n'au fost nerecunoscători. In mi­ estrul Nottara a descins pe peronul şi alte câteva cuvinte, cari merită
cul castel de lângă „Praha de aur“, pustiu al gării — nu era de faţă să fie relevate. Primul ministru al
dragostea concetăţenilor îl încon­ nici măcar dl Ziharie Bârsan, — ţ ă r i a afirmat, solemn, că statul
publicul a salutat cu aceeaş caldă român, în nouile sale graniţe, se
joară ca pe un patriarh. E un moş­ simpatie şi cu aceeaş respectuoasă razimâ pe tratatul de pace şi pe
neag fericit.. înţelegere, pe cel mai vechi şi cel soldatul român. In înţelesul acesta,
* mai ales principe al artei noastre adunarea dela Alba- Iulia dela 1 De­
dramatice. cembrie 1918 n’are decât valoarea
Moartea profesorului Murgoci. * unui „meeting* popular, care a con­
A încetat din viaţă la Bucureşti, Ceeace nu ise poate ierta. sfinţit numai printr’o moţiune, un
încă în plină putere, profesorul Gh. Acum, când au reapărut în editura fapt consumat. Credem, că lozinca
Murgoci. Defunctul, vechi şi credin­ „Culturii naţionale“ cele din urmă, d-lui Ion I. C. Brătianu e suscep­
cios prieţen al hteraturei româneşti, pagini de critică literară a lui Ila- tibilă de o mică rectificare, tot aşa
om de ştiinţă, dar mai presus de rin Chendi, unii dintre reprezen­ după cum suntem convinşi, că teo­
orice om de inimă, lasă pretutindeni tanţii aşa numitului „europenism“ riile unor ardeleni, cari nesocotesc
numai păreri de rău. Acum cinci­ în publicistica românească s’au gră­ valoarea intervenţiei vechiului Regat
sprezece ani, cu cercul de idei bit să ne spună ceeace nu-i pot în răsboiul mondial, sunt tot aşa
generoase şi de simţăminte româ­ ierta regretatului critic, din toată de greşite. Din fericire, adevărul
neşti al revistei Semănătorul, alături rodnica act vitate desfăşurată de istoric e mult mai simplu. Mobili­
de St. O. Iosif, D. Anghel. M hail acesta vreme de douăzeci de ani. zarea d'n 28 August 1916, caşi adu­
Sadoveanu, şi alţii, Murgoci contri­ Verva muşcătoare, cu care Ilarie narea dela 1 Decemvrie 1918, sunt
buise la avântul unei sănătoase miş­ Chendi a lovit fără cruţare năzbâ­ manifestaţii de voinţă categorice,
cări cultutale nu numai cu profun­ tiile poeţilor decadento-simbo işti, din partea aceluiaş popor, care tră­
dele sale cunoştiinţe în studiul geo­ e socotită drept prejudecată este­ ieşte de câteva veacuri în dorul
grafiei, ci cu deosebire prin însuf­ tică. Hotărârea cu care lovise obrăs- unirei lui veşnice. E cum nu se
leţirea sa sinceră'şi prin devotamentul niciile vânzătorilor de şireturi de poate mai limpede.