Page 4 - 1925-05
P. 4
í> . 60 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - — - - - - - Ê Ô S I N Ë Ë À N À ------------- lè-lll IS2S
aK
R O N S A R D Ş I L E G E N D A B A N U L U I M Ä R Ä C I N Ä
de Dr. DIVUTRIE A OLARU
La finele anului trecut, Franţa a neva. Dar să lăsăm polemica altora, „... strămoşul meu işi trage obârşia
sărbătorit pe Ronsard, unul din ş • să vedem cum s’a format ace de unde îngheţatul Danubiu e vecin cu
[Thracia,
marii săi poeţi, cu ocazia înplinirei astă legendă şi să aflăm câte-ceva mai jos de Ungaria, într’un ţinut friguros,
a 400 ani de la naşterea Iu’. din viaţa acestui „geniu splendid e un nobil, numit Marchizul de Ronsard.
La noi, loţi care au făcut cel al latinitâţei“, cel mai mare geniu
puţin clasele primare, — fără să liric şi epic al Franţei“, cum îl D¿ aci s’a născut legenda orig nei
ştie poate cine a fost acest Ron numeşte prof. Drouhet. sale româneşti.
sard şi ce înseamnă el pentru lite Ronsard s’a născut la 11 Sep Un profesor francez din Bucu
ratura franceză — tresar numai tembrie 1524, în castelul vechei reşti, Vaillant, într’o lucrare a sa
citind sau auzind acest nume, legat sale familii nobile, de la Poisson „La Roumanie*, (1844) pornind de
în mintea lor de frumoasa legendă nière, în Vendômois, ţinut minunat la aceste versuri autobiografice ale
a lui Alexandri, „Banul Mărăcine“. pe râul Loir, unde, din documente, lui Ronsard, le tălmăceşte f xând
Timp de zeci de ani — după 1861 s’a putut stabili obârşia strămoşilor acest ţ nut, mai jos de Ungaria şi
— atâtea generaţii de copii, săi, încă din veacul al XIV. lîngă Dunăre, în Muntenia, vecină
de „pui de Român»“, s’au simţit Şi frumuseţea peisagiilor acestui cu Thracia. La 1851, în prefaţa
doar mândri în sufletul lor, că de colţ fermecat de ţară, contribui unui volum de traduceri din ro
pe plaiurile româneşti, mult, pe lângă darul lui înăscut de mâneşte ( ) Poésies de la langue
l
Banul tânăr Mărăcină poet, de a’l înclina spre meditaţii d’or, le închină lui Ronsard şi
fixează chiar locul de obârşie al
Cărui Oltul se închină şi visări poetice.
El iubea natura — cum spune acestuia: Marucini, lângă Buzeu,
a sburat, pe un fugar neîncălecat, unul din criticii săi ( ) — în felul pe Prahova.
l
cu o ceată de voinici, în ajutorul Grecilor vechi, de la care s’a in Alexandri, în legenda sa „Banul
Franţei, al cărei rege, Filip, mişcat spirat, dar în poemele sale găsim Mărăcină,“ făcută la Paris în 1855
de acest gest cavaleresc de ajutor o originalitate, sufletul îi e legat de (publicată în „Rev. română 1861,
neaşteptat, îi dă spada sa în dar. colţul de ţară unde s’au născut şi p. 778) îl face pe strămoşul lui
şi’l face nobil, cu titlul de Marchiz trăit ai lui, ţinutul acesta — Ven Ronsard, Ban al Craiovei.
