Page 2 - 1925-05

Pag 56 C 0 S I N 2 E A N A 15—1<1. 1925
v

P R E S A A R D E L E N E A S C Ă D E A Z I Ş I D E M Â I N E

de SEBASTIAN BORNEMISA

O clipă de legeră concen­ şi până la Arad şi dela Sighet unui public nepăsător azi, dar
trare a gândurilor ne zugră­ până la Timişoara. O singură poate dornic totuş de-a avea
veşte cu destulă uşurinţă în gazetă de zi, anemică şi de sigur, o presă, ca mâine, grelele con­
imaginaţie'icoana Ardealului cul­ foarte departe a satisface necesi­ diţii ale tiparului, care a ajuns
tural şi pohtic de odinioară. tăţile de azi ale unui cărturar să fie un lux şi, însfârşit, lipsa
Nu ne trebuie, de sigur, nici chiar din Ardeal, — câteva ga­ aproape totală a unui conti-
prea mult efort sufletes:, pen­ zete săptămânale cu o compo­ gent ‘de publicişti, care să caute
tru a rechiema pe ecranul inte­ ziţie doar cu’n grad mai ridicată, în presă o misiune şi nu un
rior al sufletului o viaţă cultu­ pentru a nu fi banală; singură adăpost, — fac ca această
rală plină de căldură, isbunc- aceasta revistă de familie, mo­ moarte să fie chinuitoare, în­
nind zgomotos şi simpatic din destă, care pentru a-şi înfige delungată, demoralizatoare. Azi
coloanele |unor publicaţii cul­ rădăcinile plăpânde cât de cât se sapă aici, mâine dincolo
turale, care nu mai sunt şi nici într'un sol hrănitor, — se zbate câte-un mormânt proaspăt şi’n
o încordare prea mare a minţii, să dea alăturea de literatură faţa acestei dureroase şi ne­
pentru a simţi câtă depărtare tot ce-şi închipuie că poate sfârşite agonii a publicaţiilor
este dela presa politică de zi interesa sufletul simplu al bur- româneşti nu se mişcă nici
pe^care o are azi Ardealul, până ghiezimii noastre de pe aceste publicul, nici guvernul şi nici
la ceeace a reprezentat odată plaiuri; o singură revistă social- chiar însuş Sindicatul presei
în această provincie Tribuna economică, fără niciun program române din Ardeal şi Banat,
dela Arad, ori, într’o măsură bine determinat şi care trăieşte ale cărui rosturi par a se cu­
oarecare, chiar Românul de încă lunile de miere şi nu a funda tot mai mult cu ale unei
mai târziu. simţit Trici greutatea—indo­ soctetăţt de exploatare în co­
De sgur, că o comparaţie lenţii şi nici nepăsarea crudă; mandită, la care consiliu! de
mai amănunţită pe acest teren şi pentro a 'ncheia tabloul, o administraţie nu se schimbă
ar fi de prisos. Acest trecut al singură revistă politică-cultu­ niciodată ! . . .
publicaţiilor culturale şi politice rală, care dacă este prosperă, După noi, cari avem puţină
ardelene nu este ceva nici prea se datoreşte pe lângă geniul experienţă pe acest teren, che­
îndepărtat şi nici prea slab directorului ei şi faptului, că stiunea nu se poate soluţona
pentru a nu putea fi cu puţine este cu mai multă dragoste numai de către o parte şi peste
cuvinte evocat, iar rigiditatea îmbrăţişată dincolo de Carpaţi tot, până când ea nu începe a
de astăzi nu este nici ea prea decât dincoace............. fi privită ca o problemă naţio­
neînsemnată, pentru a nu face cu Aceasta este presa, care e nală de prima importanţă, şi
putinţă cu uşurinţă o compa­ chiemată să reprezinte frămân­ în consecinţă îmbrăţşată şi de
raţie pentru oricine se ocupă tările mari sociale, culturale, guvernul ţării, — ea nici nu
de aceste probleme. Credem politice şi economice ale unei poate fi în chip fericit desle-
deci inutilă o brodare a acestui duble provincii româneşti, eu gată. Până atunci zadarnică va
articol pe aceasta temă. In loc aproape cinci milioane de su­ fi truda unora şi a altora, za­
de a face astfel apologia trecu­ flete, care au totuş şi aspiraţii darnice cheltuielile uriaşe, care
tului, care străluceşte îndeajuns politice şi veleităţi de cultură se fac totuşi, dar se fac fără
de puternic şi fără a-1 evoca, — naţională. Cine ar putea spune, nicio recompensă, căci nu se
condeiul nostru mai bucuros că tabloul este încântător, când va putea creia ceea ce trebuie
încearcă să cântărească să­ el e atât de anemic, atât de totuşi să existe în aceste părţi
mânţa de astăzi, pentru a ve­ plăpând şi de — n a i v . . . ale României mari: o puternică
dea ce nădejde se poate trage Dcs'gur, că concluzia nu presă culturală şi politică, care
pentru recolta de mâne. poate fi, decât una singură: să oglindească în coloanele ei
Priviţi o clipă fugară peste publicaţiile româneşti de din­ sufletul bogat al stăpânitoru-
ceea ce ne dă astăzi viaţa cul­ coace de Carpaţi se luptă cu lui şi nu anemica înfăţişare a
turală şi politică dela Braşov moartea. Insicufienţa sprijinului sclavului de ieri!