Page 12 - 1925-06

Pag. 84 - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - --------------------------- 30-111. 1925

Balada coşului din colţ... Şi să-mi umpleţi stomacul cu venin ? Şi când gândesc la viaţa lor tihnită
De ce atâta blestem să m'apese O lacrimă-mi răsare pe capac.
Eu sunt un coş ca ori şi care coş Din clocotul atâtor manuscrise, Şi aşi vrea atunci să-mi lapăd soarta
Dar n’am aceeaşi soartă ca ori care... Şi ’n fiecare noapte să-mi apară [grea,
Nu-s nici prea mic şi nu sunt nici Stafiile de autori, în vise? Să fiu un coş la fel cu ori şi care,
[prea mare, S arunce 'n mine resturi de mâncare
Şi-s alb şi s gârbovit caşi un moş. Eu sunt un coş la fel ca ori şi care Şi mucuri de ţigări, şi orice-ar vrea;
In colţul meu, pitit ca o pisică, Şi nu am nici o vină dacă eu Să vie servitoarea zi de zi
Eu nu invit pe nimenea la sfat, Am forma unei urne sepulcrale Cu mătura să mi sgărie obrajii
Şi nici odată 'n viaţă ii am intrat Păstrată în dulapuri de muzeu. Şi să îmi uite prăfuiţi grumajii,
In vre o ceartă măcar cât de mică.
Dar unde vi-i dreptatea trâmbiţată, Dar să mă scap odaf de poezii!.
Dar tofuşi lumea voastrămu mă lasă Şi sufletul cu milă unde vi-i? Aşi vrea să fug de voi de aici, departe
Să dorm tihnit şi eu măcar o zi, Când voi ca pentru lumea ceealallă Unde-mi trăiesc părinţii pe un mal
Ci veşnic mă izbeşte mânioasă In mine îngropaţi poeţii vii... (Să nu uitaţi că-s jardă de răchită)
Cu nesfârşite teancuri de hârtii. O, unde-vi-i dreptatea? doar o urnă Aşi vrea să fug să nu fac altui parte
Pe fruntea mea ’mpletită măestrit Păstrează 'n ea cenuşa unui mort, Din comitetul redacţional.
De o mână noduroasă şi banală. Iar eu în încăperea mea nocturnă Dar iscusitul vostru om de treabă
Din călimara voastră m'aţi izbit Aţâţi poeţi şi prozatori vă port!.. Când m'a ’mpletit — alături de
Co pată ruşinoasă de cerneală; cuptor —
Şi-aţi aruncat în mine cu peniţe, Şi n fiecare noapte blest mată Nici eu nu ştiu cum, a uitat în grabă
Şi m aţi umplut cu sute de pro; tii, In mine e revoltă şi bătaie, Să-mi împletească mâcar un picior..
Cu schiţe grele de ’nfloriri pestriţe Mă iau de cap şi- s gata să mă bată
Şi cu neisbutite poezii. Un X un Z un Ion ori Nicolae. Şi-aşa ursit de- a pur uri păn' la moarte.
...Şi toate acestea peste capul meu Şi nici nu strig când greu loviţi în mine, Să mă hrănesc cu versuri şi prostii.
S abat în goană valuri după val Şi nici talent nu am să plâng în Şi să ascult în fiecare zi
Fiindcă din păca e negre, eu rime... înfricoşatul strigăt de revolte,
Sunt coşul vostru redacţional... Dar va sosi şi pentru mine ora... Eu zi de zi în colţ fac pe tăcutul,
Şi Sâmbăta aştept nerăbdător
Dar ce-am greşit aşa năprasnic frate, Eu sunt un coş de joarde de răchită Să-mi iee servitorul conţinutul,
Să rabd atâtea umiliri şi chin, Şi stau aşa pe loc, nimic nu tac. Şi să-l arunce ’n soba — c maior..
Să mă schimbaţi în cimitir de moarte Eu sunt un coş dir nu-s ca celelalte, re FILU.

Din minunile naturii: Un fantastic munte de f'hiaţă, în apropierea polului de sud, care a ameninţat cu zdrobire
vaporul exploratorului Scott, sosit deunăzi teafăr la Londra.