Page 7 - 1925-05

15-111. 1925 ---------------------------- ---------- C O S I N Z E A N A - - - - - --------------------------------- Pag 63

Se căută un interpret şi se găsi ruia deobiceiu îi tremurau genunchii A sosit deci vremea, zisei în gân­
în cele din urmă un „moldovean" şi părea mai de grabă un om pe dul meu. Rusul mă expediase înainte
basarabean, care îmi desluşi pe ducă decât un atlet de circ. (Nu ca să mă împuşte deia spate şi să
moldoveneşte ce vrea „barişnia". vă pot explica dupăce cunoscu­ poată motiva crimă, spunând, că
— Mata îi făcut drăcia âşeia di sem eu, că avea forţă în puior). m’a împuşcat fiindcă am încercat
pi tablă? Noaptea care urmase, am trecut să evadez.
—4 EU. apoi prin momente pe cari nu le I-itr’un moment de supremă iuotă
— Bini, da şe ccţi aişi? pot uita şi nu le înţeleg nici astăzi. sufletească, luai o hotărâre. Să-i
— Prisonlerde răsboi. M-au adus Visam tocmai, că mă spânzurau. prind arma şi să-l împuşc, apoi să
aseară. Simţeam cum se strânge funia în fug. Ori eu, ori el. De ce eu şi
— Apoi bini, gospodin polcov- jurul gâtului meu. Şi ochii mi se nu el?
nicu, vrea să-i înveţi fata să facă holbau tot mai mult, tot mai ‘mult Dar rusul, văzând, că ezit să-i
drâcif dealea di pi tablă. fixaţi asupra unei namile de om urmez porunca transmisă prin ges­
Aşa înţelesei, că desele pupături care se ridica deasupra capetelor turi, începu să râdă (mai ştiu eu
ale Mei pe obrajii tatălui său şi ruşilor, pe cari îi adusese curiosi- ce o fi gândit), apoi îşi luă arma
toate desmierdările ei, îl convinse­ tatea de a vedea un prisonier spân­ de pe umăr, o culcă pe zăpadă,
seră pe acesta să cons'mtă la ce­ zurat. Iar namila asta de om, să- îmi făcu un semn să nu mă tem,
rerea fiţei, de a o învăţa să de­ măna grozav de mult cu cineva pe un alt semn din care înţelesei, că
semneze. care eu îl mai văzusem undeva Mă în pachetul din mâna mea era şi o
Aşa am ajuns apoi profesorul de tot gândeam, că oare unde îl mai scrisoare şi îmi întinse mâna cu
desemn al f tei comandantului la­ văzusem. Dar n’am avut timp să toată prietenia, în semn de des­
gărului de prisonieri de lângă Minsk. desEg problema (n’am prea desle- părţire.
Dar tot nu plecai. Doar aveam
Şi lăudat să fie- Dumnezeu, că gat niciodată probleme şi n’am a- cap. Pune rusul arma în zăpadă,
nu m’aş putea plânge să o fi dus vut niciodată ambiţii de a mă mă­ dar e uşur să o ia dupăce am
rău în calitatea asta de profesor, sura cu savanţii cai din Ebersfeld),
începusem să mă simt chiar bine deoarece am fost trezit brusc din plecat şi să mă trimită cu un sin­
şi fuseseră deajuns câteva zile să-mi somnul meu cu coşmare şi mi-am gur glonţ în lumea drepţilor.
Se vede, că pricepu din ezitarea
uit cu totul situaţia mea de pri- frecat ochii înlemnit, văzând în faţa mea la ce mă gândeam eu, deoare­
sonier de răsboiu. mea pe rusul care făcea de santi­
nelă şi pe care-1 batjocorisem de- ce îşi ridică arma, o descărcă, îmi
Dar s’a întâmplat odată, ca să dete mie cartuşele, apoi îşi des­
sosească polcovnicul mai de vreme atâtea ori. El era nămila de om făcu cartuşierele şi-mi arătă, că
acasă, la o oră când nu era aşteptat. din visul meu cu spânzurătoarea. sunt goale. Mă încuraja bătându-mă
Şi se vede, că nu l’a prea încântat — Voia Ta Doamne! pe umăr şi îmi arătă înainte la o
roşul purpuriu al feţelor fetei lui Eram gata la orice. Eram con­ îndepărtare de câteva sute de metri
şi profesorului ei de desemn, cât şi vins, că a venit să se răzbune. Ce o fereastră luminată, spunându-mi:
schimbarea camerei destinată atelie­avea a face. O vieţă aveam. Mai — Tam, tam, Minsk.
