Page 3 - 1925-05
P. 3

15—111. 1925                                 C  O  S  1N  2E  A  N  A  ui                         Pag. 59



     T Ă B L I T                       E     L    E         D     R     E     P     T     Ă     Ţ    I   I

                                        de VINTILĂ RUSSU-ŞIRIANU
    SOLIDARITATE NAŢIONALĂ                Românul (cu dor): Să mă scădeţi  picior,  şoptind):  Neopotrivire  de
                                        domnule preşedinte !                cari.eter:
      (O secţie a Curţii de Apel. Pro­    Preşedintele:  Tribunalul  îţi  dă   Ea  (către  avocat):  Cum?  (către
    ces  penal. E  vorba de o „distru­  cuvântul în desvoltarea motivelor  preşedinte): Da .. . (repede) nu ne
    gere“ săvârşită la o moşie.         de recurs.                          potrivim în caracter!
       Avocatul apelantului, gras, rotund,  Românul: (aiurit, buştean, se scar­  Preşedintele(muşcându-şi buzele):
    mic, pistruiat, — este de .confesiune“  pină la ceafă): ???             Aşa? Dar asta se’întâmplă des...
    ebraică,  şi  avocatul  părţii  civile,   Preşedintele: Tribunalul respinge   Avocatul (şoptind): Insulte grave.
    prelung,  slab,  coroiat  de  nas,  cu   recursul ca nemotivat şi nefondat.  Ea (vehement): Mă insultează 1
    ochii roşii, este tot de „confesiune“   Românul (radios,): Să trăiţi dom­  •  Preşedintele:  Poate  te  violen­
    ebraică, stau faţă ’n faţă, ca Balca-  nule preşedinte !                tează?
    nul şi Carpatul).                                                         Avocatul (şoptind): Cruzimi, ex­
      Avocatul  apelantului,  (aprins):   PROCES DE DIVORŢ                  cese . . .
    Onorată Curte, dupăce am discutat     (O  secţie  din  Tribunalul  Ilfov.   Ea (martiră): Exprfc 1
    angro, daţi-mi permisie să discut în  Al o sută doisprezecelea proces de   Preşedintele: Poate te bate?
    detai. Eu vă dau cuvântul meu de    divorţ).                              Ea (expresiv): Mă stinge !
    onoare, că la ora şapte şi un sfert   Preşedintele ('oficial): De ce ce­  Preşedintele (grav): E grav (către
    am  plecat  cu  trenul  de persoane,   reţi divorţul?                   şoţ):  Dta  ce  ai  de  zis?  E  ade­
    la nouă şi cinci am sosit la moşia    Ea  (Intre  60—65  ani,  grasă,  vărat că o baţi?
    clientului meu. Pe urmă am mân­     vopsită, teribilă): Păi ... nu ne în­  El  (sincer):  Eu  !  ...  pe  ea  (o
    cat, am băut cafeaua neagră, şi la   ţelegem . . .                      măsoară  cu  frică,  ea  îi  aruncă  o
    ora  zece  noaptea  am  luat  o  torţă   Preşedintele  (rece):  De  câţi  ani   privire ameninţătoare) a . . . adică
    şi un baston, m’am dus în pădurea   sunteţi căsătoriţi?                 da . . . dacă zice ea . . .
    cea mare. Ei bine, onorată Curte,     Ea  (încurcată,  uitându-se  lung   Preşedintele: Prin urmare, cereţi
    n’am găsit nici un indiciu.. .      la El): Păi . . . aproape treizeci.  totuşi despărţirea prin consimţământ
      Avocatul  părţii  civile  (mucalit):   El (un chibrit gârbovit cu ţăcălie  mutual ?
    Onorată Curte, eu cred pe onoratul   căruntă care tremură, cu bunătate,   El (încurcat, priveşte la avocat).
    meu coleg Tanenbaum că la şapte     uitându-se  lung  la  Ea):  ...  şi   Avocatul (suflându-i): Nu, cauze
    seara  a  fost  în  gara  de  Nord,  îl   opt . . .                     determinate de lege 1
    cred că a mâncat (îi măsoară pân­     Preşedintele (înghiţind un zâmbet,   El (năuc): Nu . . . ă . . . termi­
    tecul cu ochii) da, cum să nu cred,   reluând raţionamentul): Aceasta nu  nate . . . clauze . . . (disperat, is-
    cred  că  a  luat  cafeaua,  cred  tot,   constituie un motiv serios.   bucnind). Să spuie domnu’ avocat..,
    dar că la zece noaptea s’a dus sin­   Avocatul  (călcând-o  pe  Ea  pe  ştie dumnealui !
    gur  în  pădure,  asta  s’o  spuie  la
    altul! Onorată Curte, eu evreu, el
    evreu, şi vă spun că neam de nea­
    mul  meu  şi  neam  de  neamul  lui           O CUCUVAE GEME ’NTRE RUINI
    n’a fost noaptea singur în pădure !
                                                  G. Vladescu Albeşţi
                    *
                                                  O cucuvae geme ’ntre ruini
    RECURS
                                                  Fărimiiuri şi zdrenţe-s casa ei...
      (O secţie a Tribunalului CC. Un             Blestem de moarte, hămăit de câini
    biet român din fundul Teleormanu­
    lui a prezintat apel, — aşa i-l’a făcut       Şi cucuvaia geme ’ntre ruini...
    pe un pol grefierul de pe-acolo, —
    în loc să facă recurs).                       Din gândul morţei, ea a prins un gând,
      Preşedintele (maşinal). Ai făcut            Cânt din prohod şi ţăndări din sicriu
    apel ?                                        In fiecare seară, rând pe rând
      Românul (repede): Da, să trăiţi.            Ascult blestemul, graiul ei pustiu...
      Preşedintele  (grav):  Trebuia  să
    faci recurs. Tribunalul ţi-1 consideră
    recurs.                                       Aş vrea să 'ncremeneşti In casa ta
      Românul (conciliant): Cum vreţi             Intre blesteme, zdrenţe şi ruini!
    dumneavoastră...                              Sfărâmături, din ochii tăi, aş vrea
      Preşedintele: De ce ai atacat car­          Să le desprind, să le arunc la câini,
    tea de judecată. Du eşti mulţumit
    cu judecata dată de dl judecător?             M-aşteaptă ’n lume cântece şi flori
      Românul  (se  uită  împrejur,  cu
    frică): Ba da, să trăiţi, mulţumit 1          Ş-atâtea doruri lângă mine chem..,
      Preşedintele:  Atunci,  de  ce  ai          Tu, coabe rea  să te prefaci în zori,
                                                              )
    mai venit?                                    Sfărâmături, ruină şi blestem .,,
   1   2   3   4   5   6   7   8