de Ronsard. dômois — părându’i mai drag ca Legenda apare astfel în o tra
Bucuria şi mândria aceasta, de cele mai frumoase ţări ce-or fi sub ducere franceză de balade şi
acum, poate, nouile generaţii de soare. cânturi populare ale Românilor,
şcolari români nu le vor mai avea, Rjnsard aoare ca poetul Graţiei. iar Ubicini, care îi face o prefaţă,
l
căci un învăţat profesor ( ) de la Tinereţ i şi Frumuşeţei. Lirismul Iui o consideră ca o „prelucrare artis
Universitatea diu Bucureşti a avut e o noutate şi o originalitate, e tică a unei tradiţii istorice*. (*)
delicata atenţie — în semn de în primul, se poate spune, printre marii Recomandaţia dată de Ubicini, cu
chinare marelui poet francez — să lirici francezi. Mitologia, istoria şi multă autoritate, capătă adepţi; un
ceară distrugerea acestei fabule sau legenda servesc ca un decor minu scriitor erudit, Blanchemain/într'o
legende. „Să impedicăm răspândi nat în toate evocările sale. (*). ediţie critică a operelor lui Ron
rea ei mai departe“, — zice pro Împreună cu alţi şase buni prie sard, repetă această afirmare a lui
fesorul Drouhet, — deşi ştie „cât teni ai tinereţei lui, părtaşi ai pa- Ubicini.
de mult legendele se încăpâţineazâ timei sale literare, el întemeiă o Au fost şi alte păreri, pentru in
(corijat apoi, „se îndărătnicesc“) grupare de luptă „Brigada“, nu- terpretarea „versurilor autobiogra
s? trăiască“ ... fice“ ale lui Ronsard, în privinţa
Ori cu câte argumente ştiirtfice mind’o apoi: „Pleiada“, dupe nu ţărei lui de obârşie.
s’ar fi executat distrugerea acestei mele constelaţiei cu 7 stele. Numele Deşi în vers, se spune clar că
1
legende, scumpă nouă Românilor, acesta de „poeţ ai Pleiadei“ ră această ţară e mai jos de Ungaria,
aceasta n'a putut aduce, cred sa mase. ’pe care eroul din legendă o tra
tisfacţie decât celui, care a fâcut’o. Ronsard ne-a lăsat frumosul so versează, unii critici francezi —
Întristarea resimţită de toţi Ro net, ce ne a înfiorat multora ado între care Sainte-Beuve şi, după
*
mânii — şi mai ales de Craioveni lescenta. el, o af rmă şi Villey, profesor univ.
— şi’a exprimat’o un alt profesor Şi rând vei fi bătrână, spre seară, la opaiţ, la Caen, în col. din „Bibliothèque
universitar (2) — mai puţin literar, Stând lângă foc cu fusul, sau din fuior Française“ — afirmară că Ronsard
dar mai cu mult drag şi cult pen [torcând, şi’ar trage originea din Ungaria.
tru legendele ce mângâie sufletul Vei spune, minunată,şi versu’mirepetând: Alţii — între care chiar şi un
Ronsard îmi făcea ode, pe rând eram
unui Rămân. A * *esta a arăiat că le [frjmoasă. Ungur, St Szamota (1891,) atri
genda Banului Mărăcină nu supără buirá lui Ronsard o origine bul-
pe nimeni, nici pe Francezi. Dacă Intr’o scrisoare în versuri, către giră şi anume pe lângă Târnova,
ea e numai o născocire a poetului Remy Belleu, unul din cei şase acest nume însemnând „loc cu
francez, vina nu i-o poate purta altei- mărăcini“. Ideia aceasta o găsim şi
buni „fârtaţi“ ai Iui Ronsard, spune:
în ediţia clasic lor francezi: „La
;
0) Ch Drouhot, Conv. literare, Iulie—- ’) Edit „La renaissance du livre“, Ron renaissance du livre*, Pcèmes de
August p. 521 şi Noemvrie 1924, p. 846 sard: Poèmes, Préface.
3
*) N. Coculescu, Idem, Noemvrie 1924, ( ) P. Vigne: Gloires français, Ron C) Ch. Drouhet, loc cit.
p 846. sard, „L’Avenir méd.“ Ian. 1925. Lyon. (*} Idem