rului, cu o altă cameră ce avea mult, ce era să mi ia? Convins, că rusul nu intenţiona
altă destinaţie, deoarece n’a mai Din gesturile rusului înţelesei, că să se răsbune şi bănuind o prove-
întrebat nimic, n’a mai zis nimic trebue să-mi strâng boarfele şi să-l dinţă divină la mijloc, îi strânsei
(căpar’că dacă zicea, îl inţâlegeam ?) urmez Făcui aşa şi-l urmai prin mâna, îl îmbrăţişai şi-i şoptii cu
ci m’a luat de gât, mi-a deschis uşa dosul bărăcilor, până afară în câmp. toată dragostea la ureche ştiinţa
cu piciorul şi tot cu piciorul mi-a Rusul umbla tiptil şi prin câte mea rusească:
făcut vânt să mă răcoresc. un „pst“ repetat la dese intervale — Coroava, pravoslavnic.
Totul s’a petrecut cât ai bate ’n îmi da să înţeleg ca să merg şi eu Plecai apoi singur la Minsk.
palme. Sintinela (soldatul pe care tot aşa. De sigur vrea să mă o-
îl poreclisem coroava, ceea ce în­ moare, dar aşa ca să nu bănuiască A douazi, desfâcând pachetul
seamnă pe ruseşte vacă) m'a luat nimeni şi de aceea mă duce mai găsii în el o scrisoare adresată unni
mare nacialnic (mai târziu am ştiut,
în primire şi m’a condus înapoi la departe de lagăr. :
baraca prisonierilor. larlîuoăce m’a Bănuiala mea deveni şi mai si­ că era un h ul fetei polcovnicului),
încuiat, şi-a răzimat arma de pă­ gură, când trecurăm neobservaţi de o altă scrisoare pe numele meu (o
rete şi s’a pus pe un râs, cum nu santinele, peste gardul înalt de descifrasem uşor, fiindcă învăţasem
mi-a fost dat să mai văd. Zău nu sârmă ghimpată care împrejmuia să cetesc cu cirile pe vremea când
ş*iu dacă râdea de păţania mea. lagărul. Mă gândii să strig, să cer spuneam apostolul în b’serică),
Deschisei fereastra şi-i repetai încă- ajutor, dar mă nţinu dela aceasta oarecari articole* de ale mâncării,
odată năcăjit vocabularul meu ru­ gândul, că totul e degeabă, cui era prăjituri şi cincizeci de ruble.
sesc: „coroava nu pravoslavnic.“ să-i cer ajutor, ruşilor contra unui Şi aşa m’a salvat frumoasa Niura,
Probabil înţelesese, fiindcă încetă rus? de urgia tatălui ei, comandantul la­
să mai râdă şi începu limba lui un Merserăm aşa bâjbâind prin întu­ gărului de prisonieri de lângă Minsk.
întreg pomelnic de înjurături (aed, neric ca la vre-o patru verste ru­ Deoarece cine ştie ce s‘ar fi putut
că erau înjurături, deoarece în timp seşti, când îmi făcu rusul semn se altfel petrece,
ce vorbia scuipa şi ameninţa cu mă opresc.
pumnul). Îmi puse în mână un pachet (pă­ Mai am eu de spus ceva dar nu
Toată ziua aceea nu m’am putut rea că-mi spune să-l ţin puţin) şi mai pot, fiindcă e noapte târziu şi
desmeteci. Nu putem mai ales în­ îmi repetă mai de multeori anumite deacuma cred să fi adormit popa
ţelege, de unde dracu luase atâta gesturi, din cari înţelesei ca să plec mtu romano-catolic, aşa că... noapte
forţă în piciorul său babalâcul, că- înainte peste câmp. bună.