Page 5 - 1925-05
P. 5
15-111. 1925 C 0 S 1 N Z E A N À Pag. 61
Ronsard, > unde citim în prefaţă: spune savantul André Bellesort îndârjirea cu care s’a cerut dis
„că familia lui fu de origine bul (Revue des Deux Mondes, 1911). trugerea acestei legende, cred că
gară, cum el o pretindea, (?) e o Vina nu ar purta-o decât însuşi nu va reuşi să ne impună scoa
curiozitate de care nu ne vom preo marele poet, cu care Franţa se terea ei din cărţile de citire. Copiii
cupa de loc“. mândreşte şi pe care toată ome de azi şi de mâine nu vor perde
3
Sâ lăsăm altora, competenţi,-să nirea îl admiră şi’l cinsteşte. ( ) nimic dacă o vor citi, admira şi
3
stabilească, dacă, într’adevăr, trebue ( ) E trist că în România nu i s’a învăţă, urmând pe erou, în minţile
să renunţăm la legendele cu care cinstit alt-fel memoria, decât prin distru lor fragede, spre Frânţi, şi în spe
gerea acestei nevinovate legende, iar
îi plăcea lui Ronsard să’şi învă- „Cercul Ronsard“ din Cluj, nici nu a cial spre Paris, centrul de gravi
luiascâ originea familiei, după cum găsit cu cale să’şi sărbătorească patronu*. tase al tineretului studios.
P A J A N I A M E A D I N M I N S K
, de DRACONARIUS
De când stau cu chirie la popa dacă n’ar fi frig şi n’aşi fi silit să Intr’un târziu, se deschide uşa ş
catolic, a întrat în mine un duh al stau lângă foc, nu mi-aşi fi adus un praporcic rus, îmi explică prin
lenei, de zău, cu greu cred să mă aminte de păţania mea din Minik. ajjtorul unui interpret, că da:ă am
pot descotorosi de el. Ei da, păţ-nia. Eram pe atunci ban', pot să mănânc la popota of -
Uite şi acuma, m’am aşezat pe „leutnant“. Fălos fusesem eu şi ţerilor ruşi din lagăr. Era cât pe
un scaun de bucătărie (n’are popa înainte de a avea stele la gât, dar aci să-i sar în braţe de bucurie.
altul mai bun) lângă sobă şi mă acum când îmi auzeam pintenii Se vede că praporcicul mi a obser
uit cum arde focul. Partea de lângă zdrăngănind şi sabia zornăind, mi se vat intenţia, de oarece s’a retras un
sobă, se prăjeşte, iar cealaltă parte înţepenise gâtul şi muşchii spatelui pas şi m’a liniştit imediat cu un
a corpului sgribureşte. Fiindcă şme de atâta mândrie şi fală. De bună energc: Nazad, ti durac.
cherul de popă, când a văzut, că seamă n’aşi fi schimbat cu nimeni Nu pricepem. Din toată bogâţ a
n’are ce face şi-i silit să-mi dea o pe vremea aceea şi mă credeam limbei ruseşti, ştiam doar un singur
cameră în casa dumnealui, s’a gân cel puţin un Napoleon. Spun asta, cuvânt „pravoslavnic“, pe care ca
dit destul de bine, dându-mi camera fiindcă în convorbirile dintre prietini sâ fiu şi mai înţeles, îl însoţiam
aceasta deasupra porţii. De bună găseam destule cusururi lui Napo spunându-1 smerit şi făcându-mi
seamă şi-a făcut socoteală, cu mai leon. Dar iar făcui o greşeală. Zisei, în acelaş timp şi semnul cruui. Şi
târziu sau mai'cjrând, o să plec că îmi zornăia sebia. Ei bine, am ştiinţa aceasta mi-a fost în dese
!
eu de bună voie; mă fugăreşte fri grrş t, fiindcă nu mai zornăia, săraca. rânduri de mare folos.
gul. Şi nu s’a înşelat în socoteli, Mi-o luaseră ruşii, când mă făcuseră Fer cit- de gândul, că în curând
fiindcă zău, stau tot pe ducă. E un prisonier. Pentru aceea tot zdrângă- îmi voiu putea îndestula rhiorâitorul
frig în camera asta, de par’că anume niau pintenii şi fala mea dacă şi nu tot meu stomac, mi-am descusut grăbit
ar fi fost croită pentru pus la dis- aşa de mare, dar era deajuns sâ impu din căptuşala hainei unul dintre
doz ţia comisiilor de cartiruire. nă ochilor visători ai vreunei rusoaice. galbenii de aur, pe cari biata mamă
Noaptea mă trezesc din somn cu Deoarece e vorba de o rusoaică.. (probabil cunscându-mi vitejia şi
oasele înţepenite şi încep să joc Mă internaseră ruş i într’un la presimţind, că voiu ajunge prisonier)
prin cameră hori şi sârbe, ca la găr de prisonieri, la vre-o 4 km. mi-i cususe la plecarea mea de
nuntă. Probabil a luai cunoştinţă depărtare de oraşul Minsk. Era un acasă cu prilejul ultimului urlaub.
de treaba asta şi popa, deoarece lagăr de trecere. De aici trebuia să Apoi am bătut zdravăn în uşa bă-
într’o dimineaţă când plecam la mă expedieze sp e Siberia. Se aştepta răcii, semn că sunt gata. Aveam
slujoă, l-am suprins în spatele meu doar, să se mai strângă prisonieri bani, aveam pinteni, ce-mi mai păsa
K
făcând un gest de compătimire, cu ca să formeze convoiul. Eu mă ni- aveam curaj Atâta curaj că spusei
degetele răschirate în dreptul frunţii, merism într’o vreme când nu prea santinelei al doilea cuvânt rusesc
în timp ce găzdoaia lui râdea cu erau lupte şi aşa eram singurul care întâmplător îmi ajunsese tocmai
poftă. (Vezi, că găzdoaia ştia ea ofiţer prisonier în lagăr. atunci laurech?: „coroava“. Se în
ceva şi nu era de părerea pop i. De Stăm într’o baracă de scânduri, cruntă urât şi păru gata-gata să^mi
altfel ce sâ mai ascund, găzdoaia, lungă cât o zi de aşteptare în anti- ap ice câteva lovituri cu arma. Dar
o fată tinără şi drăguţă — popa spu şambra unui ministru şi largă cam parai lovitura, repetând imediat
nea, că e verişoara lui, sâ o creadă tot pe atâta. Era iarnă şi frig rusesc. celalalt cuvânt rusesc pe care îl
el — avea oarecari înclinări de In faţa barăcii unmuscanîşi plimba ştiam „pravoslavnic“ şi la semnul
creştină mult mai binevoitoare decât cişmele grele de iuft şi botcorosea crucii, rusul instinctiv îşi făcu şi
ale popii. Aşa de pildă, venea destul pe limba lui un cântec, din care el cruce.
de des în camera mea, si se in abia îmi mai aduc aminte începutul: Mă escortă la popota ofiţerilor
tereseze dacă a făcut servitorul focul, „Barişnia, barişnia“... Mă păzea pe ruşi. Dar sosisem prea de vreme,
dacă n’am nevoie de ceva, etc. De mine. Par’că aveam eu gând să fug! încă nu era nimeni în sala de mese.
sigur aceasta o făcea atunci când Par’că puteam. îmi chiorăia stoma Adecă rra un neamţ desemnat cu
popa slujea liturghia). cul de foame şi gânduri ticăloase în creta pe o tablă neagră de şcoală,
Dar toate astea n’au nici o le cari se amestecau fel defel de bucate aşezată într’un colţ al sălei. Mă
gătură cu păţania mea din M nsk. alese, veneau să-mi tulbure odihna şi uitai la el şi zimbii superior spu-
Adecă atâta legătură ar avea, că să-mi târâte şi mai mult foamea. nându-i „hei neamţu'e, da prost
